Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
image

 David Graeber & David Wengrow, Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii, traducere de Miruna Munteanu, Editura Polirom, 2022.

Se spune că învingătorii scriu istoria, prin aceasta presupunîndu-se că tocmai s-a încheiat o confruntare între doi sau mai mulți adversari, de forțe mai mult sau mai puțin egale. Dar expresia poate avea un înțeles mai larg, în care nu are loc nici o înfruntare, și în care învingătorii sînt, de fapt, subiecții involuntari ai acreditării pașnice a unui anume discurs dominant asupra trecutului. Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.

De exemplu, unii dintre noi cred că lumea involuează. Că a existat cîndva o epocă de aur, în care domnea dreptatea, iar oamenii se purtau corect și frumos unii cu alții. Dar undeva, cîndva, s-a petrecut o catastrofă și lumea a decăzut, sensul istoriei fiind acela de a reveni la starea de neprihănire inițială. Alții cred că, dimpotrivă, lumea evoluează spre mai bine. A pornit de la un stadiu al sălbăticiei, cruzimii și fărădelegii, și treptat, prin ameliorări succesive, a reușit să se înalțe deasupra acestor stări și să devină mai echitabilă, mai locuibilă. Cele două narațiuni nici măcar nu se războiesc între ele. Coexistă, își împart teritoriul peste religii și mode culturale, și – culmea! – uneori pot fi găsite amestecate în mintea aceluiași individ. Căci trebuie să recunoaștem, în chestiunea concepțiilor generale despre lume și viață, nu sîntem nici pe departe niște monumente de logică și coerență.

Paternitatea modernă a primei interpretări, cea a Paradisului pierdut, îi este atribuită lui Jean-Jacques Rousseau, care a făcut apologia „stării naturale” a omului primitiv pe care civilizația îl corupe. Cea de-a doua îl are ca exponent pe Thomas Hobbes, care a explicat că tocmai civilizația constrîngătoare l-a făcut om pe om. 

Dar dacă nici una dintre aceste viziuni nu este satisfăcătoare? Dacă acum există o perspectivă mai potrivită pentru noi și pentru starea actuală a cunoștințelor noastre? Este întrebarea pe care doi autori contemporani, David Graeber și David Wengrow, au lansat-o într-o carte recentă intitulată sugestiv și îndrăzneț Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii

Pe Netflix rulează în prezent un documentar intitulat The Ancient Apocalypse. Documentarul trece în revistă dovezi arheologice spectaculoase care ar indica existența unei civilizații dezvoltate la sfîrșitul celei mai recente ere glaciare. Dar atunci, cu aproximativ zece mii de ani în urmă, conform teoriilor consacrate, omenirea ar fi fost reprezentată de cetele primitive de vînători-culegători, nicidecum de societăți în stare să lase asemenea amprente arheologice.

Graeber și Wengrow nu merg în cartea lor pînă la a încerca să ateste o astfel de pan-civilizație, dar ei caută să pună într-o nouă lumină această vîrstă enigmatică a omenirii. Cei doi vor să potrivească faptul cu teoria, acțiune la care sînt îndemnați și ajutați de profesia fiecăruia: Wengrow este arheolog, iar Graeber (1961-2020) a fost antropolog. A rezultat o carte în care capitolele nu sînt împărțite pe autori, ci asumate la comun, o carte pe o singură voce, în care antropologul și arheologul devin una. Într-un fel, ceea ce încearcă pentru istoria umanității Graeber și Wengrow prin lucrarea lor este echivalentul a ceea ce a propus David Christian pentru scara Universului prin vestita sa Origin Story. A Big History of Everything

170.000 de ani  nuli

Istoria omenirii are 200.000 de ani, adică exact cît au trecut de la apariția speciei noastre, Homo Sapiens. Aproape șase șeptimi din ea sînt declarate pierdute de către Graeber și Wengrow. Nu știm și nu vom ști niciodată ce am făcut în primii 170.000 de ani în care indivizii din specia noastră au trăit avînd aproximativ aceleași capacități cognitive ca și noi, urmașii lor. Graeber și Wengrow numesc acești ani „copilăria omenirii”, dar analogia nu e clară – decît dacă au calculat că Homo Sapiens vor trăi aproape un milion și jumătate de ani, așa încît cei 170.000 de ani să poată constitui optimea standard necesară unei perioade a copilăriei. Aceasta lăsînd la o parte istoriile celorlalți hominizi, din alte specii, cum ar fi neanderthalienii, care sînt și ele îngropate și pierdute pentru totdeauna. „Zorii” omenirii rămîn în acest caz primii ani de după noaptea lungă a celor 170.000 de ani despre care nu putem decît să ne dăm cu presupusul.

Dar și în privința următorilor 25.000 de ani ne dăm cu presupusul, spun cei doi autori. Așa facem, de pildă, cînd ne închipuim, ca Rousseau, că în societățile de vînători-culegători domneau egalitatea și armonia. Nu avem nici o dovadă că așa era, ci doar o convingere subiectivă – fapt pe care și Rousseau însuși l-a recunoscut. După cum nu avem de ce să credem că viața în aceste cete era cruntă, aspră și nemiloasă cu cei mai slabi (versiunea hobbesiană) din moment ce, mai nou, arheologia scoate la iveală că indivizii cu malformații erau îngrijiți și în aceste grupuri. Pur și simplu, argumentează Graeber și Wengrow, ar trebui să le acordăm „primitivilor” mai mult credit, să îi vedem în stare să producă sisteme sociale și politice mult mai variate și mai complexe decît cele pe care s-au bazat teoriile lui Rousseau și Hobbes. 

