Paradoxul unui cinefil

Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Angelo Mitchievici, Cinema, Editura Polirom, 2009.  

Prezent cu proză scurtă în două dintre cele mai celebre antologii cenacliere ale anilor ’90 (Ferestre 98 şi 40238 Tescani), apoi şi în periodice, dar şi cu o excelentă proză non-fiction în volumul colectiv O lume dispărută, Angelo Mitchievici s-a lăsat aşteptat cu volumul de debut în proză, preocupat fiind în ultimii ani mai mult de antropologie culturală, istorie literară şi critică de film. 

Apărut într-un an ce poate fi considerat de reviriment pentru proza scurtă românească, Cinema este un volum de povestiri atipic în măsura în care nu se înscrie, nici tematic, nici stilistic, în vreun trend. Apărute în Colecţia „Ego.Proză“ într-o perioadă de (încă) fascinaţie pentru autoficţiune, cele zece povestiri ale lui Angelo Mitchievici sînt scrise toate la persoana a treia şi sînt, în bună parte, texte de atmosferă sentimentală cu un personaj masculin şi, în general, cu o poveste de dragoste în centru, alternînd psihologismul soft, evazionismul, reveriile şi scenariile fantast-onirice cu descrierile estetizante, totul în cheie nostalgică, cu accente de paseism şi/sau idealism. Cum bine remarcă Paul Cernat în prefaţa volumului, Angelo Mitchievici se revendică stilistic din aristocratismul decadent fin-de-siècle cu acea perspectivă artistică deopotrivă asupra vieţii, sentimentelor şi naturii. Cu vreo două excepţii, povestirile sînt întoarse spre trecut, puternic irizate de stările melancoliei (de la tristeţe, la îndoială şi regret, preocupate de detalii şi consemnînd cu o senzualitate feminină mişcările interioare ale personajului predilect masculin, un singuratic nostalgic, vagant visător sau deziluzionat. 

O altă caracteristică a povestirilor este permanenta lor raportare la universul cinematografic şi, implicit, la motivul iluziei. Viaţa se aseamănă cu filmul şi uneori devine un film. Efemeră şi predispusă la simulacre, viaţa este propriul ei vis/proiecţie/film. Prima proză a cărţii, cea care dă şi titlul volumului, este cel mai potrivit opening: un bătrîn singuratic prins în plasa propriilor obsesii cinefile moare în faţa ecranului. De cele mai multe ori însă, mintea personajelor (prinse în plasa propriilor existenţe middle-class) este cea care proiectează viaţa, de unde şi glisajul permanent între real şi fantasmatic, între cotidian şi amintire, între vis şi obsesie şi, implicit, între multiple personalităţi şi identităţi (cum este bărbatul din „În cealaltă parte a oraşului“ care trăieşte dublu între două amante complementare). Temele povestirilor fiind dragostea, amintirea şi moartea, de fiecare dată combinate, textele pendulează toate între aceleaşi stări vagi ale rememorării şi căutării fantast-obsesive dintr-o pornire evazionistă perfect semnificată de mecanismul cinematografic. De altfel, naratorul, care apelează frecvent şi în mod explicit la instrumentarul şi imaginarul cinematografic, este marele proiecţionist pe pînza căruia personajele sînt doar nişte siluete din lumini şi umbre, nişte spectre care se reproduc la infinit. De aici şi monotonia narativă la persoana a treia cu discurs indirect liber, căci personajele, neavînd autonomie, „evoluează“ în propriile roluri după un scenariu ce nu pare să accepte variaţii, improvizaţii. Totul este în mîna regizorului-narator, mai prezent în „filmul povestirii“ decît înseşi personajele: nu vocea, ci personajele pare că sînt din off. Din această cauză, caracterul static al primelor povestiri şi senzaţia de control a imprevizibilului, totul fiind dinainte ştiut şi explicat de narator, face ca lectura primei jumătăţi a volumului să nu te prindă prea tare, ba uneori chiar să te irite. Însă acest relativ defect narativ (sau, mai bine zis, desuetudine) se corectează în jumătatea secundă a cărţii (structurată cronologic?) care oferă şi cîteva povestiri remarcabile. 

