Nicăieri nu ești mai străin decît la tine acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

În prea laconica, dar suculenta sa carte de evocări, Cum ar arăta viaţa fără fotografie (volumul I dintr-un interviu de un cristian) apărută nu de mult la Casa de Pariuri Literare, Ion Cucu, fotoportretistul scriitorimii române din ultima jumătate de veac, relatează o scenă cu dichis pentru psihologia lui Marin Preda. Venit la autorul Moromeţilor „prin 1963“ să-l capaciteze pentru un reportaj al Scînteii tineretului la Siliştea-Gumeşti, Ion Cucu primeşte acceptul lui Marin Preda, dar condiţionat: „neapărat într-o maşină de culoare neagră“, vreo Volgă sau Pobedă a partidului, prin care „să impresioneze vizual lumea satului său natal“. Iar fotoreporterul de atunci glosează acum: „Cînd vorbeşti de Marin Preda, poţi trece în cont şi astfel de capricii“. 

Ei bine, citind cartea de mărturii a lui Sorin Preda  Moromeţii, ultimul capitol, am înţeles cu stupoare că relaţia dintre Marin Preda şi lumea siliştenilor săi e departe de-a fi fost una de duioasă, reciprocă, mîndră recunoştinţă, precum cea dintre ochii retrospectivului Nică (Ion Creangă) şi apele „Ozanei frumos curgătoare“. Cu totul dimpotrivă: între firavul, debilul, bolnăviciosul, miopul băiat al lui Tudor Călăraşu-Moromete, slăbănogul alterat de malarie, care era dus cu căruţa (nu pe jos!) la cosit, de care rîdea tot satul că, tot citind pe drum, s-a ciocnit de un stîlp (scenă relatată sarcastic aici, în repetate rînduri, cu sadică ricanare, menită să te des-fiinţeze pe vecie în cuprinsul comunităţii rurale) – şi valorile ancestrale ale siliştenilor (suciţi, mucaliţi, înţepăcioşi, piezişi la fire şi degrabă stuchitori) se instaurează implacabil şi ireversibil o distanţă plină de neîncredere prepuielnică. 

Odată apărut şi extaziind lumea literară, romanul Moromeţii nu le place siliştenilor. „Ştiu că se uitau chiondorîş la Marin. Orice ar fi făcut Marin, tot nu era bine“ – spune Ilinca Baltac (1920-1995), sora scriitorului şi a lui Alexandru (Sae). „La ore – declară semeţ Stan Burcea, modelul lui Ţugurlan – eram mai deştept decît a’lu’ Călăraşu T. Marin, cu care am fost coleg de clasă.“ Învăţătorul şi preotul satului, primii care au citit Moromeţii, „n-au înţeles mai nimic: nume inversate, fapte petrecute aiurea, nu la ei în sat“ – îşi aminteşte Minică Roşu, „cel mai bun prieten din copilărie“.

De unde „ura şi dispreţul siliştenilor“ faţă de Marin Preda? întreabă excedat Sorin, nepotul de frate. „Le venea chiar atît de greu să accepte că din rîndurile lor s-a ridicat un mare scriitor?“ La care Ştefan Baltac, fiul Ilincăi şi, deci, alt nepot al scriitorului, rezumă perfect: „Marin era deosebit de ei toţi şi asta nu le convenea. De mic copil era mai retras, mai tăcut, cu cartea în mînă (...) Toată lumea din sat vedea în el un tîmpit, un zăpăcit fără pereche, în sensul că era altfel decît toţi ceilalţi din sat... Ca fiu de ţăran, trebuia să ai forţă să lucrezi pămîntul.“ Aşa cum ducea Achim în dinţi, pe scara de la şopru, sacul de 50 de kilograme. 

În fine, o scenă definitorie apare la p. 130, în relatarea lui Nicu’ a’ lu’ Călin Dogaru, fost coleg de clasă. Îndrăznesc să cred că în această măruntă amintire de ludic infantil pot fi citite în filigran temperamentul omului, ambiţiile scriitorului şi destinul  editorului. Marin era un retras, un răsucit, „nu-i scoteai vorbele decît cu cleştele din gură“. Dar „cînd rîdea, te molipsea, parcă era un ied şi-i sticleau ochii în cap de bucurie“. 

Acum vine scena cu schepsis acaparant pentru toţi cei care (cu sau fără freudism!) ştiu ce va să zică jocurile băieţeşti ale copilăriei: „Pe Marin îl prindeau repede şi, după ce lua el ciomagul de coadă, se învîrtea după noi, poticnindu-se ca o oaie, pînă ce ameţea şi nu mai înhăţa pe nimeni. Uneori fugea ce fugea, apoi sta pitit pe după colţul şcolii şi te aştepta să dai buzna peste el, din goană. Atunci te atingea zdravăn, pînă la lacrimi, iar el, aruncînd ciomagul, spunea după aceea: «Dă-l în mă-sa de joc! M-am săturat de el. N-are nici un chichirez»“. 

