Revolta fondului nostru neburghez

Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
image

 Olga Ştefan, Civilizaţii, Editura Paralela 45, 2020 & Resursa, ediţia a doua, Casa de Editură Max Blecher, 2023. 

În Civilizaţii, Olga Ştefan ilustrează cu abilitate jocul eternei dispute dintre revoltă şi resemnare. Subiectul este proiectat convingător pe pînzele distopice ale istoriei recente. Fundalul, prin urmare, este acela al represiunii economice, ca substitut postcomunist pentru represiunea politică de altădată, al unei brave new world instalate într-un recognoscibil oraş contemporan, aşa-zis „de cinci stele”. 

Sînt denunţate astfel noile mecanisme ale ipocriziei, în pas cu marile prefaceri ale capitalismului neoliberal, trîmbiţate la fel de ridicol precum în congresele de altădată ale Ceauşeştilor, atunci cînd se inaugurează vreo autostradă de trei kilometri, într-o ţară incapabilă să construiască o infrastructură, dar care se îmbăiază frenetic în ode şi acatiste: „totul în voi e inaugural”. Devine limpede că civilizaţii sînt, în fapt, agenţii unei civilizări-cu-forţa, activi mai cu seamă în ipostazele exploatatorului ori ale agresorului. Definiţi drept „embrioni de succes”, ei sînt artizani ai betoanelor şi ai dalelor, ai blocurilor luxoase şi strălucitoare, şi inamici ai ultimelor petice de iarbă. 

Transparenţa scriiturii şi a referinţelor este evidentă, căci este vorba despre un Cluj în care se „construieşte frenetic / înainte de criză” şi care „străluceşte dystopic de la ultimul etaj”, la fel precum ecologismul şi semnalele (post-)apocaliptice: „ecologic vorbind / oraşul e pe moarte”; „număr în gînd / vlăstarele moarte / pîlcurile care n-or să ajungă pădure”. Ca un semn al asumării negratuite, aceste semnale şi figuri ale iminenţei revin în falduri coşmareşti şi pe scena interioară a subiectului, unde „geamul camerei mele e lipit de geamul unei bucătării / în care cineva a lăsat lumina aprinsă şi apa pornită”.

Ipostazierea proletară, ivită din revolta faţă de toate aceste forme ale civilizării cu forţa, nu ar trebui să surprindă. Tensiunea se joacă aici între stratificările ironiei şi impulsul spunerii pe şleau: „doar o bere pentru / cea mai obosită femeie din lume / să găsesc joie de vivre în sărăcie”; „societatea zisă / civilizată: cea mai mare minciună dintre toate / acest loc din iad în care am ajuns / e a doua mea şansă”; „în oraşul ăsta / cei puternici încă-i biciuiesc pe cei slabi”. Această efuziune proletară a fondului nostru „nelatin” îşi asociază, de regulă, metafore animaliere ale sălbăticiei, conotate nu atît ca anarhism, cît mai degrabă ca figuri ale scăpării prin tangentă. 

Procesul se încheie mai degrabă nefericit, ceea ce accentuează substratul noir al imaginarului: „s-au reprimat dorinţe care apropie animalul de disciplinatul formal / şi-i scufundă capul într-un bazin de clor”; „animalele ca mine / îşi fac rondurile / gîtuite de spaimă. / noaptea se lasă peste meritele sincere ale schimbului trei”. Figura „civilizatului cu cearcăne” care expune parcă ritualic, într-un giulgiu, „stîrvul animalului dinăuntru”, devine extrem de semnificativă. Resemnarea închide cercul şi retează avîntul celui care se revoltă: „timpul s-a lămurit / în privinţa noastră / n-am învăţat nimic”; „începi să nu mai urăşti semenii / care au distrus, începi să laşi toate aşa / să înveţi asta / cum se lasă lucrurile în pace”.

Fără a face din jocul metalingvistic al abstractului cu concretul o regulă a întregului volum, cred că Civilizaţii deţine potenţialul de a influenţa, la rîndul său, alte formule poetice, care să intensifice plăcerea lingvistică a travestiului, respectiv travaliul poemelor iscate din plăcerea (textualistă) a jocului liber al semnificanţilor, ca în cazul volumuluiTrucuri urbane, al Laurei Francisca Pavel (OMG, 2022). Cîteva mostre relevante ale unei astfel de propensiuni: „pe masa de disecţie pun / cadavrul discret al rutinei (...) o viaţă bună, cu bonusuri trimestriale şi plescăit integru”; „e proiectul meu / pentru un infern în care să gust expert / din fructul dinainte muşcat / al consecinţei” etc.

