O reușită schimbare de gen

Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
O reușită schimbare de gen jpeg

● Bogdan O. Popescu, Viaţă de aruncat, Editura Polirom, 2011.  

Debutul în proză al lui Bogdan O. Popescu, care anul trecut şi-a publicat al şaselea volum de versuri, este o frumoasă surpriză, din cel puţin două puncte de vedere. Remarc în treacăt trendul poeţilor convertiţi la proză, dar ce mi se pare cu adevărat important, în ceea ce-l priveşte pe acest autor, este faptul că, deşi vag irizată de o sensibilitate lirică, proza lui de debut pare ruptă complet de propria poezie şi reuşeşte să fie altceva, aşa cum observă şi Mircea Cărtărescu în prefaţă, placînd simţul de observaţie pe gravitate, combinînd simţul tragicului şi al absurdului existenţei cu plăcerea de a construi personaje şi de a le lăsa să vorbească. Cînd am recenzat Aerobiciclete, volumul de poezie de anul trecut, am scris despre Bogdan O. Popescu că preferă tema dragostei cu gesticulaţie retorică şi tonus adolescentin, fiind un poet extrem de vivace, dezinvolt şi (auto)ironic, tandru şi nostalgic, construind versuri ludic-sentimentale cu metafore şi imagini la limita suprarealismului uneori, al unui optzecism retro, cel mai adesea. Mai nimic din toate astea aici, în aceste proze fără reziduuri, unde scriitorul nu se mai joacă de-a literatura şi reuşeşte să se manifeste, literar vorbind, perfect independent, desprinzîndu-se cu totul de modele. Eşti îndreptăţit să vorbeşti despre maturizare în condiţiile în care mecanismele exacte şi fragile ale prozei scurte trădează, în opinia mea, mult mai uşor decît principiile poeziei. Mai ales că, a doua surpriză, convertită în calitate, pe care am avut-o citind cele opt proze ale volumului, este faptul de a nu putea desprinde, în ciuda unor mici artificii meta-narative care revin, vreun pattern, preferinţa pentru un singur tip de abordare sau pentru un model de narator.  

Cu toate acestea, prozele încearcă să surprindă, fiecare în felul ei discret, nu neapărat o latură, ci, mai exact, un anume punct tragic al vieţii, acea clipă a irumperii absurdului sau a morţii în profan, momentul în care existenţa se dereglează imperceptibil sau cînd în dragoste se produce declicul declinului, iar pasiunea trece în dramă. În „Fuck 30 years!“, o tînără femeie de afaceri de succes are brusc viziunea fatalităţii, a echilibrului precar al mulţumirii de sine şi al existenţei satisfăcătoare. Trecerea pragului de 30 de ani se face în umbra îndoielii, căci viaţa ei umplută doar de carieră, chiar dacă una exemplară, i se pare, dintr-odată, periclitabilă. Are momente de introspecţie neliniştitoare, nu are nici un iubit, în schimb are un prieten bolnav de cancer pe care îl vizitează la Bruxelles. Încercarea ei de a-l convinge să recurgă la soluţia disperată a unei ultime operaţii este, de fapt, gestul din oglindă al propriei frici de moarte. Este aici o scenă – foarte subtilă – a „confruntării“ dintre frica ei şi iminenţa morţii lui. La sfîrşitul unei ultime plimbări, el o roagă să facă dragoste, iar ea, prinsă în acest vertij al slăbiciunii de sine şi al emoţiei de conjunctură, „încuviinţează cu o îmbrăţişare“. Numai că actul nu are loc din pricina lui, care nu poate, iar ea „pleacă, mirosind a acelaşi parfum“ (s. m.). Atingerea, „contaminarea“, n-a avut loc şi femeia îşi recapătă suflul vieţii. Metafora parfumului care anunţă moartea este însă mult mai explicită şi chiar mai dramatică în „Miros de femeie bătrînă“, o povestire care începe, foarte cald, cu rememorarea unor secvenţe din copilărie în care copilul, înconjurat de bunici şi de poveştile lor fabuloase din război, nu suportă mirosul de stătut şi vechi  al cohortei de tanti, prietenele bunicii, care îl obligă să le pupe. Copilul percepea îmbrăţişarea femeilor bătrîne cu o „senzaţie de sfîrşeală“, iar acum, ajuns el însuşi la maturitate şi aflîndu-se chiar în casa de la ţară a bunicilor de altădată, constată pervertirea definitivă a simţului său olfactiv care percepe moartea în toate obiectele şi fiinţele din jur. Tot o povestire a declinului, a fantei tragice prin care viaţa şi dragostea riscă să se scurgă, este şi „Ultima“, unde un foarte priceput şi faimos doctor şi cercetător, dispărut cu totul în spatele solicitantei meserii şi a carierei sale energofage, a cărui „viaţă personală îi fusese jucată la loterie“, are şansa salvării atunci cînd se îndrăgosteşte de o femeie frumoasă şi inteligentă, asupra căreia proiectează visele lui cu ochii deschişi, dar, mai ales, acel „rest de speranţă şcareţ mai rezista celor patruzeci de ani ai lui“. Pasiunea dragostei celor doi escaladează foarte repede, numai că, într-unul dintre momentele de extaz, doctorul îşi transformă iubita în propria pacientă, descoperindu-i o gravă boală de inimă: „Era prima dată cînd punea un diagnostic făcînd dragoste. Doctorul omorîse deja îndrăgostitul. O crimă perfectă.“ Dacă aici în calea iubirii se interpune, cu amară ironie, cel mai însufleţit organ al fiinţei, proza titulară este parabola dragostei care, cu timpul, se aglomerează, se îngreunează şi, în cele din urmă, se sufocă de lucruri şi obiecte neînsufleţite. Casa bărbatului capătă treptat semnele dragostei sub forma hainelor, a cosmeticelor şi revistelor iubitei care, iniţial, doar marchează un teritoriu şi semnifică posesia sentimentală pentru ca, la un moment dat, să ajungă să populeze şi să ocupe complet spaţiul din care cei doi sînt finalmente excluşi: „Prin toată casa de şase camere mai exista de fapt un singur culoar, pe care putea trece numai o persoană, culoar care trebuia folosit cu schimbul.“ Precum „noul locatar“ ionescian, bărbatul percepe uzura şi epuizarea dragostei (atunci cînd începi „să mimezi pur şi simplu din memorie şi cu zîmbetul pe buze“ viaţa) sub forma invaziei, a armatei de obiecte personale care cuceresc, acoperă şi sufocă totul. Pe negîndite, sentimentele şi-au pierdut suflul şi magnetismul, căzînd pe podea cu zgomotul obiectelor neînsufleţite. E aici o frumoasă metaforă chimică a dragostei în felul în care eterismul sentimentului îşi pierde proprietăţile, îşi schimbă starea, transformîndu-se într-o substanţă solidă care, fatalmente, dislocă fiinţa şi, în cele din urmă, o agresează.  

