Omul punte şi puterea de a admira

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
A mai trecut un tîrg jpeg

Uneori se întîmplă să ai cu prietenii revelaţiile pe care străinii ţi le prilejuiesc în calitate de părinte. Aşa cum nu observi cît de iute ţi se schimbă copilul şi ai nevoie, pentru asta, de mirările admirative ale celor care-l văd numai din vreme-n vreme, la fel ajungi să tresari şocat, după un timp, de evoluţia celor pe care credeai că-i cunoşti perfect. E foarte greu să accepţi că omul pe care-l ai alături din copilărie, cu care ai bătut mingea, ai fost în tabere, la concursuri, petreceri, înmormîntări ş.a.m.d. a devenit între timp un scriitor de prim-plan, premiat, intervievat etc. Ţie-ţi tot vine să-i dai coate, bobîrnace şi castane, iar el e ditamai VIP-ul şi are un CV cît masa. Pînă la un punct, lucrul este firesc, cu condiţia să-ţi depăşeşti limita afectivă, adică să poţi lega propriile-ţi sentimente cu imaginea publică a subiectului.

Oarecum în altă ordine de idei, mi-aduc aminte cum m-am încruntat văzîndu-l pe Ioachim, fiul cel mic al lui Ioan Alexandru, adus de tatăl său la Uniunea Scriitorilor, cînd acesta avea de primit un premiu. Ce să priceapă copilaşul de trei anişori de la sindrofia cu pricina? mi-am îngăduit să-l întreb pe autorul Vămilor pustiei. „E bine ca, uneori, copiii să-şi vadă părintele în slavă!“ a sunat răspunsul poetului, buimăcitor pentru mine atunci. Un răspuns pe care mi l-am evocat de multe ori de-a lungul anilor, acordîndu-i tot mai multă înţelegere. Nu era nicidecum semn de vanitate, ci de echilibru, mai precis: de bună dispunere a accentelor în partitura educativă.

Apropo de Ioan Alexandru, uite-aşa ajung la Costion Nicolescu, cel care mi-a stîrnit introducerea. Ne cunoaştem de prin 1973-’74, de la cursurile „Eminescu“ ale lui Ioan Alexandru, unde împărtăşeam fascinaţia faţă de extraordinara energie spirituală a celui care ne-a condus în miezul eminescianităţii via Pindar, Heidegger, Bach, Rembrandt, Hans Urs von Balthasar. Am fost colegi de redacţie din 1991 în 1996 la Cotidianul lui Ion Raţiu, unde Costion făcea suplimentul Alfa şi Omega, iar Tania şi cu mine Litere, arte&idei. Ne-am vizitat de zeci de ori, am fost la nunţile şi botezurile minunatei lui familii (doi copii şi cinci nepoţi!), am cunoscut şi preţuit împreună o mulţime de oameni deosebiţi, de la părintele Sofian Boghiu, mitropoliţii Bartolomeu Anania şi Antonie Plămădeală, sau părintele Ioanichie Bălan, la părintele Iustin Marchiş, Paul Gherasim, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu. Îi apreciasem şi eu intens activitatea, inclusiv mediatică (zeci de emisiuni Radio-TV), de la Muzeul Ţăranului Român (unde l-a adus Horia Bernea), cale de două decenii. I-am citit cîteva cărţi (eseuri creştine, interviuri cu prelaţi şi doxologi, jurnal de drum la Sfîntul Munte), îl ştiam o personalitate foarte preţuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator şi exeget al lui Tarkovsky (despre care pregăteşte o carte impresionantă, după cum o arată substanţialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor) şi încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu adevărat anvergura, copleşitor pilduitoare pentru unul ca mine.

Mai întîi, am rămas perplex dîndu-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuţeala-n reacţii şi amestecul ataşant de priviri melancolice şi ironie subtilă, de înţelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală şi vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decît pe la 30 şi ceva, în plină afirmare şi dăruire de sine. În al doilea rînd, cîţi oameni cu amplitudinea social-religioasă şi culturală, în sensul cel mai larg, a lui Costion Nicolescu avem?  De cîte astfel de valori ale ortodoxiei bine-scriitoare şi îndesat făptuitoare are parte păgînia noastră? Andrei Pleşu, Ioan I. Ică Jr., Sorin Dumitrescu, Teodor Baconsky, Dan Ciachir, Mihail Neamţu, Bogdan Tătaru-Cazaban... Oameni-punte între maluri, capabili să conducă duhul creştinismului, tradiţia şi valorile ortodoxiei, spre lumea laică, întru o cît mai eficientă, reciproc-avantajoasă alchimie. Şi invers: să permeabilizeze naturala reticenţă-rezistenţă a Bisericii faţă de cerinţele mai mult sau mai puţin reformatoare, secularizante şi, oricum, păcătoase, venite, cu bună sau rea-voinţă, dinspre intelectualitatea situată extra muros.

