Să te vezi și să nu crezi

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Ce întîmplare cu skepsis! Pe 3 martie am fost la vernisajul expoziţiei tînărului Mircea Struţeanu „Scriitori români. Chipuri şi taine“ (55 de fotografii prezentate de Eugen Negrici şi Horia-Roman Patapievici) la Institutul Cultural Român, iar pe 8 martie, la Clubul „A“, într-o întîlnire moderată de un cristian, vorbeam cu meşterul Ion Cucu despre opera sa fotografică de-o viaţă în cuprinsul breslei literare.

Să recunoaştem: nu e deloc un bagatel lucru ca în aceeaşi săptămînă să te întîlneşti cu fizionomia scriitorimii în două viziuni aparent antinomice, dar în fapt profund complementare, acoperind un interval de-o jumătate de veac. Ion Cucu şi Mircea Struţeanu: 74, respectiv 27 de ani.

Primul s-a format şi afirmat ca martor tăcut, dar fidel, sub dictatură, laolaltă cu autorii pozaţi, împărtăşindu-le talentul, viciile, micile mari extaze, compromisurile oficiale şi bucuriile personale, gustul pervers al libertăţii ca supunere, al trăirii ca supravieţuire, încercînd să împace contrariile, să facă punţi peste tranşee. În arhiva sa cu peste 20.000 de fotografii, toate fiarele marelui circ literar, carnasierii şi vegetarienii, zburătoarele, reptilele şi insectele care s-au războit cînd feroce şi pe faţă, cînd abject dar pieziş, stau cuminţite exemplar întru eternitate. Oamenii partidului, alături de rebeli, disidenţi şi agenţi acoperiţi, prostituate şi fecioare. Activişti şi securişti, dejişti şi ceauşişti, stalinişti şi legionari, fanatici şi răspopiţi. Naţionalişti şi cosmopoliţi, masoni, ecumenişti, protocronişti, sionişti, asimilişti, maoişti şi diversionişti. „Oamenii lui“ Barbu şi ai lui Preda, ai lui Eugen Florescu sau Gogu Rădulescu, ai lui Ungheanu sau Manolescu, Burtică, Ştefan Andrei sau Popescu-Dumnezeu, Pacepa sau Pleşiţă, Turcu sau Vlad, Ivaşcu, Fruntelată sau Moţiu, Buzura vs DRP, Zaciu vs Marino, cei pro- sau anti-Eliade, pro- sau anti-ortodoxie, cu sau fără Noica, filoruşi sau filoamericani, idealişti, oportunişti, arghirofili sau pur şi simplu rataţi-alcoolici, cu sau fără ajutorul lui Traian Iancu. Plus colonelul Victor Achim (a cărui figură dom’ Cucu musai să ne-o ofere cît de iute!) în spatele, sau deasupra, tuturor. Toate infinitele jocuri concurenţiale care ne-au reconfigurat definitiv geografia literară sînt aici: „mafiile“ clujenilor, argeşenilor, bănăţenilor, bucovinenilor, oltenilor, basarabenilor şi aromânilor, echinoxismul şi lunedismul, şaizecismul şi optzecismul.

