Literatură pentru bani?

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Literatură pentru bani? jpeg

● Tim Parks, Where I’m Reading From, Vintage, 2015.

Credeţi că scriitorul trebuie să mănînce de două ori pe zi? Aceasta era întrebarea cu care revista Vremea deschidea o anchetă în nr. 69 din 27 iunie 1929.

Mi-am adus aminte de această anchetă citind „Does money make us write better?“, eseul lui Tim Parks (acesta fiind, alături de James Wood, Daniel Mendelsohn şi Francine Prose, unul dintre criticii pe care-i urmăresc constant – îmi cer scuze colegilor care încă se raportează la triada Maiorescu-Călinescu-Manolescu; chiar nu ţin să epatez!), eseu publicat în ultimii ani în The New York Review of Books şi reluat în culegerea Where I’m Reading From: „Invitat să scriu pentru diverse site-uri, unele cu audienţă mult mai mare, am ales să rămîn la New York Review, din loialitate, dar şi pentru că mă plătesc mai bine. Aş scrie mai prost dacă aş scrie pentru site-uri mai populare pentru bani mai puţini? Sau aş scrie mai bine pentru că aş fi entuziasmat de numărul mai mare de cititori? Şi acest număr mai mare de cititori m-ar ajuta să fac mai mulţi bani dacă aş publica o nouă carte? Şi dacă aş face mai mulţi bani cu acea carte, folosindu-mă de audienţa sporită a site-ului, asta presupune că următoarea mea carte va fi încă şi mai bună? Sau voi scrie de fiecare dată la fel, indiferent de onorariu?“, se întreabă, în cascadă, Tim Parks.

Pentru că îmi întîlnesc la lecturile publice propriii mei cititori şi pentru că ţin cursuri de scriere creativă pentru scriitori aspiranţi, ştiu prea bine că, la mijloc, s-a strecurat, în timp, o mare neînţelegere. Majoritatea crede că se fac şi, mai ales, că se pot face bani din literatură. Această falsă impresie e cauzată, în primul rînd, de bunul-simţ: cine-şi poate imagina că investeşti timp şi efort pentru a scrie o carte fără să şi cîştigi ceva de pe urma acestui demers creativ?! În al doilea rînd, e vorba de o necunoaştere a stării lucrurilor: cine-şi imaginează că piaţa de carte de la noi este atît de mică, încît scrisul este doar un hobby, nu şi o meserie?!

Statisticile arată că, în 1990, tirajul mediu al unei cărţi era de 24.000 de exemplare, în 1993 scăzuse deja la jumătate, pentru ca în 2010 să atingă pragul critic de doar o mie de exemplare. Practic, de la Revoluţie încoace, piaţa de carte românească a pierdut cîte o mie de cititori/cumpărători în fiecare an. În acest moment, tirajul mediu al unui roman scris de un autor român este de o mie de exemplare, pe cînd un volum de poezie are un tiraj mediu de 300 de exemplare. Nu e nevoie de cine ştie ce calcule pentru a realiza că, la noi, scriitorii scriu degeaba, mai bine zis, din propria plăcere/vanitate, pentru a face exact atîţia bani cît să-şi permită să-şi cumpere singuri propria carte pentru a le-o oferi prietenilor.

Există totuşi un avantaj de a scrie pentru o piaţă atît de restrînsă: scriitorul român nu e nici tentat, nici constrîns de editură să facă vreun compromis comercial; altfel spus, singura opţiune este să scrie bine, cît mai bine, pentru el însuşi, pentru prieteni, pentru adevăraţii cititori, pentru criticii literari, eventual pentru posteritate.

„Astăzi, scriitorii aspiranţi urmează ateliere de scriere creativă şi primesc feedback profesionist. Mulţi dintre ei vor publica povestiri în mediul online şi vor primi comentarii de la cititori necunoscuţi. Cu toate acestea, am remarcat că acest lucru nu e suficient. Cursanţii se bucură cînd li se spune că scriu bine, dar au nevoie de confirmarea publicării de către o editură, lucru care presupune bani. Nu că şi-ar dori cine ştie ce sumă, nu în acest moment. Dar vor o confirmare că există ca scriitori. Totuşi, imediat ce sînt publicaţi, banii încep să conteze… Să fii scriitor este o calitate pe care ţi-o conferă numai un editor dispus că investească în cartea ta şi, cu cît investeşte mai mult, cu atît mai mare este încrederea în tine ca scriitor“, mai spune Tim Parks.

