Miza pe subit

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Pe vremea cînd locuiam într-un oraş mai mic care avea (în schimb) un spital mare, mă trezeam gîndindu-mă adesea la ghinionul pe care l-aş putea avea dacă aş nimeri la Urgenţe cînd de gardă ar fi fost un chirurg prost. Or fi existînd nuanţe, dar, pe scurt şi atunci cînd e vorba de tine şi ai tăi, cam aşa judeci. Nu eram nici ipohondră, nici prăpăstioasă, doar prevăzătoare într-un mod profesionist şi realist-ardelenesc. Am repetat această experienţă într-un alt oraş mic, helvet de astă dată, cu un spital mai mare şi mai bun. Aşa cum pe vremuri, în Ardeal, îmi ziceam: „Doamne fereşte să păţesc ceva cînd de gardă e doctorul R., sau doctorul P., iar la anestezie doctorul D.“, tot aşa, în Elveţia, îmi repetam ca pe un soi de mantră: „Să nu ajung la Spitalul cantonal cînd e de gardă dr. W. sau, mai rău, dr. S.“. E drept, ajuta şi faptul că lucrasem o perioadă în cele două spitale şi ajunsesem să ştiu ce poţi spera, cît de mult te apără sistemul sau asigurarea de elanul incompetenţilor, cînd e cazul să ceri transferul la alt spital sau să sugerezi (cu infinite precauţii) o a doua opinie, să ceri externarea, atunci cînd acest lucru este (fizic) posibil. 

N-am avut mari ghinioane, dar, mai ales, am avut o lungă perioadă iluzia că am un oarecare control asupra lucrurilor care mă privesc direct pe mine şi pe ai mei. 

În ultimii ani însă, de cînd locuiesc într-un oraş prea mare ca să mai ştiu pe mîna cui pot ajunge în cazul unui accident, am încercat (pînă acum doi-trei ani, cînd lucrurile mai păstrau o umbră de responsabilitate şi decenţă în sistemul medical românesc) să circumscriu zona în care ar fi de dorit să ajung la o adică, spitalul şi doctorul la care mi-aş putea duce copilul la nevoie şi, mai ales, cazurile „penale“, acelea care există, statistic, în orice spital din lume. Sociologul britanic Anthony Giddens numeşte asta încredere personală (pe care o pune în ecuaţie cu încrederea în sistemele abstracte) şi care e specifică lumilor tradiţionale, nesistemice. În cazul de faţă, în lipsa unui sistem (medical), factorul strict uman (cu care te poţi identifica şi, prin urmare, căruia i te poţi încredinţa) e esenţial, dar incontrolabil şi, mai ales, impredictibil. Giddens dă însă un exemplu destabilizator: cît de firesc e să nu ai încredere în mecanismul unui avion care, în fond, sfidează bunul-simţ şi gravitaţia, dar să ai încredere în „factorul uman“ care-l conduce? Cum ar veni, să ţi se pară aberantă prezenţa ta într-un bolid (cu fuzelaj fragil, deşi metalic) la cîţiva kilometri deasupra pămîntului, dar să ai încredere în pilot pentru că are cîteva mii de ore de zbor la activ, e un om decent şi nu a avut accidente majore.  

Cam asta era şi logica instinctivă (nu doar a mea) cînd, într-un oraş mai mic şi într-un spital unic, mă feream (şi îmi feream prietenii) de calamităţi profesionale. Asta pentru că am văzut, de-a lungul timpului, operaţii de apendicită pe vechea cicatrice pe unde apendicele fusese scos cu ani în urmă, fixări cu tijă la oase sănătoase (şi la membre greşite), bucăţi de grefe aterizate pe podea... Greşeli omeneşti, veţi spune, dar care – printr-o fatalitate ce-ar trebui analizată – li se întîmplau aceloraşi dr. R, dr. D., dr. S... Şi Doamne fereşte să fi fost intubat de istericul dr. X., pentru că atunci aveai nevoie de mare noroc şi de o constituţie zdravănă ca să te mai trezeşti. Pînă acum cîţiva ani, aveam şi în Bucureşti cîteva repere. Nu atît de clare ca pe vremuri, căci acum miros mai bine calamităţile literare şi am certitudinile mele (deşi nu-mi ajută, dimpotrivă, în chestiunea supravieţuirii) în privinţa scriitorilor soporifici, infrecventabili ori de-a dreptul criminali. De atunci încoace, lucrurile s-au cam schimbat însă prin spitale. Mulţi dintre medicii pe mîna cărora te puteai da au ieşit la pensie, au ajuns (rara avis) inaccesibili, cu liste de aşteptare de luni de zile, sau au plecat din ţară. Mulţi dintre specialiştii formaţi după 1989, cu stagii serioase şi specializarea dusă pînă la capăt, au plecat sau sînt pe punctul de a se decide încotro s-o ia. Chiar şi în clinicile particulare, unii dintre medicii buni la care puteai apela acum cîţiva ani au dispărut ca şi cum n-ar fi fost vreodată. Cum să-ţi mai pui întrebări despre ghinionul de a da de un medic care şi-a greşit vocaţia. „Ghinionul“ (statistic) va deveni curînd (dacă n-o fi deja) regula. Nu zic că procentul de medici proşti e mai mare ca pe vremuri, însă cred că în scurt timp va trebui să ne întrebăm dacă tipul care tocmai ne operează e chirurg sau încă student la Medicină, cu trei-patru ore de disecţie la activ, în cel mai bun caz.  Rezidenţiatul în neurochirurgie durează şase ani (după cei şase de facultate), iar formarea deplină a unui neurochirurg bun – cine ştie cît. Un bun traumatolog are nevoie de şcoală multă, dar şi de un har special (ce ţine şi de ochi, de mînă, de un simţ al simetriilor), plus muşchi zdraveni şi picioare care să-l ţină patru-cinci ore într-o operaţie. Credeţi că unul dintre aceştia, după ce ajunge să „existe“ în meseria lui, acceptă să şi-o exercite în spitalele insalubre, cu ierarhii mînărite, fără personal de îngrijire specializat şi, eventual, pe 2000 de lei, cît îl costă halatul de molton, costumul, boneta şi saboţii? Mai sînt cîţiva, dar pînă cînd? 

Asta e, nu ne mai putem lua deloc acele precauţii, asigurări ipotetice care reprezintă o chestiune de bun-simţ într-o societate ce îşi respectă cetăţenii. La noi, unde se închid spitale funcţionale, iar oameni pe moarte sînt lăsaţi la mila publică (aşa cum s-a întîmplat – inimaginabil în oricare dintre lumile posibile – la Pârscov, în Buzău, acum două săptămîni), genul ăsta de asigurări nu mai au nici o noimă. Poţi să ai o agendă plină de doctori, cîteva asigurări medicale şi un abonament la o clinică privată sau poţi să chemi, liniştit, Salvarea, atunci cînd o fi cazul, mizînd pe bunul-simţ al şoferului: de ajuns, ajungi cam în acelaşi loc. Poţi, cel mult şi cu puţin noroc, să mizezi – vorba lui Cioculescu – pe „un subit“.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.