În „Dragostea va începe mîine“ un bărbat se îndrăgosteşte de misterioasa expeditoare a unor scrisori de dragoste semnate cu iniţiala iubitei sale. Detaliile intime strecurate în scrisori îl fac pe bărbat s-o suspecteze de acest joc epistolar pe iubita lui, care însă îşi relevă în scris o cu totul altă personalitate, mult mai fascinantă şi mai seducătoare. Reîndrăgostit, bărbatul acceptă tacit schimbul univoc de scrisori şi viaţa celor doi devine proiecţia scrisorilor trecute în continuare sub tăcere. În filmul Time al lui Kim-ki Duk, o iubită geloasă dispare, îşi face operaţie estetică şi peste ani se întoarce şi începe, fără să-i spună cine e, o nouă poveste de dragoste cu fostul iubit. Acesta însă n-o poate iubi întrucît este în continuare îndrăgostit de ea, de cea cu chipul adevărat. În povestirea lui Angelo Mitchievici însă, iubita reală este concurată şi, în cele din urmă, înlăturată de dublura ei fictivă întrucît bărbatul pe aceea o iubeşte cu adevărat, pe cea fără chip. Din păcate, povestirea nu se termină în acest punct, şi finalul pentru care a optat prozatorul, deşi nu e ratat, mi se pare mult mai slab. A doua povestire, o parabolă SF, construită parcă tot în replică la un film, este „Maşina de amintiri“ (singurul text dialogal). Un frizer inventează din greşeală o cască de coafură care, acţionînd asupra cîmpului magnetic al minţii, poate s(t)imula retrăirea intensă a amintirilor. Invers decît în filmul lui Michel Gondry, Eternal sunshine of the spotless mind, unde invenţia ştergea amintirile nedorite, maşina personajului lui Angelo Mitchievici le face acute pe cele uitate. Principiul rămîne însă acelaşi – „amintirile nu ne priesc“, îi spune frizerul care refuză ca bărbatul în sevraj de memorie să folosească maşina şi a doua oară. Ca şi la Gondry, relaţia dintre memorie şi realitate este periculoasă şi ambiguă, numai că aici intervenţia creează un dezechilibru care nu mai provoacă cercul vicios al fatalităţii, ci duce la un dezastru fatal. Poate însă cea mai bună – nu neapărat pentru că mai atipică şi cu cele mai bogate trimiteri culturale – povestire a cărţii este chiar ultima, „Nişte gîndaci“, în care biografia unui emigrant din Est se împleteşte cu istoria gîndacului de bucătărie. Este povestirea care, stilistic vorbind, face o plăcută notă discordantă în volum. 

Cinema adună povestiri scrise în perioade diferite, unele texte păstrînd o prea mare afectare lirică şi o încărcătură sentimentală care, alături de conformismul narativ, le poate face greoaie la citit. Dacă textele remarcate de mine sînt mai noi, atunci procesul este evident unul de curăţire stilistică, de dramatizare a ritmului narativ prin dialog şi, mai ales, prin conturarea mai bună a personajelor şi chiar a confictului. În mod ironic, majoritatea povestirilor din Cinema nu sînt ecranizabile, dar calitatea lor vine tocmai din acea stilistică care pune cuvintele mai presus de imagine. Un mic paradox pentru prozatorul critic de film.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Vinovatul evident pentru exploziile Nord Stream: ipoteza unui expert suedez
Economistul suedez Anders Aslund, fost consilier al lui Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei post-sovietice, afirmă că „vinovatul evident” pentru exploziile de la gazoductele Nord Stream din Marea Baltică pare să fie una dintre cele mai secrete structuri militare ale Rusiei.
spitalul judetean webp
Un accident casnic la Brașov a scos la iveală o problemă din sistemul de sănătate. Unde ajung marii arși
Un bărbat de 48 de ani din Brașov a suferit un accident casnic și a avut nevoie să fie internat pe secția de mari arși. După primele îngrijiri, acesta a fost transferat la București
Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.