partea întunecată a orbitorului (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
partea întunecată a orbitorului (I) jpeg

● Mircea Cărtărescu, Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, 2011.

„Stop cerebral complet. M-am degradat. În fiecare zi îmi spun că nu mai merită să trăiesc. Am eşuat, n-am înţeles şi n-am învăţat nimic. Mi-e atît de frică de viitor, încît mă trezesc noaptea ţipînd sau plîngînd în hohote. Nu mai sînt eu însumi, nu mai ştiu dacă am să mai fiu. Cît mai cred în Orbitor? Eu nu mai sînt în literatură. Mintea mea nu mai fantazează. Sînt teribil de decăzut şi descurajat. Sînt numai limite, impotent şi terminat. Pînă şi eu am fost mai bun decît mine. Sînt foarte nefericit...“ Am compilat o infimă parte din frazele care dau tonul jurnalului primilor trei ani (2004-2006) dintr-un total de şapte adunaţi aici. Sînt anii în care Mircea Cărtărescu se luptă să înceapă volumul final al trilogiei Orbitor, un proiect monumental, întins pe durata a 14 ani şi care avea să însumeze aproximativ 1500 de pagini, fiind, de altfel, şi prima trilogie încheiată din literatura noastră. Presiunea este enormă, pe măsura ambiţiei – scriitorul ştie că, fără a încheia şi volumul trei, Aripa dreaptă a fluturelui său vizionar, totul a fost în van. Iar blocajul este pe măsura mizei.

Cu faţa mereu înspre trecut, diaristul M.C. îşi consemnează masochist toate îndoielile, disperările şi opintelile pe zeci şi sute de pagini în care face figura celui lipsit de inspiraţie, forţă şi încredere, a unui Mesia izgonit, părăsit de graţia cu care a scris „ca după dictare“ Cartea sa. Căci, în încercarea de a găsi din nou intrarea în sfera creaţiei adevărate, scriitorul se identifică cu personajul său Mircea al cărui manuscris orbitor „se scrie“ sub veghea Ştiutorilor, conjuraţia divină al cărui Ales este. Nimicnicia vieţii, pierderea norocului, slăbiciunea trupului, puţinătatea ideilor şi a puterilor creatoare, muţenia vocii iluminatoare – toată această zbatere a scriitorului cu propriul destin & operă, toată această confesiune a neputinţei, autodenigrare, autoflagelare, penitenţă şi umilire de sine este, de fapt, şi un fel de punere în oglinda abisului trilogiei. Lecturile mereu reluate din Biblie, visele/întîlnirile nocturne cu stranii „vizitatori“, retorica lamentaţiei de psalmist părăsit şi ameninţat cu neantul, toate fac parte dintr-un fel de ritual deopotrivă al identificării, al epuizării şi înduplecării graţiei divine. Ca şi cum Mircea nu-şi va termina niciodată înălţătorul său manuscris, atîta vreme cît M.C. nu(-şi) va (re)cunoaşte pragul mundan cel mai de jos. Este nevoie de un schimb de energii între polii opuşi, de un negativ (al scriitorului) care să developeze imaginea luminoasă (a personajului). Grandoarea şi măreţia Orbitorului cereau o combustie existenţială pe măsură, romanul nu putea străluci fără întunericul din jurnal a cărui dimensiune ficţională-metaforică este mai importantă decît cea existenţial-biografică. De aici impresia de neverosimilitate şi senzaţia de ipocrizie pe care scriitorul o anticipă în cîteva rînduri – „«Are nevastă frumoasă, are copil, are glorie, are tot ce vrea. De ce pizda mă-sii se plînge tot timpul?»“ –, ca şi cum unui scriitor de succes i s-ar anula dreptul la nefericire şi i s-ar interzice expresia propriilor angoase. 

