Poezie – manifest pentru trupe

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Poezie – manifest pentru trupe jpeg

● Sîrmă ghimpată. Cînd focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului, ediție alcătuită de Claudiu Komartin, Editura Cartier, 2018. 

Poezia modernă nu tace în vremuri de război; dimpotrivă, aerul plin de praf de pușcă și de gaze toxice îi priește. Nici nu i de mirare: modernismul este sinonim cu violența de reprezentare, iar revoluția poetică, de la Baudelaire la suprarealiști, înseamnă tot atîta dinamită cîtă imaginație. Așa se explică și sporul neașteptat de poeticitate pe care îl aduc în literatura română cele două războaie mondiale. Primul război a fost favorabil ecloziunii modernismului poetic, ajutîndu-i să își găsească propria cale, dincolo de sămănătorismul naționalist și de simbolismul mimetic, pe Cotruș, Pillat, Maniu, Crainic, Voiculescu, Perpessicius și Camil Petrescu. Poeții Primului Război Mondial învață pe front forța metaforei de a consola și găsesc, adesea, în frumusețea poeziei un refugiu din fața ororii.

Ei bine, și cel de-al Doilea Război Mondial a produs o literatură foarte valoroasă și semnificativă istoric. Dar de astă dată tinerii autori dau dovadă de un radicalism neașteptat: ei scriu o poezie violentă, o poezie-glonț sau o poezie-manifest de răspîndit printre trupe. Generația lui Geo Dumitrescu și Constant Tonegaru, Ion Caraion, Ben. Corlaciu și Alexandru Lungu a fost una nenorocoasă, ai cărei actori, dacă n-au murit foarte repede, au suferit prigoana comunistă, au fugit în străinătate sau măcar au învățat să tacă în lunga perioadă proletcultistă. Cînd și dacă au mai revenit la scris, asta s-a întîmplat peste multe decenii, reeditările făcîndu-i să pară niște fantome inoportune, generînd melancolii cu privire la o evoluție „normală“ a literaturii române. Melancoliile au fost procesate de istoricii literari, de la Al. Piru la Loredana Cuzmici. Era însă de mult așteptată și o antologie inspirată care să recupereze poetica aparte și radicalismul politic al acestui grup atît de valoros. Antologia a apărut în sfîrșit anul trecut, realizată exemplar de către poetul Claudiu Komartin.

Cum ar fi arătat poezia română dacă poeții aceștia ar fi fost lăsați să „crească“ și ar fi produs imitatori și disidenți estetici, în logica obișnuită a generațiilor literare, nu se poate ști. Bănuiesc însă că ei ar fi impus, prin prezența și prestigiul lor, o conștiință civică și o directețe verbală care, altfel, nu prea au avut căutare pînă în anii ’80, după cum ironismul lor debutonat ar fi putut echilibra estetismul autonomist al șaizeciștilor. Sînt două filoane, mi se pare, în gruparea de la „Albatros“, destul de echilibrate. Primul e al fanteziștilor metaforici sau, cum le spune Vladimir Streinu, al „individualiștilor sumbri și burlești“, avîndu-l drept prim reprezentant pe Constant Tonegaru, însoțit de Dimitrie Stelaru, de Ben. Corlaciu, de seraficul Alexandru Lungu, dar și de mai mărunții Ovidiu Rîureanu, Margareta Dorian, George Dan și mai ales Iordan Chimet, cu frumosul poem „Lamento cu pescarul cel șchiop“, antologat în partea a doua a cărții. Ei sînt imagiști prolifici, cultivă o poză a libertății totale, valorificată prin metafore îndrăznețe, dar mai cu seamă lucrează la propria mitologie, întotdeauna autoironică, dar nu mai puțin eficientă. Războiul e în poezia lor un simptom al unui rău existențial cu sediu în ei înșiși. Fanteziștii aceștia boemi reacționează la război asumîndu i violența în modul de construcție a metaforelor, ca și cum sinistrată ar fi poezia însăși. Constant Tonegaru descrie „obsesia mea din clasa patra primară: rețeaua de sîrmă ghimpată“, în timp ce Alexandru Lungu scrie poemul său nevrotic „Ora 25“, o lamentație autumnală simbolică în care emoțiile sînt descrise aproape numai prin referințe de front: „cînd amintirile organizate / ca o armată subterestră / ies una cîte una la suprafață / profitînd de ceața ca un gaz fumigen / de seara care a ocupat cartierul / și trag cu pistolul / în bucata de suflet care mi-a mai rămas“. Uneori automitologizarea practicată de ei mai sună și a gol, iar abundența de imagini devine logoree – la Ben. Corlaciu, de exemplu.

Al doilea filon poetic este cel al insurgenților ironici, militanți pentru o cauză, antilirici și deconstructivi, aflați sub imperativul urgenței istorice: Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Sergiu Filerot, Mihail Crama, Mircea Popovici, C.T. Lituon, anturați de mai minorii Mihnea Gheorghiu (cu un bun poem, „Ultimul peisaj al orașului cenușiu“), Marcel Gafton și alții. Propunerea de poetică pe care o fac ei este coerentă și chiar constrîngătoare; dacă unora le vine mănușă, pe ceilalți îi stînjenește. Geo Dumitrescu, liderul grupării, inventează „Libertatea de a trage cu pușca“, sintagmă memorabilă, un fel de concentrat al poeticii grupului, pentru că aliază protestul politic cu versul tărăgănat, lung cît o zi de post, aparent antipoetic, dînd un model foarte influent la scara generației și chiar mai tîrziu. Dacă poeții seriei fanteziste dezvoltau o poetică post-traumatică, vorbind cu vocea victimei, ironiștii din „școala“ lui Geo Dumitrescu țin cu tot dinadinsul să afișeze o postură cinică, humphrey-bogartiană, de oameni ai experienței, care au mai văzut grozăvii din astea și la Waterloo, și la asediul Trebizondei, „dacă nu mă înșel“. Protestul lor va fi cu atît mai eficient cu cît el nu se epuizează în indignarea „umanistă“, fără soluție, a omului de bine, căpătînd culoare politică de stînga. Ion Caraion este un bun utilizator al acestei poetici, deși ingeniozitatea lui de creator de imagini îi strechie din cînd în cînd. Sergiu Filerot și Mircea Popovici sînt și ei antiretorici, folosindu-se de limbajul tehnicist al planșei inginerului, lipsiți însă de grația ironică a lui Geo Dumitrescu. O plăcută surpriză este bacovianul volubil Mihail Crama: „orașul se sinucide banal: sîngele lui curge ca un val în Istorie / sub lespezi cronicarii rod cenușa tîrzie“.

Generația războiului, o frumoasă bandă de poeți, a făcut față onorabil istoriei literare. Doar istoria n-a fost prea blîndă cu ei. 

Doris Mironescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei, Editura Humanitas, 2018.

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.