Scriitori în Cetate
Weekendul acesta, în cadrul Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia, nouă scriitori din trei generaţii vor citi poezie şi proză scurtă, în două sesiuni de lecturi publice: Lavinia Branişte, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Teodor Dună, Radu Mareş, Dmitri Miticov, Ioana Nicolaie, Adina Popescu şi Alex Tocilescu. Ca o completare, dar mai ales ca un preview al acestor lecturi (cea de proză scurtă marchează chiar o premieră, căci la noi nu există nici un alt festival cu lecturi publice dedicate exclusiv genului scurt), ţin să fac cîte o recomandare personală din opera fiecărui scriitor invitat.
Despre Lavinia Branişte am scris cu entuziasm încă de la debutul cu schiţe şi povestiri din volumul Cinci minute pe zi (Casa de Pariuri Literare, 2011), dar cea de-a doua colecţie de proză scurtă, Escapada (Polirom, 2014), mi-a întrecut, pînă şi mie, aşteptările. Cum am şi scris în recenzia aferentă, rareori am putut constata un asemenea salt în scrisul unui autor relativ tînăr. Scrisă într-o stilistică deja personală, cu personaje reprezentative pentru generaţia de 30 de ani, implicate în situaţii aparent banale din realitatea momentului, dar pline de viaţă, Escapada este, în topul meu personal, cea mai bună carte de proză românească din acest an, so far.
Mircea Cărtărescu se află în plină ascensiune a notorietăţii, ca să mă exprim aşa. Numai anul trecut a primit trei premii literare internaţionale: premiul elveţian pentru literatură Spycher – Literaturpreis Leuk, Premiul Internaţional pentru Literatură „Novi Sad“ şi Premiul Tormentor pentru Cea mai bună carte străină în spaniolă – Nostalgia, tradusă de Marian Ochoa de Eribe şi apărută la Editura Impedimenta; iar Orbitor a fost, în sfîrşit, tradus, cu primul volum, în limba engleză (de către Sean Cotter la editura newyorkeză Archipelago Books), fiind chiar nominalizat pentru cea mai bună carte străină a anului trecut în Marea Britanie. De altfel, tradusă deja complet în cinci limbi străine şi aflată în curs de traducere completă în alte cîteva, Orbitor este prima trilogie românească (mă tem că şi ultima) ce reuşeşte să aibă o carieră internaţională. În topul meu personal, Orbitor este romanul românesc favorit ever. Îl găsiţi la Humanitas într-o ediţie relativ recentă care adună laolaltă toate cele trei părţi scrise în perioada 1993-2007.
Svetlana Cârstean a publicat pînă acum o singură carte, Floarea de menghină (Cartea Românească, 2008), dar care este, probabil, cel mai bun poem scris de către o poetă română, în ultimul deceniu. A primit patru mari premii naţionale de debut şi, între timp, a fost tradus în mai multe limbi, cea mai recentă fiind suedeza, anul trecut. Am scris despre carte la vremea apariţiei şi am avut şi privilegiul de a o asculta pe Svetlana Cârstean citindu-şi poemele nu doar în ţară, dar şi de-a lungul Europei. Urmează să publice o nouă carte, iar, dacă n-aţi făcut-o deja, (aveţi timp să) citiţi înainte Floarea de menghină.
Teodor Dună a publicat trei volume de poezie, în urma cărora a trecut drept unul dintre poeţii vizionari ai generaţiei douămiiste. Subiectul liric al cărţilor sale este un enigmatic personaj, claustrat într-un univers indeterminat spaţial ori temporal, ale cărui viziuni întunecate creează o stranie suprarealitate mentală, deopotrivă frumoasă şi apăsătoare. Dintre cărţile sale, în topul meu personal, volumul catafazii (Vinea, 2005) se află pe primul loc.
De la debutul său din 1972, scriitorul clujean Radu Mareş a publicat, aproape în egală măsură, şi romane, şi volume de proză scurtă, situaţie rar întîlnită la scriitorii români contemporani. Volumul de proză scurtă publicat anul acesta, Sindromul Robinson (Polirom, 2014), oferă patru povestiri ce reprezintă tot atîtea variaţiuni pe tema singurătăţii (a evaziunii, a sinuciderii, a prieteniei, şi încă una de ordin oniric), trei dintre acestea ilustrînd cumva tema întîlnirii şi a seducţiei în circumstanţe dificile, chiar neprielnice. Ca fan al prozei scurte, recomandarea mea din opera lui Radu Mareş merge înspre acest volum de povestiri (dat fiind că romanul Caii sălbatici, apărut în 1981, poate fi găsit doar prin anticariate).
Dmitri Miticov oferă, în cel mai recent volum al său de poezie, Dmitri: uite viaţa (Casa de editură Max Blecher, 2012), transcrierea în versuri a diafilmului memoriei, rupt şi şters pe alocuri, redînd, în slow-motion şi într-un montaj subiectiv, istoria de familie a unei pierderi. Percepţia felului în care moartea intervine şi redimensionează existenţa, dar mai ales modul în care durerea este supusă capriciilor memoriei, care întreţine trecutul selectînd şi decupînd scene conform unei logici obscure, m-au făcut să reproşez cărţii doar faptul că se încheie prea repede.
Din opera Ioanei Nicolaie recomand, pentru efectul de stereofonie lirică, lectura împreună a două cărţi: Cerul din burtă (Paralela 45, 2005/Polirom, 2010), micul roman poetic ce descrie şi înregistrează experienţa gravidităţii din perspectiva transformărilor produse în corpul, în mintea şi în viaţa femeii deopotrivă entuziaste şi speriate; şi Autoimun (Cartea Românească, 2013), poemele experienţei coabitării cu propriul corp în care se manifestă o boală rară ce schimbă ritmul vieţii mamei, corp supus evoluţiei unui tratament întins pe o perioadă de cîteva ori mai lungă decît lunile de sarcină de altădată.
Colega Adina Popescu abia ce a debutat cu volumul Povestiri de pe Calea Moşilor (Casa de Pariuri Literare, 2014), că şi pregăteşte lansarea romanului O istorie secretă a Ţării Vampirilor, programat să apară în toamnă la Editura Arthur. Dat fiind că mă aflu eu însumi în reading progress, aştept sfîrşitul anului să văd ce mi-a plăcut mai mult.
Alex Tocilescu este un scriitor ingenios şi nonconformist care încrucişează genurile minore manipulînd temele şi convenţiile narative, orice e nevoie pentru a obţine un efect comic şi/şocant. Prozele sale scurte sînt un fel de satire / sketch-uri / parodii punk sau farse parabolice în care comicul de situaţie şi umorul sec alternează cu derizoriul şi absurdul, iar violentul cu pornograficul. Recomandarea mea merge înspre volumul de debut, Eu et al. (Polirom, 2006), ajuns notoriu în urma unui scandal mediatic comic, legat de o situaţie şcolară involuntar pornografică.
Acum nu mai rămîne decît să citiţi singuri ce n-aţi apucat dintre cărţilor acestor scriitori şi/sau să veniţi la Alba Iulia să-i ascultaţi citind pe ei înşişi. Nu vă luaţi după ce spun în ancheta din Dosarul festivalului!
