Rîsu’ plînsu’ cu evreii

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Rîsu’ plînsu’ cu evreii jpeg

Cătălin Mihuleac, Ultima ţigară a lui Fondane, Editura Cartea Românească, 2016.

Pînă la Cătălin Mihuleac, nici un alt scriitor român nu şi-a propus să acopere ficţional, cu asemenea perseverenţă, un anume aspect al istoriei. Dacă Varujan Vosganian a scris, motivat etnic, despre destinul armenilor, iată că acest volum de povestiri al lui Cătălin Mihuleac, Ultima ţigară a lui Fondane, continuă preocuparea tematică pentru pogromul din iunie 1941 de la Iaşi explorat în romanul de anul trecut, America de peste pogrom (Cartea Românească). Cătălin Mihuleac are un plan, admirabil deopotrivă moral şi literar, oricum ceva foarte rar printre prozatorii români, şi acel plan este să aducă istoria, vehiculată doar în comunicările ştiințifice, în prim-planul unui public mai tînăr, folosindu-se de mijloacele ficţiunii. Într-un consistent interviu acordat colegului meu Matei Martin şi publicat în Dilema veche nr. 605 de anul trecut, Cătălin Mihuleac spunea: „Ficţiunea te ajută să clădeşti o naraţiune caldă, în contrast cu răceala istoriei. Ficţiunea îţi oferă materiale de construcţie, ficţiunea scoate oamenii din statistici şi îi transformă în personaje. Ficţiunea animă evenimentele din manual…“

Formula literară a prozatorului şi dramaturgului ieşean însă nu merge pe masiva reconstituire istorică, pe dramatizarea faptelor în raport cu documentele oficiale, ci e vorba mai degrabă de registrul comic, în buna tradiţie a literaturii satirice evreieşti. O spunea însuşi scriitorul, în acelaşi interviu: „Registrul comic este un foarte bun conservant pentru o operă de artă. Noi ne delectăm astăzi cu ce au scris Swift şi Mark Twain. Am fost conştient că, fără acest ingredient, romanul nu ar fi fost digerabil. Nu ar fi ajuns la omul grăbit de azi, n-ar fi ajuns în primul rînd la generaţia tînără. Şi acesta a fost scopul meu iniţial: ca romanul să ajungă la generaţia tînără, pentru că doar acolo mai putem modela sufletele.“ Pe clapeta acestei noi cărţi, scriitorul adaugă: „Misiunea acestor cărţi este să scadă nivelul îngrijorător pe care ura rasială îl arată în timpurile noastre şi să facă lumea mai bună pe raza lor de cititori.“ Spuneam mai sus că planul lui Cătălin Mihuleac este admirabil, dar nu sînt atît de convins că preocuparea scriitorului pentru felul în care ficţiunea sa ar putea fi receptată de către un public anume, într-un anumit scop, fie şi unul moral-educativ, este un lucru bun. Chiar vrea Cătălin Mihuleac să scrie literatură „cu misiune“, alta decît cea artistică, adică un fel de ficţiune de popularizare a faptelor istorice în felul în care unii cercetători scriu, pe înţelesul tuturor, cărţi de popularizare a ştiinţei? Poate că un astfel de efort literar didactic-misionar este merituos în sine, dar ar fi păcat ca cineva cu talentul şi verva de povestitor ale lui Cătălin Mihuleac să facă concesii publicului tînăr al cărui suflet ar trebui „modelat“. Unde mai pui că nu scriitorul impune misiunea unei cărţi, cititorii o fac şi, oricum, niciodată nu se ştie prea bine cine este/va fi publicul unei cărţi şi, cu atît mai puţin, ce vor/ar vrea tinerii să citească.

Am făcut acest lung preambul pentru că, deşi toate cele treisprezece proze scurte din acest volum (şi nu, nu e vorba de „microromane“, aşa cum scrie editura pe copertă din raţiuni de marketing, e vorba chiar de proză scurtă care nu e microroman, aşa cum nici romanul nu e, la rîndu-i, vreo „macroprozăscurtă“ – fiecare este un gen de sine stătător cu propriile reguli, care nu ţin doar de dimensiune sau de cantitatea de informaţie epică), aşadar, deşi toate povestirile sînt bune şi chiar foarte bune, cîteva suferă de o anume afectare demonstrativă a construcţiei: încep cu o aserţiune şi un fel de prolog, cel mai adesea la persoana întîi (căci naratorul ne spune povestea celor pe care i‑a cunoscut dintr-un fel de datorie), continuă cu istoria propriu-zisă şi se încheie, uneori, cu o notă vag moralizatoare. Dacă un redactor ceva mai îndrăzneţ ar fi scos cele cîteva pasaje parazite, prozele respective ar fi avut de cîştigat.