Din păcate, la noi lucrurile nu stau chiar aşa. Investiţia într-un scriitor este, de fiecare dată, minimală. Diferenţele sînt neglijabile, iar debutanţii oricum nu au de ales. Zic „mersi“ dacă manuscrisul le-a fost acceptat de o editură bună, care nu le-a cerut bani pentru publicare. La noi nu se pune problema ofertelor multiple şi, cu atît mai puţin, a celebrităţii în cazul unui succes. Succes însemnînd epuizarea tirajului iniţial într‑un timp rezonabil (un an, să zicem) şi, eventual, primirea unui premiu care oricum nu înseamnă nimic din punct de vedere comercial. La noi, o carte premiată nu devine automat şi o carte (mai bine) vîndută. Parte din cauză că literatura română nu are cine ştie ce cotă de piaţă, parte şi din cauză că premiile se dau, la noi, pe cumetrie, de către jurii neprofe­sioniste, pe criterii absurde.

„Cel mai important lucru este comunitatea de referinţă. Scriitorii se pot descurca cu mai puţini bani proveniţi din scris, dacă simt că scriu pentru un număr de cititori dedicaţi, care cumpără suficient pentru a-l mulţumi pe editor. Dar natura globalizării, cu trend-ul ei de a unifica literaturile, înseamnă că aceste comunităţi se subţiază, împărţindu-se între autorii care vînd foarte mult şi cei care vînd foarte puţin“, mai spune Tim Parks, care apelează la exemplul scriitorului indian octogenar U.R. Ananthamurthy, care scrie în Kannada nativă şi care niciodată nu va avea parte de popularitatea şi vînzările altor scriitori indieni, precum Salman Rushdie sau Vikram Seth, care scriu în engleză, deşi literatura acestora, insinuează Parks, n-ar fi la fel de valoroasă.

Această situaţie începe să fie tot mai prezentă în măsura în care unii scriitori, dezamăgiţi aprioric de nivelul scăzut al audienţei literaturii de la noi, îşi propun să scrie sau să-şi traducă imediat cărţile în limba engleză, aşadar dinainte de a fi publicate în română, în speranţa că vor stîrni interesul şi vor avea parte de o expunere mai mare şi, implicit, de venituri mai mari, prin intermediul unui editor străin. Dar cum ar putea un editor străin investi într-un scriitor care n-a publicat şi, prin urmare, nici n-a confirmat, mai întîi în limba natală?

Chestiunea aceasta mă duce la un alt eseu al lui Tim Parks, „The dull new global novel“, în care criticul vorbeşte despre felul în care fiecare scriitor ţinteşte să fie confirmat de piaţa de carte engleză. Prin urmare, în încercarea de a se adresa unui cititor global, scriitorul pierde, în mod deliberat sau inconştient, acele mărci specifice culturii din care provine: „Există tot mai mult credinţa că, pentru a fi considerat mare, un scriitor trebuie să devină neapărat un fenomen internaţional… Tot mai mulţi scriitori europeni, africani, asiatici sau sud-americani consideră, astfel, că au eşuat dacă nu obţin popularitatea internaţională.“ Tim Parks crede că această tendinţă este nocivă literaturii: „Din momentul în care un autor îşi doreşte un cititor internaţional, scrisul său va suferi modificări. În special, prin felul în care va încerca să facă totul comprehensibil oricui… Mai mult, limbajul folosit va fi cît se poate de simplu. Kazuo Ishiguro a vorbit despre importanţa evitării aluziilor şi jocurilor de cuvinte, pentru a face textul cît mai uşor de tradus. Scriitori scandinavi evită deja numele de personaje dificil de pronunţat pentru cititorul englez.“

Pe piaţa literară globală, crede Tim Parks, scriitorii cu adevărat speciali îşi vor găsi tot mai greu locul. Ceea ce ne întoarce la întrebarea de la care am pornit şi pe care am putea-o reformula astfel: cît de simplu şi de inteligibil („dull“) ar trebui să scrie prozatorii pentru a-şi cîştiga pîinea în epoca literară globalizată?

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.