Orice viitoare analiză a psihologiei moromeţiene cred că ar trebui să plece de aici. Mai multe nu scriu, fiindcă nu mi-ar ajunge şapte mii de semne. 

Despre mîndria excesivă a siliştenilor vorbeşte Elena Preda („se cred cu toţii persoane importante“). Pe Tudor Călăraşu e de-ajuns să-l vezi cum răspunde onctuos la salut („Bună să-ţi fie inima“), după care adaugă iute în barbă „Pă mă-ta de chior“. („Nu era om rău şi cu ranchiună“ – scrie Sorin Preda. „Era doar cu vorba în două ape.“) Despre Eta Wexler e de ajuns să aflăm că i-a adus soacrei o pereche de pantofi cu toc, cu care tot să spargă nuci biata batrînă, necum să meargă. Cît despre Marin, el apare-n scrisori ca un Yahveh necruţător („acest Lascăr era un porc, un individ josnic care stimula în clasă turnătoria... L-aş scuipa între ochi, aşa bătrîn cum ar fi el“, 1965, p. 37), apoi, la Sînziana Pop, „caustic, chiar jignitor, dar numai cu cei pe care-i dispreţuia, adică majoritatea «creatorilor» aflaţi în vremea aceea la Mogoşoaia“, fără noroc la prieteni – spune Elena Preda – „ciufut cu cine nu trebuia şi confesiv, la fel (avea momente de tandreţe şi afecţiune cînd te aşteptai mai puţin“) şi speriat pînă tîrziu – spune Marinică, alt nepot de frate – nu de alde Petru Popescu, ci de posibila revenire a lui Petru Dumitriu în lumea literară bucureşteană: „Vine ăla şi ne rade pe toţi“.

Cel mai mult m-au tulburat reticenţele faţă de capodopera lui Stere Gulea, după mine cea mai convingătoare ecranizare a literelor române. Sae Preda e de-a dreptul chichiricios, ahotnic să decupeze cu ochii găurile din ţesătură, necum întregul ei: „Ce nu mi-a plăcut a fost plecarea la cîmp, dimineaţa. Lumina difuză din zori şi cîntatul cocoşilor erau foarte reale, dar şirul ăla de căruţe, una după alta, ca la «Cîntarea României», era fals de la un capăt la altul“. Să pui ororile kitsch ale festivalului ceauşist lîngă frumuseţea crudă, întru nimic idilică, a viziunii lui Stere Gulea e-o rea-credinţă... tipică locului. Ce-i drept, omul îşi spală numaidecît păcatul, cînd îşi contrazice fiul – căruia i s-a părut forţat, în film, dormitul grămadă, pe prispă, al întregii familii: „De ce să ţi se pară forţat? Aşa se dormea vara, pe prispă. Pe  mine nu m-a deranjat scena. Doar că în realitate prispa era mai lungă şi se dormea cel mult doi laolaltă, corespunzător vîrstelor – mama cu un copil, tata cu un băiat şi aşa mai departe. Comparativ cu filmul, la noi în familie treaba cu dormitul pe prispă era mai frumoasă“. 

Regret că joi, 10 februarie, nu am ajuns la Muzeul Ţăranului, cînd minunăţia sa Victor Rebengiuc a fost sărbătorit la 78 de ani şi unde era programat filmul lui Stere Gulea. L-am urmărit, în schimb, pe acest uluitor aliaj de Bologa-Tipătescu-Caliban-Bubnov-Scatiu-Pampon-Moromete sîmbătă, 29 ianuarie, la premiera lui Andrei Şerban de la „Bulandra“, în rolul lui Matvei Semionovici Şabelski din Ivanov-ul lui Cehov – şi l-am aplaudat literalmente în extaz, inclusiv la scenă deschisă. Ce octogenar mai joacă, Dumnezeule mare, astăzi, la noi, cu atîta sfîntă frenezie?!? Bucuros ca un copil intrat pentru prima dată în valurile mării, Rebengiuc umple magica scenă de la Icoanei la fel de copleşitor precum Caragiu în Azilul de noapte. Bătrîn pungaş, poltron hedonist, crai de ocazie, conte scăpătat, Şabelski-ul lui te farmecă şi agasează, te încruntă şi  contaminează în egală măsură leit ca-n Moromete. 

Nu mă las. Revin.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent, a coordonat volumul colectiv Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas, 2010.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.