„Pornografie emoțională”

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Serialul HBO În derivă, tocmai încheiat, pleacă – în aclimatizarea sa românească – de la ipoteza reconstituirii depline (în cei 20 de ani scurşi din 1989 încoace) a sistemului psihoterapeutic românesc. Altfel zis, pentru a fi inteligibil marelui public, subiectul abordat (psihoterapia în sens larg, cu problemele şi împlinirile ei) ar fi trebuit să facă parte deja din viaţa acestuia. Psihoterapeuţii (fie că sînt psihiatri sau psihologi de diverse orientări) ar trebui să existe mai mult – prin elitele lor formatoare – în spaţiul public, să scrie mai mult (şi nu doar cursuri universitare), să apară în mass-media, la un nivel satisfăcător, atunci cînd toată lumea îşi dă cu părerea sau invocă vraci, şi să-şi asume rolul pe care calificarea în „ştiinţele omului“ i-l dă psihoterapeutului în ţări cu tradiţie neîntreruptă. Înainte de a intra – împreună cu un personaj-pacient – în intimitatea cabinetului unui psihoterapeut fictiv, ar fi trebuit să ştim mai multe (noi, publicul potenţial) despre complexitatea şi utilitatea psihoterapiei. Ar trebui cunoscută (tot la nivel public, nu prin bîjbîieli private) oferta domeniului, portanţa sa, vîrfurile fără de care – oricît de puţin elitişti am fi – nu se poate reface un domeniu atît de greu încercat înainte de 1989. Altfel, am impresia că pasaje întregi din acest interesant serial de succes ar trebui traduse, glosate, discutate, la fel cum Povestirile de psihoterapie românească apărute recent ar trebui rescrise pentru a fi cu adevărat povestiri, şi nu anamneze clinice.

Ipoteza mea e aceea că domeniul psy, deşi calat direct pe marele public (de potenţiali clienţi, asta ne putem convinge în orice zi ieşim din casă), nu a găsit încă limbajul prin care să comunice direct cu acesta. Sigur că există o comunicare directă, omenească, în cabinetul privat, sigur că există acea comunicare interprofesională, de colocvii şi seminarii. Mă gîndesc însă la alt gen de comunicare (publică şi pentru marele public, într-un fel salutar-vulgarizator), pe care, la noi cel puţin, a făcut-o mai bine un serial de televiziune. În serialul cu pricina – căruia îi văd bine intenţia de „popularizare“ şi limitele asumate – există o poveste (nu un caz clinic) cu totul aparte, separată prin intensitate de contextul celorlalte: aceea a relaţiei între personajul principal, psihologul Andrei Poenaru, şi fosta sa profesoară (cum să zici, pe româneşte, „maestră“ şi să nu ridici din sprînceană?), Maria Pascali. 

Se ştie, analiza didactică şi supervizarea periodică sînt fundamentale în psihanaliză, cel puţin de la Jung încoace şi de la colaborarea sa cu Eugen Bleuler la clinica Burghölzli. Sistemul de formare – atît de ironizat de adversari şi comparat, în ultima vreme, cu ceremoniile iniţiatice – este una dintre condiţiile esenţiale pentru practicarea meseriei şi chiar a admiterii în castă. Personajul nostru nu este însă psihanalist (ci, mai degrabă, „tranzacţionist“ sau, pe alocuri, „cognitivist“) şi nu este, altfel, în ultimii ani, supervizat, îndrumat, controlat. Ajuns într-un moment de periculoasă derivă afectivă (se îndrăgosteşte de o pacientă aflată în transfer erotic, nevasta îl înşală, copiii se îndepărtează), el face un pas înapoi şi cere ajutorul fostei sale profesoare cu care o rupsese de mult, din orgoliu şi orbire. Înfruntarea – săptămînă de săptămînă, uneori chiar în trei, cu propria soţie alături – este, cred, cadrul memorabil al filmului şi o inovaţie (tehnică, dar excelent „popularizată“) în discursul public despre lumea psihoterapeutică. Există, în şedinţele acestea de vineri seara, cînd se termină programul de muncă normal, scene complexe în care Marele Psy e slab, mincinos, ipohondru, agresiv, laş, enervant, la fel ca pacienţii pe care nu-i mai suportă. O atacă pe fosta lui profesoară, o jigneşte, îi cerşeşte (agresiv) aprobarea amorului (fantasmatic) pentru pacientă. În final, o execută cu aceeaşi răceală calculată cu care fusese şi el, mai devreme, executat, iar apoi face arşice toate teoriile etico-terapeutice pe care le practicase vreodată, numindu-le, laolaltă cu întreaga literatură de popularizare psy, „pornografie emoţională“.

Rememorate după ce cunoşti deznodămîntul (ok dpdv etic, însă devastator omeneşte), cele două secvenţe (excelent interpretate de Tamara Creţulescu şi Marcel Iureş) fac cît întreg serialul. Atacul frontal al analistei s-ar putea numi „scena covorului“. După ce-o face „păianjen bătrîn“ fără grijă pentru dozaj, sincronizare şi tact, după ce rîde de romanul pe care-l scrie aceasta, după ce-o numeşte, ironic, „instituţie“, psihologul în derivă îi aruncă, prieteneşte: „Urît covor ai! De două luni mă stăpînesc. E rece, n-are personalitate şi, în loc să deschidă spaţiul, îl anihilează, îl distruge“. La fel ca ea, se înţelege, la fel ca cenzorul imaginar despre care pacientul-psy îşi imaginează că ar fi în afara sa. Măiestria fostei profesoare este însă exact aceea de a-i pune fostului discipol în faţă, printr-o devoalare bruscă, năucitoare, propria imagine, cenzura proprie, mult mai greu de conceput şi atacat. 

În fond, în această limpezire se joacă şi atacul, ulterior şi inerţial, faţă de chiar fundamentele ştiinţei psihologice, pe care, totuşi, personajul îl duce pînă la capăt. „Nu mai cred în religia asta“ – spune psihologul, dinamitînd de fapt nu disciplina, ci instituţia care n-a ştiut să se modernizeze şi să se adapteze astfel încît să-i poată rezolva dilema etico-erotică. Ce mai rămîne? – se întreabă, odată cu noi, fostul devot al „instituţiei Psy“. „Scriitorii de best-seller-uri, pornografia emoţională“, îşi şi răspunde, profetic şi folosind, pesemne, experienţa altor spaţii psiho-literare. Măcar în această privinţă, noi mai avem de aşteptat.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.