Kafka la Teheran

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Kafka la Teheran jpeg

● Sadegh Hedayat, Femeia care şi-a pierdut bărbatul, traducere din persană, note şi comentarii de Gheorghe Iorga, Editura Tracus Arte, 2019.

Născut la Teheran şi mort la Paris din a doua tentativă de sinucidere, Sadegh Hedayat (1903-1951) este considerat azi cel mai important scriitor iranian modern şi primul autor occidental de limbă persană. Născut într-o familie de aristocraţi, a studiat arhitectura şi literatura europeană în Franţa, unde a trăit o bună parte din viaţă, scriindu-şi vasta operă deopotrivă în persană şi în franceză: cîteva zeci de volume de proză şi eseistică, piese de teatru şi jurnale de călătorie, plus traduceri din Cehov, Kafka, Sartre şi Schnitzler. Preocupat de limbile preislamice şi de folclorul persan, dar influenţat major de modernismul european, Sadegh Hedayat a fost şi un critic acerb al despotismului politic şi religios din Iranul monarhic al primei jumătăţi a secolului XX. Cel mai faimos roman al său, Bufniţa oarbă (Polirom, reeditat în 2015), început la Paris şi terminat la Bombay la sfîrşitul anilor ’30, lăudat de contemporanii André Breton şi Henry Miller, ecranizat apoi în anii ’90, a fost interzis la Salonul de Carte din Teheran în 2005.

Scrisă în mai puţin de două decenii, consistenta operă a lui Sadegh Hedayat este de o remarcabilă omogenitate. Cele zece povestiri din acest volum „comunică“ cu restul prozelor sale în principal la nivel tematic: singurătatea individului, respingerea societăţii şi retragerea din lume, pe de o parte; nefericirea în cuplu şi eşecul dragostei (cauzele fiind moralitatea tradiţională sau imposibilitatea comunicării), pe de altă parte.

Volumul se deschide cu o parabolă kafkian-sartriană intitulată „Camera obscură“ (filmul din 1997 al conaţionalului Abbas Kiarostami, Taste of Cherry, pare să-i datoreze cîte ceva): un bărbat, pe care naratorul îl cunoaşte în timpul unei călătorii cu maşina, renunţă la societate şi, în principiu, la viaţă, retrăgîndu-se într-o cameră construită special – ovală, fără ferestre, învelită în velur – dintr-o casă veche, într-un sat izolat, unde se hrăneşte doar cu lapte, într-o formă simbolică de regresie la stadiul ideal de fetus („Voiam să dispar într-o vizuină ca animalele sălbatice iarna, voiam să mă scufund în propria obscuritate şi să evoluez prin mine însumi. La fel cum, în camera obscură, fotografia apare pe sticlă, la fel cum, în om, ceea ce e fragil şi ascuns moare din cauza eforturilor vieţii, din cauza zgomotului şi a luminii“). În schulziana proză „Manechinul din spatele perdelei“, un tînăr iranian se întoarce acasă de la studii din Franţa însoţit de un manechin de porţelan, care întruchipează idealul său feminin de frumuseţe şi armonie de cuplu („îi depăşea şi imaginaţia, şi speranţele; mereu mulţumită, mereu zîmbitoare; o faţă ce nu se va rida niciodată; nu s-ar deforma niciodată şi, avantaj suplimentar, era rece“), spre stupoarea logodnicii sale, aleasă de familie dintre verișoarele lui, care încearcă să se substituie, în mod dramatic, manechinului. (Filmul lui Craig Gillespie din 2007 Lars and the real girl e construit pe aceeaşi idee.)

Cuplurile lui Sadegh Hedayat sînt fragile, măcinate de suspiciune, nerăbdare, ruşine, orgoliu şi violenţă, şi sfîrşesc întotdeauna cu moartea cuiva. Un bărbat, luat prin surprindere de sinuciderea celui mai bun prieten, îşi bănuieşte soţia de adulter, ceea ce duce la o altă tragedie („Abisul“); un alt bărbat nu poate trece peste o farsă a infidelităţii în care e implicată logodnica lui („Măştile“); un altul se comportă copilăreşte de crud faţă de femeia de care e îndrăgostit, împingînd‑o la un gest necugetat („Oglinda spartă“); iar un altul îşi ascunde dragostea („deghizat în curent de aer“) cu un stoicism deopotrivă naiv şi admirabil într-o proză cehoviană despre vieţile mărunte din Iranul rural („Daş Akol“). În proza titulară (singura în care protagonistă este o femeie), o tînără femeie, orfană de tată şi crescută de o mamă absentă şi rece, dezvoltă o dependenţă masochistă faţă de soţul ei (vezi şi fragmentul de mai jos), iar cînd acesta o părăseşte, ea resimte lipsa violenţei şi pleacă umilă în căutarea lui, dispusă să repete greşeala mamei.

