La închiderea ediţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
Frontierele povestirii jpeg

● Sorin Stoica, Dincolo de frontiere. Opere, Editura Casa de Pariuri Literare, 2012.  

Sorin Stoica (27 iulie 1978 – 6 ianuarie 2006) este cel mai tînăr scriitor contemporan căruia i se dedică un volum de opere. Peste o mie de pagini care adună numai literatura, nu şi cercetările academice, din sfera antropologiei culturale şi etnografiei mass-media. Căci Sorin Stoica a terminat Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, la a cărei Catedră de Antropologie Culturală a şi predat cîţiva ani, apoi a fost asistent cercetător la Muzeul Ţăranului Român, postúri din care a coordonat, împreună cu Zoltán Rostás, şi două cărţi de istorie orală: Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale şi Televizorul în micul infern. Literatura cuprinsă în acest remarcabil volum de Opere înseamnă, cu totul: un volum de proze scurte (Povestiri cu înjurături), plus alte cîteva grupaje de proze publicate prin volume colective (Povestiri mici şi mijlocii şi Cartea cu Euri), două romane (Dincolo de frontiere şi O limbă comună), Jurnalul (scris în ultimul an de viaţă), publicistica – adunată în volumul Aberaţii de bun-simţ, dar şi alte 400 de articole (din Dilema veche, Suplimentul de cultură, Cultura, Formula AS, Deci, Vatra, dar şi o rubrică, inaccesibilă pînă acum, ţinută într-un cotidian din Cîmpina), corespondenţa electronică, note şi fragmente din agendele rămase inedite.

Excepţia o reprezintă dizertaţia de masterat, inedită din toate punctele de vedere, intitulată Mitul poetului beţiv şi realizată sub îndrumarea profesorilor Şerban Anghelescu şi Vintilă Mihăilescu. (Fac aici o paranteză pentru a remarca, o dată în plus, cît seamănă destinul lui Sorin Stoica şi cel al lui Anton Holban: amîndoi au murit tineri, amîndoi au apucat să scrie cîteva cărţi importante, omogene, care se continuă una pe alta, doar că, în timp ce Holban a avut toată viaţa obsesia morţii, sfîrşind stupid din cauza unei peritonite, Sorin Stoica a dus pe picioare o boală incurabilă, stingîndu-se cu seninătate.) După cum se vede, deşi mort la numai 27 de ani, Sorin Stoica a scris şi a reuşit să şi publice relativ mult (aproape jumătate din cele o mie de pagini ale acestui volum conţin texte inedite), lăsînd în urma lui o adevărată operă, nu doar prin cantitate şi diversitate, dar, consider în continuare, rezistentă şi unică în felul ei, suficient de consistentă, din fericire, pentru a-i asigura posteritatea literară.

Literatura română tînără – am remarcat cîndva – s-a născut, simbolic, odată cu fetusul de pe coperta cărţii sale de debut, Povestiri cu înjurături (2000). O plachetă de povestiri pe care autorul, atunci în vîrstă de 21 de ani, a publicat-o la Paralela 45 pe banii unor SRL-uri din provincie. Sorin Preda scria pe coperta a IV-a: „Cred că, prin acest volum, ceva începe să se întîmple în proza română“. Cîtă dreptate avea! Doi ani mai tîrziu, romanul Dincolo de frontiere a fost primul mare succes al literaturii tinere (neegalat nici pînă azi ca receptare: aprox. 50 de cronici literare), o sintagmă ce avea să intre în conştiinţa publică abia peste cîţiva ani, o dată cu celebra colecţie „Ego. Proza“ a Polirom-ului.

Dar nu despre literatura lui Sorin Stoica vreau să scriu aici – de altfel, voi reveni asupra acestei remarcabile ediţii, volum finanţat de AFCN, însă datorat pasiunii şi determinării lui un cristian şi lui Victor Jalbă-Şoimaru, băieţii aceştia de ispravă de la Editura Casa de Pariuri Literare. Aş vrea să spun cîte ceva despre ce a însemnat pentru mine, criticul literar, descoperirea (literaturii) lui. Căci Sorin Stoica a fost primul scriitor adevărat de vîrsta mea pe care l-am cunoscut, apoi care a şi făcut parte din grupul faţă de care m-am simţit, literar vorbind, cel mai apropiat – Grupul de la MŢR mai fiind format din Cosmin Manolache, Călin Torsan şi Ciprian Voicilă. Îmi dau seama acum, mai mult ca niciodată, că pentru mine a fost, de fapt, un model. Pasiunea şi hărnicia cu care scria, talentul, inteligenţa şi curiozitatea lui, pe toate le admiram. Aş fi vrut să apucăm să ne şi cunoaştem mai bine, să ne apropiem, eventual să devenim prieteni, dar n-a fost să fie. N-aveam de unde şti că totul se va termina în numai cîţiva ani care vor trece ca gîndul.