Cele treisprezece povestiri „cu miez evreiesc“, în special bucovinean, sînt toate foarte plăcute la lectură, unele comice de-a dreptul, în ciuda întîmplărilor şi a fundalului istoric sumbru. Naraţiunile lui Mihuleac sînt scrise dinamic şi au o anume calitate orală, colocvială, care înmoaie dramatismul, căci accentul acestor istorii de familie cade mai degrabă pe calitatea umană a victimelor decît pe oroarea situaţiei în sine. Doi vecini aflaţi în conflict pe timp de pace îngroapă securea taman în timpul războiului, cînd românul îl ascunde pe evreu în propriul butoi cu murături (vezi fragmentul de mai jos); o familie de evrei supravieţuieşte în ghetou cu ajutorul talentelor artistice ale unei ciori (e aici o mise-en-abyme simbolică); o tînără cu talente artistice deportată în Ucraina împreună cu familia le întreţine copiilor visul libertăţii cu ajutorul unui cîntec pop american; un guvernator al Bucovinei se ocupă cu mult zel paremiologic de recolonizarea de după deportarea evreilor; o evadare în grup din lagăr eşuează şi atrage sinuciderea capului familiei… Dacă povestirea titulară (o elegie poematică) este inspirată chiar de viaţa poetului Benjamin Fondane, gazat la Auschwitz, alte povestiri trec graniţa postbelică şi se ocupă de antisemitismul comunist: o proză pune cap la cap (într-un fel de realism socialist magic) puţinele lucruri ştiute despre Ghe. Gheorghiu-Dej; o alta este un fel de farsă pe care cinematograful hollywoodian i-o joacă lui Adolf Eichmann; un asistent este constrîns de mediul academic antisemit ieşean să emigreze şi ajunge redactor la Europa Liberă; iar o poveste de dragoste studenţească se desfăşoară pe fundalul comerţului clandestin întreţinut de turiştii polonezi în Moldova. Proza în care un profesor universitar este denunţat la Securitate de un ziarist, deconspirat de arhivele CNSAS drept agent sub acoperire, trece graniţa lui ’89; astfel că ultimele trei povestiri din carte conţin reverberaţiile antisemite din postcomunism.

Omogen, deopotrivă stilistic, tematic şi valoric, volumul de povestiri al lui Cătălin Mihuleac reconstituie, cu mijloacele unei ficţiuni agreabile, plină de vervă şi umor, un capitol istoric românesc antisemit prea puţin cunoscut. Îl văd ca o contribuţie literară importantă.

*****

Cătălin MIHULEAC

Gard în gard, la Dorohoi

(fragment)

Alături se afla un butoi cu cercul slăbit la gură. Parcă îl aştepta pe el! Era exact butoiul în care se ascunsese Frost. Sandu voia să evită nenorocirea, care în mod sigur conducea la împuşcarea amîndourora:

– Dom’ locotenent, vă ofer eu ce murătură vă pofteşte inimioara, e păcat să băgaţi matale mîna. C-o să vă mănînce teribil pielea, după asta.

– Te rog să nu mă-nveţi dumneata teoria murăturii! Toată plăcerea e să ţi-o culegi singur, cu mîna ta! Că dacă eşti soldat, nu te poţi masturba cu mîna altuia!

Ce legătură avea murătura cu masturbarea, doar el ştia. Locotenentul şi‑a suflecat gospodăreşte mîneca şi s-a pus pe cotrobăit după gogoneaua, gogoşarul ori castravetele viselor sale. Estimp, Sandu îşi storcea mintea, pentru a scorni o minciună salvatoare, pe care s-o plaseze cînd fugarul din poloboc va fi descoperit. O să spună că s-a vîrît acolo fără ştirea lui, dar o să-l convingă pe ofiţer? Părea băiat de comitet, dar cu destul ardei iute în sînge, după cum îl recomanda şi figura de păstrăv.

Nici o vietate care şi-a făcut veacul într-una din apele acestui pămînt n-a fost mai alunecoasă şi mai nevăzută ca vietatea Frost în butoiul de murături. Parcă i se topiseră oasele. Cum simţea mîna ofiţerului apropiindu-se de el, cum se contorsiona, se făcea sfoară ori se lăţea şi aplatiza ca un calcan, pentru a se lipi de perete. La un moment dat, s-a făcut mic şi rotund ca un harbuz şi s-a pus pe plutit în rînd cu fîrtaţii harbuji, dar cînd ofiţerul i-a mîngîiat rotunjimea şi a dat să-l apuce de moţ şi să-l scoată, i-a alunecat dibaci din mînă şi s-a lăsat la fund. Nu mai respira, dar la cît de strîns se agăţa de viaţă, ar fi rezistat şi două ceasuri încheiate, fără să aibă nevoie barem de‑o pipetă de aer.

După minute seculare de atentă scormonire, locotenentul a scos două gogonele, un gogoşar şi un castravete, le-a admirat o secundă şi a muşcat, cu ochii închişi, din fiecare… Pe faţa tînărului ofiţer, lacrimile izbucneau ca zemurile dintr-un pepene murat. Nu mai voia să se dea dus din pivniţă. Voia să rămînă acolo, la adăpost de bombardamente, bînd vin şi mîncînd murături. Ce căuta el în războiul ăsta? Suspina adînc, laolaltă cu nefericitul Frost, care reînvăţa să respire în polobocul lui.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic