Rezistența prin cafea

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Sigur v-aţi întrebat, dacă aţi răsfoit măcar în treacăt cărţile iraniencei Azar Nafisi, dacă a citi şi a discuta despre cărţile citite (în timp ce trăieşti sub o dictatură) înseamnă a rezista prin cultură. Dacă a alerga prin curtea universităţii cu un gardian obez pe urmele tale (pentru că nu vrei să porţi vălul obligatoriu prin lege) înseamnă rezistenţă prin expunerea chipului propriu. Dacă a deţine şi a-ţi servi cu obstinaţie prietenii numai cu ciocolată elveţiană (imposibil de procurat în „Republica Islamică a Faptelor“, nu a vorbelor) înseamnă a rezista prin ciocolată Lindt. Eu cred că da, toate aceste fixaţii şi manii înseamnă a rezista prin diverse lucruri, unele mai nobile (ciocolata Lindt, evident) ca altele. Şi că rezistenţa în sine contează enorm, mai ales în momentul precis în care ea se produce, în prezentul acela fără rest al curajului personal. Eterna reamintire – mai ales cînd e vorba despre gestul propriu – sună însă a prohod tematic. 

Îmi amintesc de uluirea pe care am încercat-o într-o seară de dinainte de 1989, cînd am auzit, la Radio Europa Liberă, că acuzaţia oficială împotriva lui Mircea Dinescu (care tocmai semnase un protest împotriva regimului comunist) era aceea de contrabandă cu cafea. Era halucinant mai ales pentru că, dacă deschideam bufetul pe care se afla radioul la care ascultam vorbele ironice despre circuitul cafelei în natură, dădeam nu doar de cîteva pungi de cafea nemţească în vid, dar şi de boabe Wiener ambalate în Ungaria şi chiar de un nes Amigo procurat printr-o filieră sudistă. N-am nici acum vreo îndoială că rezistenţa prin cafea ne-a menajat ficatul şi neuronii de orzificare, ca să nu mai zic de rafinarea papilelor... Aşa cum sînt sigură că rezistenţa prin ţigări de contrabandă ne-a amînat pentru o perioadă bolile de plămîni. Sau că rezistenţa prin cărţi bune ne-a ţinut alert simţul ridicolului în aşa măsură încît şi astăzi mirosim de la o poştă făcăturile, imitaţiile de mîna a treia, artizanatul ieftin. Dar cam atît: multiplele noastre rezistenţe de bun-simţ – la haznaua politică, la presiunile profesionale, la reţete şi ideologii, la scurtături lucrative – nu ne fac nici mai buni, nici mai frumoşi, nici măcar mai simpatici. Ne dau ceva (de contemplat dimineaţa, în oglindă), dar ne şi iau ceva, deşi n-am zice. 

În memoriile despre cărţi, publicate de Azar Nafisi prin 2003 (după plecarea definitivă din Iran), sub titlul Citind Lolita la Teheran, „se rezistă“, e adevărat, printr-un soi de solidaritate feminină spontană în jurul unor mari cărţi. Autoarea – profesoară de literatură engleză la Universitatea din Teheran, hotărăşte, cu puţin timp înainte de a părăsi „Republica Islamică a Vorbelor“, să organizeze în vechea ei casă un soi de seminarii private în care invitatul principal să fie cîte o carte de Nabokov, Henry James, Jane Austen, Scott Fitzgerald. Joi dimineaţa, la Teheran, cîteva fete şi profesoara lor de literatură care avea experienţa Occidentului rezistă la butaforia din jur, la umilinţele zilnice, la aranjamentele maritale, la sechestrarea de fond, citind cărţi, vorbind şi scriind despre ele, dar mai ales despre ce văd în jurul lor. Cititorul (liber) al lui Nabokov care trebuie să rămînă cu totul liber ca să-şi merite numele nu e doar ţinta, ci şi premisa acestei psihoterapii de grup deghizate în seminar de literatură. Poate şi de asta cartea are un patetism greu de digerat şi un schematism (al opiniilor despre literatură) care nu poate fi decît al reinterpretării contextuale. Lucrul acesta nu afectează însă prea mult chestiunea rezistenţei. Cine a spus că rezistenţa la butaforie nu provoacă alte butaforii? 

Rezistau însă fetele acelea închise în iatac şi visînd la ceva nedefinit în care se amestecau un mariaj bun, o scoatere de sub tutelă, o frîntură din destinul profesoarei lor scriitoare – o femeie emancipată (dintr-o veche familie de medici-filozofi), numită, cam caraghios în spaţiul intim, „dr. Nafisi“ (fiindcă avea un PhD)? Sigur că rezistau mai bine ca altele, lipsite de această şansă de a deveni personaje. Numai că toate cărţile citite erau pretexte ce contau, în fond, la fel de mult ca alte împrejurări de viaţă. Aşa cum lansarea unui cuvînt inventat de Nabokov în Invitaţie la eşafod e doar un pretext livresc pentru un alt fel de meditaţie, mai cuprinzătoare decît literatura: „Upsilamba a devenit în timp parte a unui bagaj de cuvinte speciale pentru noi şi, spre finalul cursului, aproape că devenise un limbaj secret, numai al nostru, cu totul aparte, care se îmbogăţea pe zi ce trece. Cuvîntul devenise un fel de simbol, un semn al acelei vagi senzaţii de bucurie, al furnicăturii pe şira spinării despre care vorbea Nabokov, senzaţie pe care spunea că o anticipează la cititorii lui. Era o senzaţie care îi separa pe cititorii buni de cei obişnuiţi. Upsilamba devenise cuvîntul-cod care deschidea peştera secretă a amintirilor.“ 

Aşa încît, fetele din Teheran şi profesoara lor de literatură rezistau, deşi nu le venea să creadă, în egală măsură prin cărţi şi prin miraculoasa cafea servită de doamna Nehzat Nafisi, mama lui Azar, în pauze savant pregătite. Cafeaua tare, aromată, aburindă pe care nici o dictatură n-a reuşit s-o elimine din Orient (şi de la porţile lui) făcea din seminarul livresc o adevărată întîlnire. Poate că ceea ce trăiau acele femei împreună nu avea prea mult de-a face cu propria lor realitate şi nici cu literatura pe care o citeau. Poate că şi ele îşi construiau o butaforie mai mică, un „cocon protector“ care le menţinea într-un fel de viaţă, pînă la evadare. Orice rezistenţă parţială naşte mici fantasme nedigerate, ce devin ficţiuni primejdioase atunci cînd vor să fie (şi se iau drept) realitate. Iar asta ne-o demonstrează încă o dată chiar Azar Nafisi, recent, cu noua ei carte autobiografică Things I’ve Been Silent About, un adevărat caz clinic. Aflăm acum cine era mama care elibera duhul cafelei în livingul nabokovian (o biată mitomană fantastă căreia a trebuit să i se spună o minciună politică pe patul de moarte), cine e tatăl (un zeu – medic şi scriitor, infidel pe bună dreptate şi cu consimţămîntul fiicei). Dar mai ales aflăm cine era „dr. Nafisi“ şi la ce i-au folosit atît rezistenţa prin cultură, cît şi rezistenţa prin cafea.

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.