Apoi, văzîndu-i CV-ul pentru dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, am amuţit vinovat: Costion, cel pe care mă iluzionam că-l cunosc profesional foarte bine, are nu doar două, trei, cum credeam eu, ci vreo 15 cărţi publicate (printre care Spre o cultură liturgică, Cine se teme de Biserică?, Riscul de a fi ortodox, Elemente de teologie ţărănească, Chipul ca o catapeteasmă, Et in Athos ego) plus încă pe-atîtea prefeţe şi eseuri în volume colective. A îngrijit primele şase volume din seria „Duhovnici români contemporani“, la Editura Bizantină. Şi-a dat doctoratul în 2006 la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris, cu o teză despre Efrem Sirul, fostul inginer proiectant, absolvent de Energetică, avînd şi diplomă de studii aprofundate în teologie ortodoxă.

În sfîrşit, zilele trecute i-a apărut Sarea pămîntului (Editura Doxologia, Iaşi), un volum masiv de evocări – sau, cum le spune el, „încrucişări, întîlniri, însoţiri“ – care mi-a declanşat entuziasmul rîndurilor de acum. Aproape o sută de chipuri ale Dreptei Credinţe, sfinţi, mitropoliţi, preoţi, monahi şi monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forţă admiratoare rar întîlnită în lumea noastră culturală, bîntuită, cum ştim, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism şi resentimente răzbunătoare.

Costion admiră necondiţionat, curat şi rîvnitor, cu suavitate şi înţelepciune, cu seninătate, diplomaţie şi îngăduinţă. Aproape fiecare pagină e scrisă sub semnul acelui enthousiasmos de care ne înflăcăra, vorbindu-ne, Ioan Alexandru. Începînd cu părintele Dumitru Stăniloae, căruia i se oferă partea leului (la căldura omeniei sale plămădindu-se în bună măsură fiinţa autorului de azi), continuînd cu Patriarhul Teoctist, mitropoliţii Antonie Plămădeală şi Bartolomeu Anania, cu părinţii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Ilie Cleopa, Constantin Galeriu, Teofil Pârâian, Dometie Manolache de la Rîmeţi, Paisie Olaru de la Sihla, Iachint Unciuleac de la Putna, ajungînd la Ioan I. Ică Jr., Paul Gherasim, Andrei Pleşu, Cristian Mandeal, Teodor Baconsky, Horia-Roman Patapievici şi, fireşte, Mihai Urzică şi Iulian Stoicescu – magistrul, respectiv duhovnicul autorului – afli că „nu îndoiala reprezintă statura duhovnicească constitutivă a lui Toma“, ci, dimpotrivă, „siguranţa totală, neumbrită şi molipsitoare“, că trei tineri evrei s-au convertit la ortodoxie graţie lui Ioan Alexandru (botezaţi acasă la părintele Ioan Buga), sau că părintele Paisie de la Sihla a prezis cu înfricoşare încă din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul şarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas şi s-a răspîndit în toată lumea prin coada lui“. Ni se aminteşte zisa lui Soljeniţîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul şi dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumuseţea la bătaie.

De la un autor care admiră etanş Biserica Ortodoxă Română, de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relaţii ale acesteia cu Partidul şi Securitatea. Pînă şi un poet ocult-activist ca Petre Ghelmez, inclusiv revista Tribuna României, beneficiază de ingenuitatea admirativă a lui Costion...

Nu trebuie să ne încruntăm prea tare. Mai bine luăm seama la fervoarea cu care scrie el despre „veselia duhovnicească“, fiinţa credinciosului ca un rug aprins şi cerimea (turlei) bisericii, „cum frumos spuneau ţăranii vechi“.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.