În această cheie, jurnalul este un fel de sub-text al romanului, meta-nota lui de subsol în care-l urmărim pe scriitor tot mai epuizat pe măsură ce personajul lui se înalţă. Faptul că, spre deosebire de precedentul volum din jurnal care era un laborator de creaţie pentru Corpul, acum jurnalul tace în această privinţă, nemaifiind construit ca un work in progress, semnifică tocmai metamorfoza mizei: încheierea trilogiei nu se mai reflectă în jurnal atît prin conţinut şi formă, cît prin spiritul ei. Blocajul deplîns pe sute de pagini, mărturisirea diaristului că nu are forţa şi inspiraţia de a începe să scrie şi Aripa dreaptă, sînt o formă de invocare, de provocare şi întreţinere a propriei forţe creatoare pentru a termina trilogia, dar, în acelaşi timp, şi o amînare a punctului final, o întîrziere a anticipatului sevraj după drogul scrisului, o întreţinere a iluziei că aventura (încă mai) durează. Din toate cele peste 600 de pagini de jurnal, doar 58 (!) se suprapun peste perioada în care scriitorul lucrează efectiv la Aripa dreaptă. Ar fi putut la fel de bine să anunţe terminarea cărţii înainte să menţioneze începerea scrierii ei. Scriitorul se plînge că nu are forţa de a-şi duce la bun sfîrşit cartea inclusiv pentru a-şi masca teama de a o face. Căci presiunii uriaşe de a încheia trilogia i se opune, din cealaltă direcţie, angoasa sfîrşitului. O dovedeşte faptul că momentului în care diaristul consemnează încheierea trilogiei („ultimele pagini le-am scris plîngînd în hohote, nu mai vedeam literele de lacrimi“) îi urmează imediat depresia post-scripturală. Compilez o altă infimă parte din frazele care continuă să dea tonul jurnalului următorilor patru ani: „Să mai scrii după Orbitor? Sînt iar la fundul sacului fără fund al depresiei mele. Sînt îngrozitor, teribil de nefericit. Mor aici, acum, pe pagina asta. Am ajuns în acea situaţie în care unui autor nu i se mai deschid decît cîteva drumuri: alcoolul, sinuciderea sau ruşinea permanentă de a nu fi avut curajul să alegi unul din primele două. Nu mai citesc nimic, nu mai ştiu nimic...“ Fluturele a primit şi şi-a luat zborul cu aripile scriitorului care rămîne singur, în dezechilibru pe marginea prăpastiei. 

Dar dincolo de credinţa aproape inumană în literatură (mistica scrisului şi postura de vizionar a scriitorului), de ambiţia nemaiîntîlnită de a scrie ceva durabil şi adevărat, travaliul şi consumul de energie uriaşe puse în slujba scrisului, orgoliul şi îndoiala adiacente, oscilaţia inerentă între raţiune şi paranoia (deopotrivă confesiune, testament şi ars poetica, toate acestea – e-adevărat, dense, solicitante, greu de suportat – au fost citite prost în cheia grandomaniei, bagatelizate, comentate so far inadecvat, cu meschinărie şi condescendenţă de critica literară – de altfel, voi reveni asupra acestui nou episod al receptării lui Cărtărescu săptămîna viitoare), jurnalul este şi un portret al artistului la vîrsta mijlocie. E pentru prima dată cînd o scriere a optzecistului ăla tînăr, cu plete, îmbrăcat în blugi vorbeşte despre oboseală, bătrîneţe, epuizare. Trecerea timpului este aici o temă extraordinară prin contrastele create, şi nostalgia capătă nuanţe mai închise. Prezenţa tot mai vie a fiului Gabriel pe fondul atacului celebral al tatălui scriitorului, iubirea pentru Gabriel şi pentru Ioana (de mult n-a mai fost M.C. atît de tandru şi de sentimental – singurul contrapunct adevărat la chinul de a fi scriitor şi la tragismul de a îmbătrîni) în timp ce corpul şi mintea încep să-i joace feste, boala soţiei tocmai cînd se mută în casa nouă mult dorită, moartea unui prieten scriitor (Gheorghe Crăciun) în timp ce propria operă i se traduce în toată lumea...

Există în jurnal pagini copleşitoare despre treceri, schimbări şi pierderi, despre dezastrele „vieţii care vieţuieşte“ (motto-ul matein al acestui jurnal). Iată unul dintre cele mai puternice astfel de fragmente: „Ascultam [pe casetă] vocişoara Ionuţei spunîndu-l pe Zdreanţă acum nouăsprezece ani, vocea Cristinei cînd avea ea însăşi puţin peste 20, vocea mea, propria mea voce întoarsă din adîncul vremii. Am început, fireşte, să plîng. Nu-nţelegeam pînă-acum plînsul bătrînilor, mi se părea un act senil. Să vezi cum minunea trece, cum totul se distruge, cum lucrurile dragi din fiecare etapă a vieţii tale sînt date afară şi se tasează unele-n altele, cum prietenii tăi mor, cum copiii devin adulţi şi sînt alţii, şi tu trebuie să găseşti mereu feluri noi de a face faţă acestor schimbări de decor care te iau mereu pe neaşteptate. Totul trece, totul se distruge, totul se destramă. Ionuţa de-atunci a dispărut ca un dulap vechi şi-n locul ei e acum alta, eu am dispărut şi dispar cu fiecare clipă, şi trebuie să mă reînvăţ, în oglindă, în fiecare dimineaţă. Dar nu se poate spune.“

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.