La ce bun liftingul pe obrazul statuilor literare?

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
La ce bun liftingul pe obrazul statuilor literare? jpeg

„Admirat de cîţiva prieteni apropiaţi, mai degrabă obscuri, Caragiale a fost iubit de foarte puţini oameni şi pe drept cuvînt: găsim printre scriitorii români destule persoane amorale prin definiţie, poate chiar prea multe –, dar Caragiale ocupă oricum printre aceştia un loc fruntaş. Şi-a urmărit numai propriul interes, fără să ţină seama de ceilalţi. Tiranic cu cei din jur, inclusiv cu familia, s-a comportat lamentabil faţă de mulţi oameni deosebiţi care l-au sprijinit şi care treceau drept prietenii săi – Maiorescu, Eminescu, Delavrancea, Slavici, Vlahuţă. Faţă de scriitorii contemporani, s-a autoconsiderat infinit superior (pe bună dreptate!) şi unica atitudine decelabilă în relaţia sa cu ei a rămas dispreţul total, compact.“

Iată cea mai recentă, şi mai inconfortabilă, evaluare psiho-literară a „ultimului ocupant fanariot“ (N. Davidescu dixit) din literele române. Ea îi aparţine lui Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, vol. I, Editura Cartea Românească, 2011, p. 288. Precis că Şerban Cioculescu se răsuceşte-n mormînt, în vreme ce Alexandru George ar trebui să răsufle uşurat, mateino-răzbunat!

Pe de altă parte, nici dinspre noile apariţii în peisajul exegezei caragialiene nu apar verdicte mai îngăduitoare, oricît de educat le-ar fi instinctul ludic. Din cea mai cuprinzătoare, mai sagace şi acribioasă valorizare făcută vreodată corespondenţei lui I.L. Caragiale (după Şerban Cioculescu) – şi anume: Bogdan Bădulescu, Caragiale în Orient Expres, Editura Levant, 2009 (musai de cuplat cu romanul documentar Mitică şi nenea Iancu la Berlin, Princeps Edit, Iaşi, 2006) – rezultă un profil destul de puţin măgulitor, chit că-i realizat simpatetic.

„Prin constituţia sa (Caragiale) era genul de palavragiu meridional care, la o adică, nu iartă pe nimeni şi nimic“, rezumă Bogdan Bădulescu. „La el primau propria umoare şi impulsul de moment.“ Era „slobod la gură şi în sensul trivialităţii şi al bădărăniei necontrolate“. Avea momente de „delir mizantropic“, cu un „negativism maladiv“. Era „nevrotic“, avea „un temperament excesiv, meridional, fiind capabil de accese colerice violente, dar subminat uneori şi de crize depresive tenebroase“.

La „complexul originilor“ – adică însăşi esenţa eului caragialian – despre care vorbea Florin Manolescu, Bogdan Bădulescu adaugă „atitudinea (compensatorie) de superioritate, afişată ostentativ, prin excelenţa intelectuală, transpusă concret în tonul arogant şi agresivitatea concentrată a limbajului (...) Aşadar, rabia pamfletară şi cultul violenţei contestatare provin, la Caragiale, din sindromul Karkaleki, care provine, la rîndul său, din complexul modestei origini sociale, care-l destinase, prin forţa tradiţiei pămîntene, unei poziţii ancilare“.

Bogdan Bădulescu aluvionează cu calmă empatie, dar şi cu prudentă răceală, contradicţiile unei personalităţi scindate, bogat complexate, nevricoase, hachiţoase, aporetice în ultimă instanţă. Un eu deopotrivă mizantrop şi histrionic, egocentrat şi împătimit al comuniunii, arghirofil şi risipitor, vanitos în resemnarea smerită a nenorocului, carierist cu utopii boieroase, dar mîndru de plebeianismul ploieşteano-republican, de statutul idriot şi de aura mitocăniei fără fasoane.

„L-am putea defini pe Caragiale – conchide, fals interogativ, Bădulescu – ca omul cu două măşti: aceea bonomă, de burghez paşnic şi inofensiv, şi aceea de artist cu veleităţi de boem, purtînd, bine ascunse sub frunzele de laur, corniţele lui Aghiuţă? Îl putem caracteriza, cert, drept homo duplex. Sau, dacă ne gîndim mai bine, drept homo triplex. Căci, pe lîngă laturile vizibile: de burghez occidental şi de artist, deja aflate în contradicţie antagonică, el poartă cu sine şi acel fond ancestral – sînt viţă de idriot – care îi dirijează din adîncuri existenţa.“