„Încrîncenarea ţine deschisă calea”

Aflat, într-un timp destul de scurt, la o a doua ediţie, se poate spune că Resursa Olgăi Ştefan deţine toate resursele să devină un volum-cult pentru poezia noastră post-douămiistă. Extrem de unitară, cartea pare să pună în scenă, în fapt, un singur poem, continuu, şlefuit din unghiuri diferite. Faţă de Civilizaţii, vocea este aici mai sigură de sine şi mai stăpînă pe propriile mijloace de expresie, fapt semnalat atît prin numărul mare de formulări şi noduri poetice memorabile, decomplexate şi numai bune de promovat inclusiv pe ecranele grăbite ale social media, cît şi prin resurecţia feministă a timbrului, extrem de convingătoare: „domniţa-ntinsă leneşă / pe canapea, o calomnie canonică, / (cîtă vreme) pentru unii fiecare fată care atinge excelenţa / e o ofensă directă / în vreme ce tu eşti o femeie / căreia-i deschid cărţile ca pe-un bot şi spun: / e neagră în cerul gurii, va făta mult!”. Vocea devine chiar o portavoce, precum în cazul meditaţiilor metatextuale asupra poeziei feministe înseşi, ca depozit al traumelor şi al vulnerabilitaţilor: „e incredibil cît de multe femei / sînt poete bolnave, ce fragilităţi / ascund falangele textelor lor”. 

O altă noutate o reprezintă aici ironia teologică a textelor. Pe de-o parte, textele degajă o tensiune neo-argheziană, s-ar putea spune, inclusiv la nivelul limbajului apostatic: „trînta cu Dumnezeu”, „ultimul maslu”, „tîrnosirea”, „anatemizarea”, „hrisov subţire, pătat cu spermă”. Pe de altă parte, amintita ironie nu întîrzie să abordeze realităţile imediate: „iubeşte-ţi aproapele ca pe o casă pentru care ai plătit prima rată”. Tensiunea destul de puternică, filtrată ori manifestă, se decantează inclusiv prin numărul mare de (auto)definiri prin negaţie: „uşi pe care nu le-am deschis niciodată”, „o inimă care / nu-mi foloseşte / la nimic” etc. Poezia din debutul volumului mi-a adus aminte de o temă mai veche propusă ca subiect de text argumentativ pentru bacalaureat, în genul: „Comentaţi afirmaţia conform căreia bancherii se gîndesc la artă, iar artiştii la bani”. Replica Olgăi Ştefan circumscrie categoric şi exemplar noile schimbări de paradigmă, printr-o seducătoare concreteţe: „sînt din prima generaţie de artişti / care nu se sfiesc / să recunoască, nediscriminatoriu, / cu uşoare, dacă nu / umilitoare mişcări de bazin, că-şi doresc / toţi banii din lume”. 

Complexitatea şi prospeţimea imaginilor se păstrează atît în digresiunile metatextuale, filologice, ale profesoarei de română: „de cînd a trebuit să citesc prima dată / Lăpuşneanul, nu mi-a fost clar cine e răufăcătorul şi cine / băiatul bun. Iar racla sfîntului care tresare mi s-a părut un / fel de aprobare!”, cît şi în poezia de dragoste: „inundă-mi verbal / subsolul sexual, vreau să am la ce să mă gîndesc / în / intimismul meu carceral, / în solaritatea mea inadecvată”. 

Livrat ca un bonus track al noii ediţii, poemul „O inimă violentă sub dune” este unul recapitulativ, o hîrtie de turnesol care scoate la iveală chimia unei scriituri intrate în posesia unei conştiinţe de sine şi care tranşează într-o manieră originală disputa înscenată mai sus: „am vrut detaşare, dar tot încrîncenarea cîştigă, tot dinţii ei ţin deschisă calea, / tot la strîns semnături...”.

 Adrian Mureşan este critic literar. Ultima carte publicată: Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, OMG, 2020.

image

Aproape de carte

Olga ȘTEFAN

O inimă violentă sub dune

(fragment)

cînd lucrurile s-au aranjat, am așteptat soarele adevărat.

dar soarele care nu ieșise nici în 2004, nici în 2010

n-a fost pe cer nici de ziua mea: m-ai luat dintr-o situație rea,

folosind mai puțin terminologia luminii naturale și mai mult

faza lungă a unei mașini de ceață

grație bunului optimism, marele chirurg și-a uitat

instrumentul în operație:

odată eliminată tumoarea, pacientul s-a stins...

am lucrat la inimi și cînd a nins în camera cazanelor,

incapabili să ne vedem în oglinzi

care înscenează limbaje abilitate și pumni

din care muști – și ești carne de tun,

de pe ruta Mărăști-Mănăștur,

pînă la liniștea postapocaliptică

de pe Canalul Morii.

cînd unul îl smulge pe celălalt dintr-o relație compromisă orizontal

de soarele roșu al ratelor, patina de Bonnie & Clyde rămîne

ca un semn al întrebării pe praful de pe mașini,

cît să nu le mai distingi numerele cînd fac depășiri,

azi, înecați în vicii care dublează consoane, ne-am refăcut amintiri,

cum ai coase și descoase, anxios, operații în care nu mai știi

ce, dar sigur ai uitat...

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.