„Tronul lui Abu Nasr“, în care o mumie readusă la viaţă în urma unui ritual, pentru a desăvîrşi o poveste de dragoste nefericită din vechime, este un omagiu adus lui E.A. Poe, iar „Nopţile de la Varamin“, în care soţia moare doar pentru a‑i demonstra soţului, necredincios învederat, că există lumea cealaltă, împrumută din proza fantastică a lui Guy de Maupassant, un alt autor pe care Sadegh Hedayat l-a admirat mult.

Proza psihologist-existenţialistă pe tema inadaptării, cu atmosferă apăsătoare şi elemente de parabolă, a lui Sadegh Hedayat a făcut ca acesta să fie perceput drept un Kafka oriental (de altfel, ultima lui scriere de dinaintea sinuciderii este o confesiune intitulată „Mesajul lui Kafka“), lucru care spune multe, dar nu totul despre proza iranianului. Din fericire, în limba română mai avem, graţie traducătorului Gheorghe Iorga, pe lîngă romanul deja menţionat Bufniţa oarbă, încă trei volume de nuvele şi povestiri: Îngropat de viu (Polirom, reeditat în 2014), Hadji Agha şi S.G.L.L. (ambele Limes, 2018).

***

Sadegh HEDAYAT

Femeia care şi-a pierdut bărbatul (fragment)

Două luni, la Teheran, trăiră fericiţi într-o cămăruţă. Ziua, Gol Bebu se ducea la muncă, iar Zarrin Kolah mătura locuinţa, cîrpea haine, se ocupa de casă. Seara se copleşeau unul pe altul cu mîngîieri. Zarrin uitase deja complet de copilărie, de surori, de mamă, pînă şi de prietena ei. Dar, la capătul a trei luni de la casătorie, comportamentul lui începu să se schimbe. Se ducea seara la cafenea şi fuma opiu în tovărăşia unui prieten. Lucru straniu, opiul în loc să-l facă insensibil şi apatic, acţiona asupra lui ca un excitant, îl arunca în criză. Imediat ce se întorcea acasă, îi administra lui Zarrin o zdravănă mamă de bătaie cu biciul. Totul începea cu reproşuri pentru nişte fleacuri: ba fiindcă îşi arsese bordura tchador-ului, ba fiindcă întîrziase să aprindă samovarul, ba fiindcă supa era prea sărată. Pe urmă, îşi plimba încolo şi încoace, prin cameră, privirea bizară, cu ochii dilataţi şi goi, şi punea mîna pe bici. Era un bici de culoare neagră, cu două noduri zdravene la capătul şfichiului. Îi servea şi pentru a-şi cravaşa măgarii. Îl agita în aer deasupra capului şi-i plesnea braţele, coapsele şi şalele. Iar ea n-avea altă soluţie să se apere decît să se înfăşoare în tchador-ul ei negru, strigînd cît o ţineau puterile... În cele din urmă, o împingea cu o lovitură de picior şi-şi arunca biciul. Ea continua să geamă plîngînd ore în şir. Făcea asta dinadins. În acest timp, el, satisfăcut, se ghemuia într-un colţ, cu spatele sprijinit de ladă şi-şi aprindea pipa... Atunci el o întreba: „Ce avem la masă, femeie?“ De îndată, ea se ridica pisicindu-se, lua cratiţa şi o golea în castronul cel mare de aramă. Puneau bucăţele de pîine în supă şi o mîncau cu ceapă crudă. Doar cînd ea făcea lampa mai mică şi erau gata să se culce sub cuvertura de ornament moltonată cu flori verzi şi negre, el îi săruta o singură dată ochii plînşi, simţind pe buze un gust sărat, şi se împăcau în sfîrşit. Lucrurile se petreceau în fiecare seară la fel.

Cu toate că Zarrin se contorsiona şi gemea sub şfichiuituri, în realitate asta îi făcea plăcere. Se simţea atunci măruntă şi aşa de plăpîndă în faţa lui şi, cu cît o biciuia mai tare, cu atît îl iubea mai mult. Ar fi vrut să-i sărute mîinile zdravene, obrajii roşii, ceafa groasă, braţele musculoase, torsul păros, buzele cărnoase, dinţii puternici. Era înnebunită mai cu seamă de mirosul trupului său, miros de grajd. Îi plăceau mişcările lui brutale, dar, mai mult decît orice, bătăile pe care le încasa. Putea găsi, la urma urmei, un soţ mai bun ca el?

După nouă luni ea avu un fiu. Nou-născutul avea pe şale două semne roşii ca nişte urme de bici. Era convinsă că, din pricina loviturilor primite, copilul le moştenise.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.