Ce mai, e mare urgenţă ca istoria în imagini a Uniunii Scriitorilor, realizată, fie şi parţial (măcar o saga ilustrată a Sălii Oglinzilor, ori a instantaneelor de la premiile USR şi UTC) pe baza iconografiei oferite de Ion Cucu, să fie realizată cu sprijinul unei echipe de condeie cu vîrste diferite, de la – să zicem – Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Eugen Negrici, Mircea Martin şi Cornel Ungureanu, la Ioan Buduca, Ioana Crăciunescu, Gabriel Chifu şi un cristian. Pe cît de multiplu condiţionat a fost, decenii de-a rîndul, Ion Cucu (precum Vasile Blendea şi Aurel Mihailopol), pe atîta de liber este Mircea Struţeanu. El nu vine, palpitînd empatic, dinspre jalnic-pitoreasca umanitate a celor pozaţi, ci, dezinhibat, detaşat, profesional focalizat pe estetic, întru propriul apetit artistic. Nu omul, cu opera-i în filigran, contează, ci întipărirea lui vizuală. Nu ne împărtăşeşte soarta, cred că în multe cazuri nici nu ne-a citit cărţile, dar cunoaşte cota omului la bursa literară, îi cîntăreşte atent fotogenia şi e preocupat de buna ipostaziere a identităţii fiecăruia. Pe scurt: meserie, nu destin. Şi mă uit cu delicii la Nicolae Manolescu (parcă-şi contemplă aura) şi Elena Vlădăreanu (degrab-degeaba războinică-n raccourci), la Eugen Negrici şi Ştefan Agopian, deopotrivă filtraţi prin efigii animaliere (ogarul şi pisica), la Simona Sora, Dan Lungu, Adriana Babeţi, Radu Aldulescu, Ioana Nicolaie, T.O. Bobe, Simona Popescu şi mai ales Mircea Martin (superb fixat), dar mă încrunt neparticipativ la ramele cu Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Ciocârlie, Paul Cernat, Petru Cimpoeşu, Denisa Comănescu, Petre Barbu. Chipuri, nu taine. Simple portretizări, nu extracte simbolice din esenţa operei. În schimb, cînd vrei să-i vezi pe Nichita, Preda, Cioculescu, Paleologu, Ioan Alexandru, Păunescu, Buzea, Blandiana, Breban sau Dinescu, pe Zaharia Stancu, Fulga, Doinaş, DRP, Bălăiţă, Chiriţă, Breban, Ileana Mălăncioiu, Jebeleanu, Geo Bogza, Velea sau Mircea Ciobanu, treci fuga la Cucu. (Interesant: Mircea Cărtărescu şi Mircea Nedelciu, Vişniec sau Cristi Teodorescu apar bine la amîndoi, deşi, orice s-ar zice, adevărata fervoare a lunedismului fotografiat va purta, indiscutabil, în posteritate, numele lui Tudor Jebeleanu şi al lui Florin Iaru).

Cu Mircea Struţeanu sîntem în prezent, dar mai ales în viitor. Cu Ion Cucu – în trecut. Or, eu, prin forţa lucrurilor, sînt paseist. Aplaud însufleţit apariţia lui Mircea Struţeanu, însă rămîn captiv în colivia lui Cucu. Păi, nu m-a stupefiat dumnealui în seara cu pricina, cînd şi-a amintit cum arătam în 1977, cînd m-a fotografiat la premiile Luceafărul? Cum să nu încremenesc înaintea unui Dan C. subţiratic, ezitant şi peltic-metafizic, îmbrăcat în costum, cămaşă albă, butoni şi cravată, cînd de zece ani încoace nu mai am nici butoni, nici vestă sau cravată şi cultiv cămăşile pe-afară, blugii, pantofii blegiţi şi, în general, devălmăşia de sine?!? Mă privesc în albumul lui Ion Cucu, Călătoria, apărut la MNLR, şi-mi aduc aminte cu bovarică holbare de poetul prefaţat de Ioan Alexandru, care eram la 24 de ani. Şi mă uit la figura mea din 2010 în panoplia lui Mircea Struţeanu! Cînd mi-a făcut onoarea de-a mă încopcia, l-am convocat la shooting în cimitirul Bellu, unde m-am lăsat pozat cu tandru alint în virtutea străvechiului „te zăream printre morminte“, pentru ca acum să nu recunosc nici crucile, nici atmosfera, nici chipul. Ce-i drept – şi asta-i esenţial! – recunosc ideea, pentru mine una decisivă, adică legătura tainică dintre scrierile mele şi trecutul de sub lespezile mortuare.

Vă rog cuminte: nu încurajaţi (aşa cum aud că s-ar face) oarece dihonie între Cucu şi Struţeanu! Fiecare îşi slujeşte cu brio propria-i viziune, ierarhie, manieră, propriile-i opţiuni, unghiuri de abordare, parti-pris-uri editoriale, tactici de marketing şi autopromovare în lumea crudă a pieţei de carte. Sînt(em) două lumi într-una. Nimic mai trist decît dezbinarea într-un perimetru apt să satisfacă toate valenţele. Este loc enooorm pentru toţi.

Una peste alta, să ne bucurăm deopotrivă că ne-a fost salvată fizionomia tinereţii şi că noua literatură şi-a găsit portretistul. Să-i dorim lui Mircea Struţeanu longevitatea şi hărnicia lui Ion Cucu, plus o scriitorime la fel de forfotitoare, picantă şi buclucaşă. 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe?: Viaţă literară IV – august 2008 – mai 2016, Editura Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.