Reverii eufonice

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Reverii eufonice jpeg

În ultimii ani, ştiu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în faţa cărora mi-am desfăşurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariţie a prozodiei. Asta paralel cu înlocuirea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvîntatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii graţioase în peisaje idilice) de către dizgraţioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuţite, tunuri cosmice cu laser ş.a.m.d., totul într-o dizarmonie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsaţiile marsupiale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi şi Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavităţile aglutinante, huruitul de şenile, tirurile asurzitoare şi urletele cotropitoare au alungat melodicul, susurul naturii, farmecul şoaptelor, iar lentorile pufos ameţitoare au fost spulberate în numele iuţimii agresiv-halucinante, cea care otrăveşte mintea, goleşte sufletul, robotizează reacţiile, pe scurt – dezumanizează. Dacă le adăugăm nenorocirea dublajului la filme, în locul subtitrării, scopirea mental-emoţională a noilor generaţii e asigurată.

Mi-am întrebat profesorii congeneri de cînd n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în linişte, din eufoniile eminesciene, familiarizîndu-i cu melifluenţa (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoiţescu dixit) a diftongilor cuplaţi cu aliteraţiile pe catifeaua gerunziilor, a jocului fonic dintre departe şi aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămîiet şi nemîngîiet, dintre „covorul moale“ şi „mătasa sună sub picior“, cu „noaptea, flamingo cel roşu apa neagră-ncet pătrunde“ şi „să scap din mînă cîrma şi lopeţile să-mi scape“, trecînd prin abisalităţile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gîndire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăţ a muri vreodată“), pe Cioran („Rugăciunea unui dac“). Fie şi rostite la iuţeală, fără nici o pretenţie actoricească (lasă că totul venea de la un bîlbîit!) cîte-o strofă ameţitoare din „Luceafărul“ („Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaşte / Şi vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naşte“) sau un poem de rostit în genunchi precum „Rugăciune“, am simţit numaidecît cum înfioară şi pun pe gînduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrînii) nimicniciei.

Sigur că la început te simţi ridicol. Sigur că-ţi răsună imediat în auzul inimii binecunoscuta formulă de lehamite a adolescenţei de azi: „mă laşi?!?“. Sigur că-ţi vine să fugi ca de frica morţii prefigurînd reacţia de silă&milă a hoardei de hormoni fără zăbală în faţa cărora tombatera ce eşti se-ncumetă să exalte virtuţile unei „lumi ce nu mai este“, a unei voinţe „care-a murit demult“, a unui timp care-ţi ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar cîteva momente, cum anestezia îşi face efectul. Vă rog să mă credeţi: dacă injectezi cu calm şi bună-credinţă euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricît de groase ar fi carapacea cinismului, rezistenţa blazării, sarcasmul provocator, nesimţirea şi ignoranţa auditoriului.

E de ajuns să le citeşti liceenilor, cu pricepere şi dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb cîtă lume mai ştie ce, cum şi cît va fi fost surfilat, intertextuat, pastişat şi parodiat la MC din arsenalul lui Bolintineanu, Alecsandri, Alexandrescu, Conachi, Heliade, Anton Pann, Eminescu, Macedonski, Coşbuc, Văcăreşti (başca Barthes, Greimas, diegesis, actanţi&Co), într-o ramă ţintuită de Dimov, Brumaru, Foarţă. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenţii de azi de melcul lui Antim, învăţăturile lui Neagoe Basarab şi biblioteca stolnicului Cantacuzino? Haideţi să încercăm! Ce-ar fi să lepădăm pentru cîteva minute morga academică, acel hipercriticism iscat anume să ne acopere complexele de inferioritate evropenească, şi să ne regîndim fiinţa potrivit cronicilor vechimii şi hedonismului hîtru din miile de pagini absorbite de porosul infoliu cărtărescian?

Cum, deci, ar putea să nu te provoace CD-ul Mihai Eminescu, Vis, cu treizeci de poeme restituite de Petru Creţia (în Manuscriptum, nr. 1 din 1991) alese de Mircea Cărtărescu şi recitate de Marcel Iureş la Editura Casa Radio? Cum să nu cauţi să-ţi închipui reacţia junimii actuale, alterată de prejudecata unui Eminescu demodat, romanţios şi ridicol precum caragialianul R.Vent, deambulînd lacrimogen „pe lîngă plopii fără soţ“, ori, în cel mai bun caz, „tinzîndu-şi dreapta în deşert“ odată cu Gabriel Drăgan, inegalabila voce a străvechiului „Mondial“?

Am pus discul cu Iureş de trei ori cap-coadă şi l-am ascultat cînd meseriaş, cu creionul în mînă, cînd cu ochii închişi, dornic de anestezie prozodică. Nu ştiu cine mai ţine minte că-n Dilema veche nr. 386 din 7-13 iulie 2011 am scris în extaz despre cele două CD-uri mateine de la Humanitas cu acelaşi Marcel Iureş: Sub pecetea tainei şi Remember. Sunau, cu un cuvînt la modă, demenţial. Vocea lui Iureş se plia perfect pe volutele aluzive, parşive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigranate, bijuteriile, bubele, fantasmele şi sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureş făcea o creaţie ameţitoare – pentru mine egală performanţei din Richard III-ul regizat de Mihai Măniuţiu la Odeon acum aproape douăzeci de ani – într-un Caţavencu închipuit de Alexandru Dabija în cheia unui mahalagism alcoolic fără ieşire, atîrnat pe-o gură de iad.

Ei bine, la Eminescu hipnoza n-a mai prins. Tot ceea ce constituia mustul lecturii mateine şi captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine simplă lectură funcţionărească în lumea Muşatinilor şi a himerismului novalisian. Timbrul lui Iureş rămîne magnific, cadenţele sînt copleşitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esenţa fierbinte a onirismului eminescian.

Mă gîndesc totuşi că voi fi eu copleşit de prejudecăţi şi că exact asta îşi va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chimeric“: un limbaj oniric rece, ca o fişă medicală cu simptome psihotice. Subliniind „triumful modernităţii“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator (...) în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureş tocmai „rara performanţă de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare şi profunde fără să forţeze textul în nici un fel“ (subl. mea). Exact aici cred că a funcţionat irepresibil, în cazul meu, prejudecata. Format auditiv la şcoala recitărilor eminesciene în linia Vraca-Manolescu-Botta-Codrescu-Moldovan-Caramitru-Seciu-Bălănuţă-Cozorici, unde artificiile rostirii, retorica personală, amprenta actorului în stabilirea accentelor din arsenalul exclusiv romantic orientau discreţionar lectura, sigur că glacialitatea partiturii lui Iureş m-a descumpănit.

Dar nu mă las: mai pun o dată CD-ul. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

Foto: L. Muntean

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.
Soldați ucraineni în Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock
Politico: Unități de gherilă se formează în Crimeea. Rusia se teme și se pregătește de bătălia pentru peninsulă
Când Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie, puțini se așteptau ca nouă luni mai târziu armata ucraineană să amenințe că va elibera Crimeea.
danut panait factura (1) png
Factură la curent de peste 4.000 de lei pentru un consum inexistent. „Cum ar trebui să-i cataloghez, hoți cu acte?”
Peste 8.000 de lei a plătit un buzoian pentru curentul consumat în două luni și a crezut inițial că suma uriașă i se trage de la pompa de irigat. El a aflat apoi că-i fusese umflată factura.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.