Există însă o șansă pentru cei 25.000 de ani de după istoria îngropată. Într-o oarecare formă, grupurile de „primitivi” au supraviețuit pînă în istoria noastră conștientă prin triburile amerindiene cu care europenii au luat contact începînd cu secolul al XVI-lea. Graeber și Wengrow dau o importanță majoră acestei întîlniri. Iluminismul a fost impulsionat de ea pentru că europenii au întîlnit un alter ego căruia au încercat să îi determine identitatea. Au rezultat atunci schițele ideilor occidentale privind libertatea, egalitatea și dreptul natural. Cum putem defini omul așa încît în această categorie să intre și „sălbaticul” american? – s-au întrebat gînditorii europeni. Cei doi autori însă, în cartea lor, întorc această întrebare și își pun problema valorificării acestei surse prețioase de gîndire alternativă pe care ar reprezenta-o ceea ce ei numesc reflecția de tip amerindian.

Kandiaronk, filosoful huron

Aici apare un personaj-cheie în argumentația lui Graeber și Wengrow. Este vorba de Kandiaronk, o căpetenie amerindiană din triburile huronilor (wendat), descrisă drept un politician abil, cu o minte ageră și o limbă ascuțită, și ale cărui idei (crezute inițial apocrife) ar fi supraviețuit grație însemnărilor publicate la 1703 de baronul scăpătat francez Lahontan, sub titlul Supplément aux Voyages ou Dialogues avec le sauvage Adario. Căpetenia indiană ar fi ajuns și în Europa, unde ar fi aflat mai multe despre felul în care funcționa societatea franceză.

Critica lui, axată pe interogarea unor termeni altminteri intraductibili în limba natală irocheză precum „domn”, „ordin”, „ascultare”, constituie un exemplu favorit al lui Graeber și Wengrow pentru felul în care societățile non-europene pot oglindi deficiențele sistemului creștin occidental. Iar ofensivei misionare care căuta să îi aducă pe „sălbatici” la „credința adevărată”, Kandiaronk îi opunea un raționament de genul următor, citat în cartea lui Lahontan și preluat și în Zorii tuturor lucrurilor: „După ce ne-am gîndit bine, de zece ani, la ce ne spun iezuiții despre viaţa şi moartea Fiului Marelui Spirit, orice wendat îți va da douăzeci de motive care vor dovedi contrariul. În ceea ce mă priveşte, eu am zis totdeauna că, dacă Dumnezeu şi-ar fi putut coborî standardele îndeajuns de mult încît să se pogoare pe pămînt, ar fi făcut-o în văzul tuturor naţiilor, pogorîndu-se în triumf, cu fast şi măreţie... Ar fi mers de la nație la nație, făcînd minuni grandioase şi dînd astfel tuturor aceeași lege. Atunci am fi avut toţi aceeaşi religie, iar această mare uniformitate care s-ar găsi pretutindeni ar dovedi urmaşilor noştri, de atunci şi pînă peste zece mii de ani în viitor, adevărul acestei religii cunoscute la fel de bine în toate cele patru colțuri ale lumii. În schimb, sînt cinci sau şase sute de religii diferite unele de altele, dintre care, după judecata dumitale, numai cea a francezilor este bună, sfîntă şi adevărată”. 

Explorînd și interpretînd diversele descoperiri arheologice legate de populațiile de vînători-culegători din mileniile premergătoare virajului agricol al omenirii, autorii susțin că este posibil să fi existat tot felul de experimente sociale și politice locale specifice acestei perioade. În unele, de exemplu, ar fi putut lua ființă ceva de neconceput în cadrele teoretice tradiționale, cum ar fi marile aglomerări de tip urban preistorice, de acum zece sau douăzeci de mii de ani, care în unele instanțe nu erau organizate ierarhic, de sus în jos, și care nu aveau un „rege” sau, cu alte cuvinte, un leadership. Aceste experimente complexe s-ar putea reflecta în prezent în multitudinea de morminte grandioase şi în proliferarea unei arhitecturi monumentale răspîndite peste tot prin lume, „de la amfiteatrele construite din cochilii de-a lungul Golfului Mexic pînă la marile depozite de la Sannai Maruyama din Japonia perioadei Jomon sau la aşa-numitele biserici ale uriaşilor de la Golful Botnic”. 

Ideea principală a cărții lui Graeber și Wengrow este că sînt multe indicii arheologice de ultim moment care arată că în „zorii preistoriei”, în societățile de vînători-culegători, au existat forme de organizare socială în care conceptul de libertate individuală era cel puțin la fel de bine articulat și aplicat ca în regimurile liberale moderne. Declinarea acestui concept i-a condus pe așa-zișii primitivi la un cu totul alt înțeles al termenului de proprietate individuală, al celui de autoritate, al responsabilității sociale și întrajutorării. Istoriografia însăși se află în fața unei provocări reale, ea nemaiputînd de acum înainte, cu aceeași ușurință, să expedieze drept necunoscută, nerecuperabilă și neimportantă o întreagă „perioadă arhaică”. 

Concluzia poate părea una convenabilă pentru curentele de stînga, de la care cei doi autori se reclamă, dar este una care rezistă autonom, indiferent de orientarea susținătorilor ei, pentru că e însoțită, prin această carte, de numeroase argumente de ordin teoretic și arheologic.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia, Editura Vremea, 2022.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.