Cea mai elaborată şi mai întinsă proză (o povestire în ramă care ocupă jumătate din volum) este însă „Şobolanii se lovesc de ziduri“, deopotrivă povestea unei găşti de cinci adolescenţi din vara lui 1989 şi amorul interzis al unuia dintre ei, proaspăt student, îndrăgostit de o profesoară măritată şi cu copil. Construită pe două planuri temporale, povestirea se deschide, în paralel, cu două drumuri cu trenul: unul, din trecut, spre o tabără de creaţie literară; celălalt, în prezent, spre o unitate militară unde protagonistul, tînăr poet proaspăt admis la facultate, în urmă cu cîteva luni, merge la încorporare. Între cele două drumuri s-a întîmplat dragostea, astfel că povestirea ilustrează, în acelaşi timp, şi o educaţie sentimentală, şi o ieşire din adolescenţă. „Şobolanii se lovesc de ziduri“ este titlul povestirii din povestire, aparţine nu protagonistului, ci unui prieten de cenaclu, astfel că se creează un efect de punere în abis, fiind vorba, în fond, de o exorcizare simbolică a vîrstei, a naivităţilor şi fricilor ei. Din cîte cunosc, aceasta este şi prima proză de la noi care are ca subiect taberele de creaţie ale tineretului aşa-zis comunist (tot despre o tabără e vorba şi în Travesti-ul cărtărescian, dar acolo registrul este oniric) şi Bogdan O. Popescu surprinde destul de bine acea atmosferă conturînd, în acelaşi timp, şi personajul adolescentului îndrăgostit de literatură, teribilist şi nonconformist, în limitele de atunci. Cum spuneam, e şi cea mai elaborată proză din carte, alternînd registrul oralităţii (cu exemple de folclor urban) cu cel liric, cînd introduce în povestire poemele de dragoste ale protagonistului, şi cred că are toate calităţile pentru a deveni scenariu de film. 

Clişeul zice că după un volum de povestiri e bine şi e timpul să urmeze un roman. Eu sper ca Bogdan O. Popescu să continue cu povestiri. Are toate calităţile necesare.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.