Îmi amintesc foarte bine momentul în care am ţinut în mînă prima sa carte, Povestiri cu înjurături. Acel fetus de pe copertă, precum o imagine capturată din videoclipul „Teardrop“ de la Massive Attack, mi-a displăcut, dar povestirile, cu întîmplările, personajele şi conversaţiile lor, m-au dat pe spate. Nu mai citisem aşa ceva decît la maeştri. Părea imposibil ca cineva atît de tînăr să scrie cu aşa cunoaştere a oamenilor, a felului lor de a fi şi a vorbi. Atunci n-aveam de unde să ştiu că, de fapt, tocmai asist la naşterea noii literaturi româneşti – atunci, în 2000, nici nu credeam că e posibil să avem cîndva o literatură tînără –, că Nae Stabiliment va deveni un personaj de referinţă sau că va impune pronumele „io“. Sorin părea o excepţie şi, în fond, chiar era.

Lucrurile au continuat să se întîmple foarte repede. Primul său roman, Dincolo de frontiere, avea deja o prefaţă semnată de Radu Cosaşu şi, cum spuneam, a avut parte de cronici cu nemiluita. Numai eu i-am făcut două, în 22 şi în Lettre Internationale – în amîndouă revistele debutînd ca recenzent chiar cu aceste texte scrise despre Sorin Stoica. Îmi dau seama acum că am scris despre toate cărţile lui într-un număr neobişnuit de mare de reviste, inclusiv în cele glossy, evoluînd amîndoi o vreme, umăr la umăr, pe culoare diferite, dar, îmi place să cred, pe acelaşi traseu. Romanului O limbă comună i-am scris prefaţa, iar la revistele unde am lucrat l-am invitat de fiecare dată să colaboreze. Îi plăcea enorm să scrie, o făcea cu uşurinţă şi mereu dădea impresia că are mai multe subiecte decît timp. Din nefericire, aşa şi era.

După moartea lui, i-am dedicat Cartea cu bunici (pentru care a scris un text, fără însă a mai apuca să vadă şi volumul tipărit), am vorbit despre el în conferinţe şi l-am băgat în cataloage de prezentare a literaturii române în străinătate. Am crezut dintotdeauna şi cred în continuare în cărţile lui Sorin Stoica, de care m-am despărţit, literar vorbind, foarte greu. Nu m-am împăcat niciodată cu faptul că nu voi mai avea noi texte scrise de el, că nu voi mai avea privilegiul să scriu şi despre alte cărţi ale sale. N-am vorbit niciodată la lansarea vreuneia din cărţile lui, dar l-am citit fascinat indiferent că scria povestiri sau „texte“, publicistică sportivă (amîndoi am fost fanii lui Zlatan Ibrahimovici, un mare stilist printre fotbalişti – cunoscătorii ştiu ce spun), reportaje de mediu, cercetare academică sau e-mail-uri. Pe măsura inteligenţei lui erau doar naturaleţea şi verva. Avea mereu ceva de spus sau de scris şi făcea ca totul să sune interesant, indiferent de cît de neînsemnat era subiectul respectiv. Am acceptat destul de tîrziu că noua literatură va continua şi se va contura, de fapt, şi fără el, scriitorul în care criticul din mine credea atît de mult.

Am avut, o dată în plus, revelaţia faptului că Sorin Stoica transforma totul într-o chestiune de viaţă şi literatură (cele două fiind extrem de legate în ceea ce-l priveşte), cînd am ţinut în mîini agendele rămase de la el. Şapte agende pline cu de toate: notaţii de jurnal, draft-uri de povestiri, liste de cărţi şi de scriitori, liste cu subiecte şi idei de proze, fişe de personaje, componenţe ideale ale naţionalei de fotbal, dedicaţii, lexicoane, desene. Am petrecut zile în şir răsfoind deopotrivă emoţionat şi amuzat agendele lui Sorin, bucurîndu-mă de laboratorul lui literar, dar, mai ales, fantazînd la ce ar fi putut urma.

Din fericire, Sorin Stoica a scris suficient cît să aibă o operă chiar şi la numai 27 de ani, iar acest volum de opere spune totul despre talentul, forţa sa narativă, uşurinţa şi plăcerea cu care scria. Pentru mulţi, această ediţie va fi o consolare, dar, în ceea ce mă priveşte, e mai degrabă un motiv de imensă frustrare. Pentru că, o dată în plus, am convingerea că nimeni niciodată nu va mai scrie ca băiatul ăsta.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.