Poezie – manifest pentru trupe

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Poezie – manifest pentru trupe jpeg

● Sîrmă ghimpată. Cînd focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului, ediție alcătuită de Claudiu Komartin, Editura Cartier, 2018. 

Poezia modernă nu tace în vremuri de război; dimpotrivă, aerul plin de praf de pușcă și de gaze toxice îi priește. Nici nu i de mirare: modernismul este sinonim cu violența de reprezentare, iar revoluția poetică, de la Baudelaire la suprarealiști, înseamnă tot atîta dinamită cîtă imaginație. Așa se explică și sporul neașteptat de poeticitate pe care îl aduc în literatura română cele două războaie mondiale. Primul război a fost favorabil ecloziunii modernismului poetic, ajutîndu-i să își găsească propria cale, dincolo de sămănătorismul naționalist și de simbolismul mimetic, pe Cotruș, Pillat, Maniu, Crainic, Voiculescu, Perpessicius și Camil Petrescu. Poeții Primului Război Mondial învață pe front forța metaforei de a consola și găsesc, adesea, în frumusețea poeziei un refugiu din fața ororii.

Ei bine, și cel de-al Doilea Război Mondial a produs o literatură foarte valoroasă și semnificativă istoric. Dar de astă dată tinerii autori dau dovadă de un radicalism neașteptat: ei scriu o poezie violentă, o poezie-glonț sau o poezie-manifest de răspîndit printre trupe. Generația lui Geo Dumitrescu și Constant Tonegaru, Ion Caraion, Ben. Corlaciu și Alexandru Lungu a fost una nenorocoasă, ai cărei actori, dacă n-au murit foarte repede, au suferit prigoana comunistă, au fugit în străinătate sau măcar au învățat să tacă în lunga perioadă proletcultistă. Cînd și dacă au mai revenit la scris, asta s-a întîmplat peste multe decenii, reeditările făcîndu-i să pară niște fantome inoportune, generînd melancolii cu privire la o evoluție „normală“ a literaturii române. Melancoliile au fost procesate de istoricii literari, de la Al. Piru la Loredana Cuzmici. Era însă de mult așteptată și o antologie inspirată care să recupereze poetica aparte și radicalismul politic al acestui grup atît de valoros. Antologia a apărut în sfîrșit anul trecut, realizată exemplar de către poetul Claudiu Komartin.

Cum ar fi arătat poezia română dacă poeții aceștia ar fi fost lăsați să „crească“ și ar fi produs imitatori și disidenți estetici, în logica obișnuită a generațiilor literare, nu se poate ști. Bănuiesc însă că ei ar fi impus, prin prezența și prestigiul lor, o conștiință civică și o directețe verbală care, altfel, nu prea au avut căutare pînă în anii ’80, după cum ironismul lor debutonat ar fi putut echilibra estetismul autonomist al șaizeciștilor. Sînt două filoane, mi se pare, în gruparea de la „Albatros“, destul de echilibrate. Primul e al fanteziștilor metaforici sau, cum le spune Vladimir Streinu, al „individualiștilor sumbri și burlești“, avîndu-l drept prim reprezentant pe Constant Tonegaru, însoțit de Dimitrie Stelaru, de Ben. Corlaciu, de seraficul Alexandru Lungu, dar și de mai mărunții Ovidiu Rîureanu, Margareta Dorian, George Dan și mai ales Iordan Chimet, cu frumosul poem „Lamento cu pescarul cel șchiop“, antologat în partea a doua a cărții. Ei sînt imagiști prolifici, cultivă o poză a libertății totale, valorificată prin metafore îndrăznețe, dar mai cu seamă lucrează la propria mitologie, întotdeauna autoironică, dar nu mai puțin eficientă. Războiul e în poezia lor un simptom al unui rău existențial cu sediu în ei înșiși. Fanteziștii aceștia boemi reacționează la război asumîndu i violența în modul de construcție a metaforelor, ca și cum sinistrată ar fi poezia însăși. Constant Tonegaru descrie „obsesia mea din clasa patra primară: rețeaua de sîrmă ghimpată“, în timp ce Alexandru Lungu scrie poemul său nevrotic „Ora 25“, o lamentație autumnală simbolică în care emoțiile sînt descrise aproape numai prin referințe de front: „cînd amintirile organizate / ca o armată subterestră / ies una cîte una la suprafață / profitînd de ceața ca un gaz fumigen / de seara care a ocupat cartierul / și trag cu pistolul / în bucata de suflet care mi-a mai rămas“. Uneori automitologizarea practicată de ei mai sună și a gol, iar abundența de imagini devine logoree – la Ben. Corlaciu, de exemplu.

Al doilea filon poetic este cel al insurgenților ironici, militanți pentru o cauză, antilirici și deconstructivi, aflați sub imperativul urgenței istorice: Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Sergiu Filerot, Mihail Crama, Mircea Popovici, C.T. Lituon, anturați de mai minorii Mihnea Gheorghiu (cu un bun poem, „Ultimul peisaj al orașului cenușiu“), Marcel Gafton și alții. Propunerea de poetică pe care o fac ei este coerentă și chiar constrîngătoare; dacă unora le vine mănușă, pe ceilalți îi stînjenește. Geo Dumitrescu, liderul grupării, inventează „Libertatea de a trage cu pușca“, sintagmă memorabilă, un fel de concentrat al poeticii grupului, pentru că aliază protestul politic cu versul tărăgănat, lung cît o zi de post, aparent antipoetic, dînd un model foarte influent la scara generației și chiar mai tîrziu. Dacă poeții seriei fanteziste dezvoltau o poetică post-traumatică, vorbind cu vocea victimei, ironiștii din „școala“ lui Geo Dumitrescu țin cu tot dinadinsul să afișeze o postură cinică, humphrey-bogartiană, de oameni ai experienței, care au mai văzut grozăvii din astea și la Waterloo, și la asediul Trebizondei, „dacă nu mă înșel“. Protestul lor va fi cu atît mai eficient cu cît el nu se epuizează în indignarea „umanistă“, fără soluție, a omului de bine, căpătînd culoare politică de stînga. Ion Caraion este un bun utilizator al acestei poetici, deși ingeniozitatea lui de creator de imagini îi strechie din cînd în cînd. Sergiu Filerot și Mircea Popovici sînt și ei antiretorici, folosindu-se de limbajul tehnicist al planșei inginerului, lipsiți însă de grația ironică a lui Geo Dumitrescu. O plăcută surpriză este bacovianul volubil Mihail Crama: „orașul se sinucide banal: sîngele lui curge ca un val în Istorie / sub lespezi cronicarii rod cenușa tîrzie“.

Generația războiului, o frumoasă bandă de poeți, a făcut față onorabil istoriei literare. Doar istoria n-a fost prea blîndă cu ei. 

Doris Mironescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei, Editura Humanitas, 2018.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.