Obişnuiţi, adică îndoctrinaţi decenii de-a rîndul să ne judecăm valorile potrivit cultului dejisto-ceauşist al personalităţii, noi ne-am deprins cu statuile şi am devenit ostili (sau, în cel mai bun caz, indiferenţi) fiinţei artistice. Exemplare ni se par numai bronzurile, marmora, soclurile ruginite, pe scurt: mortăciunile academizate. Tablourile cosmetizate, butaforia, ipocrizia lozincardă, festivismul cariat şi lanţurile oratorice. Asta, în vreme ce contradicţiile, carnalitatea, naturalul, palpitul firescului, inclusiv micile/mari vicii inerente persoanei au ajuns să producă oroare şi severe acuze de i(sau a)moralitate. Aşa cum eram împinşi să-l citim pe Ceauşescu în Decebal, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, ne-am deprins să ascundem cu, vezi Doamne, didactică pudibonderie tot ce ţine de umbra istoriei literare: sinuciderile, adulterele, masoneria, narcomania, megalomania, alcoolismul, trădările politice (de partid sau de ţară) ş.a.m.d. Cu timpul, distanţarea ultramoralistă a prins contur de gheaţă, dacă nu miasmă de pucioasă. Mai mulţi profesori de liceu mi-au retezat-o scurt precum că „nu e cazul“ ca, tocmai acum, cînd în rîndurile junimii pulsează misologia şi calibanismul, noi să vorbim elevilor de episodul Veronica-Eminescu-Caragiale, de sinuciderea lui Odobescu, iubirile lui Blaga, arghirofilia lui Arghezi, cazul Anghel-Natalia-Iosif, masoneria fracturată a lui Sadoveanu, sau micile elanuri lesbiene din proza Hortensiei Papadat-Bengescu, de pendularea generaţiei ’27 „între bibliotecă şi bordel“, cum spunea Cioran, de rusofilie şi germanofilie, de halucinantul delir gazetăresc al lui G. Călinescu din anii ’50, de votca generaţiei ’60... şi cîte altele asemenea!

Pot fi de acord cu acest elan prohibitiv numai atunci cînd se trece dintr-o extremă în alta. Cînd, să zicem, profesorul înţelege să înceapă examenul eminescianităţii cu scrisorile în care poetul îşi căina picioarele „bortilite“ de infecţia luetică. Sau cînd explică biografia politică a lui Iorga apelînd, scurt pe doi, la delirul de grandoare. Ori cînd – ca să revin la subiect – invocînd anarhismul congenital, troţkismul şi antiromânismul fără fisură al lui Cristian Racovski, ajunge să-l incrimineze pe Caragiale (cel care, via C.D. Gherea, îl alinta cu apelativul „Ristache“) ca pactizînd cu kominternismul! Dar nici să-mi spui că, dacă ar fi după tine, nu le-ai spune elevilor că acelaşi Caragiale a părăsit ţărişoara şi a murit la Berlin, necum că nu i-a înapoiat scrisorile Veronicăi, l-a tratat pe Maiorescu de „babă cănită şi sulemenită“ etc.

Numai echilibrul între cele bune şi cele rele, între partea confortabilă şi colţurile igrasioase poate ilustra adevărul operei şi esenţa personalităţii, atrăgînd irezistibil atenţia adolescentului.

Bogdan Bădulescu face o netă disociere între bonomia (structurală, totuşi) a lui
Mitică (şi el „un amoral, certamente“) şi „fondul mizantropic“ al lui Caragiale, „abil mascat, de obicei, sub aparenţele jovialităţii“. Dar dacă tot a făcut apel la formula „homo duplex“, de ce să preferăm disjuncţia, monocromia, şi nu conjuncţia, policromia, aliajul contrariilor? Cinismul caragialian nu-i exclude sentimentalismul. Infidelităţile, versatilitatea (în) politică, sarcasmul crud, egoismul şi tranzacţionalismul conlocuiau (nu contează cît de armonios) cu vocaţia amfitrionică, cultul familiei şi al prieteniei, cu altruismul şi „naturelul simţitor“. Izbucnirile colerice, impulsul arivist, energia corozivă şi euforia intens egofilă nu fac decît să-i reliefeze striaţiile melancolice, complexele de inferioritate, reveria împlinirii sociale şi, la limită, patosul autodistructiv.

Cum spunea Şerban Cioculescu, opera lui Caragiale „e mai puţin enigmatică decît fizionomia lui. Omul e mai interesant şi mai de nepătruns decît opera“. O fizionomie care numai de liftinguri nu are nevoie.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.