Proasta creştere

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Dacă filmul lui Almodóvar din 2004, Mala educación, ar fi ieşit anul acesta, el ar fi fost, fără îndoială, pus în legătură cu sinistrele dezvăluiri actuale din Der Spiegel despre abuzurile sexuale ale unor preoţi catolici germani în anii ’70-’80. Iar legătura ar putea fi făcută, deşi povestea din Mala educación se petrece în Spania franchistă şi post-franchistă, nu în Germania actualului Papă Benedict al XVI-lea, pe atunci cardinalul Ratzinger. Autobiografică sau nu („sînt în spatele fiecărui personaj“, zicea regizorul), istoria lui Almodóvar este însă, mai degrabă, una despre oroare, crimă, monştrii de lîngă noi decît una despre bune maniere. Cu ironia sa neagră, Almodóvar face dintr-un sinistru abuz în lanţ, combinat cu un fratricid şi cu o răzbunare criminală, o chestiune de proastă creştere şi de... necunoaştere a uzanţelor. Poate aşa şi e, mitocănia poate ucide, la propriu. Atunci cînd eşti un utilitarist de vocaţie, dar nu ştii cum, cît şi ce să foloseşti (din tine, din ceilalţi), poţi cu uşurinţă ajunge la excese...



Profesori, scriitori şi cititori


Nu întîmplător, desigur, scenariul a pornit de la o povestire mai veche, şi tot o povestire (devenită scenariu) se află şi în centrul filmului din film. Almodóvar e şi autorul scenariului – o poveste alambicată (aşadar regular almodóvariană) despre un Ignacio (abuzat la 10 ani de un fost, pe atunci, padre catolic şi profesor de literatură, ajuns acum editor în căutare de tinere talente) şi fratele său Juan, actor ambiţios şi lipsit de scrupule. „Vizita“ e povestirea – jumătate ficţională, jumătate biografică – pe care „prost-crescutul“ Juan o trafichează, după uciderea lui Ignacio, ca să facă o carieră. Curat manifest antiliterar: un prof de literatură abuzator, un tînăr scriitor travestit şi abuzat încă din copilărie, un actor criminal care-i ucide pe amîndoi şi fură orice identitate îi cere „spaţiul literar“ penetrat prin efracţie.

Dar şi cititorul îşi are partea sa. Există o secvenţă în povestirea din centrul filmului lui Almodóvar, construită în imaginaţiile concupiscente a doi cititori de meserie – regizorul la care ajunge Juan cu povestirea, fost coleg de şcoală catolică al fratelui său, şi editorul Berenguer, fostul padre Manolo. Cei doi cititori profesionişti refac, citind povestirea, o frumoasă zi de vară din vremea colegiului, în care băiatul de 10 ani, pe malul unui rîu în care se scaldă colegii lui, cîntă cu o voce de efeb celest, acompaniat, la chitară, de îndrăgostitul padre Manolo. Aerul transparent, corpurile elastice ale băieţilor plonjînd în apă, vocea cristalină a lui Ignacio, fuga şi căderea, apoi un fir de sînge care îi despică fruntea (comentat din off de actualul Ignacio, cel care scrie: „Întotdeauna, de atunci încolo, am fost despicat şi n-am putut face nimic“) – toate îngroşînd atrocitatea, o dată în scris, apoi în închipuirea cititorilor.

Micul trafic sub acoperire literară

Nu e prima şi sigur nu e ultima dată cînd literatura, mediul literar, scrierea mizeriei sînt privite ca fermenţi, revelatori, potenţiatori ai atrocităţii. De acolo vine în primul rînd lipsa de încredere în literatură, în ficţiunea ce poate crea altă realitate, în imaginaţie. Literatura a fost însă acuzată de rele mult mai mari decît ubicua (şi nedilematica) proastă creştere, de la pervertirea sufletului, corupţie, imoralitate, la oportunism, contrafacere, standardizarea emoţiilor. Iar mediul literar a fost văzut, nu fără o oarecare îndreptăţire, ca unul fariseic, esenţialmente corupt, cu ordini şi ierarhii străine valorii şi esenţei literaturii. Sînt lucruri care au revenit ciclic şi au subminat – mai ales în vremuri grăbite, ca ale noastre – integritatea şi credibilitatea scriitorilor. Proasta creştere a fost însă destul de puţin invocată, poate şi pentru că într-un mediu atît de nonconformist, o zonă a excepţiilor absolute (nu zicea un poet că e incompetent în orice alt domeniu în afară de cel al absolutului?), buna-creştere aduce a conformism şi îmburghezire. Aşa şi e, proasta creştere a unui autor n-are a face, în mod direct, cu propria-i literatură. La o primă vedere, cel puţin.


Ajungi să te îndoieşti însă, cînd auzi editorul că nu-şi poate scoate autorul în lume pentru că, deşi scrie onorabil, nu poate susţine o conversaţie normală; sau se agaţă de editorul străin, venit în prospecţiune, şi nu-i mai dă drumul; sau începe să recite, în extaz, din cronicile favorabile, pe care le are, ca din întîmplare (traduse), în poşetă sau în buzunar. De proastă creştere ţine, fără îndoială, să te duci la un interviu bine alcoolizat şi să-ţi dai cu părerea despre capacităţile intelectuale ale arabilor şi criticilor literari care nu-ţi gustă cărţile; de proastă creştere ţine să suni la orice oră editorul, criticul care ţi-a făcut o cronică, directorul ziarului care n-a fost vigilent cu propriile-ţi interese. De prost gust e să-ţi scoţi la masă periodic potenţialii critici, agenţi literari, chiar editori, să le faci cadouri şi să-i hărţuieşti cu propria operă trecută, prezentă şi viitoare, după cum de şi mai mare prost gust e din partea lor să accepte. De prost gust e să-ţi iei la revedere de la o femeie întinzîndu-i primul mîna, că doar ai scris nişte cărţi, ce dracu’! De maxim prost gust şi de o intens cultivată proastă creştere e să-ţi foloseşti – pentru promovare, susţinere şi, în general, pentru „a fi în cărţi“ – amicii, amicii amicilor şi, una peste alta, cam tot ce mişcă în cîmpul tău vizual. De o grosolănie pe cît de halucinantă pe atît de răspîndită e să-ţi înjuri lumea culturală, cu tot cu instituţiile ei (de care profiţi, eventual, exact în acel moment), la o cină protocolară sau la un dejun de lucru.

Nerăbdarea şi călcatul în străchini, micul trafic sub acoperire literară, complexele de superioritate-inferioritate prost mascate nu sînt tare ce ţin în primul rînd de lumea culturală, dar aici, şi mai ales în „cadre instituţionale“, ele devin – prin contrast cu pretenţiile – groteşti. Poate n-ar strica, pentru aceste zone pline de derapaje, să scrie cineva cu un umor fatal, măcar ca al lui Almodóvar, un cod minimal al bunelor maniere pentru scriitori, critici şi editori aflaţi în căutarea, găsirea şi păstrarea gloriolei.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.