Joyce. James Joyce

Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Joyce  James Joyce jpeg

● James Joyce, Dragă Nora, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura ART, 2013.

A fost nevoie să se-mplinească 70 de ani de la moartea lui Joyce şi opera lui să intre în domeniul public pentru a putea citi din nou cărţile irlandezului în limba română. Astfel că, în numai doi ani de zile – în 2012 şi 2013 – trei edituri i-au (re)editat deja aproape toată opera; şapte titluri: Humanitas Fiction a scos Oamenii din Dublin (traducere Radu Paraschivescu) şi Portretul artistului la tinereţe (traducere Antoaneta Ralian); RAO a scos Stephen eroul; Univers a retipărit traducerea lui Ulise realizată de Mircea Ivănescu, precum şi două plachete, una cu trei Texte inedite publicate postum, cealaltă cu piesa de teatru Exilaţi (ambele în traducerea lui Dan Ciobanu); în timp ce ART s-a concentrat pe epistole: Corespondenţă (traducere de Radu Lupan) şi Dragă Nora. Cum Finnegans Wake e intraductibil/ilizibil, iar cele două volume de poezie nu vor interesa niciodată vreo editură de la noi, doar o nouă traducere a lui Ulise s-ar mai putea adăuga în viitor operei lui Joyce în limba română. N-am să comentez propriu-zis textele sau traducerile în sine (aş fi redundant-didactic), dar am să fac cîteva conexiuni între aceste titluri.

Ca prefaţatoare a ambelor titluri apărute la Humanitas Fiction, Dana Crăciun face o treabă foarte bună însoţind textele cu mici sinteze critice suficiente pentru a înţelege, măcar la un prim nivel, geneza şi importanţa scrierilor, precum şi locul lor în opera autorului. La Oamenii din Dublin, spre exemplu, volum ale cărui povestiri au apărut mai întîi în publicaţia unei organizaţii agricole, Dana Crăciun subliniază structura foarte unitară, de roman, a cărţii gîndite în ipostazele vieţii, de la copilărie spre maturitate, totul în geografia unui Dublin detestat la început, dar faţă de care sentimentele lui Joyce s-au îmblînzit ulterior. Se ştie că Joyce a avut mari dificultăţi în a publica această carte (chiar şi la şapte ani după finalizarea ei, şi oricum într-un tiraj de abia 1250 de exemplare), iar odiseea tipăririi celor 15 povestiri reiese foarte bine din volumul de Corespondenţă: „Mi-am irosit zece ani din viaţă cu litigiile privind această carte. A fost respinsă de 40 de editori; a fost culeasă de trei ori şi o dată aruncată în foc. Poşta, cheltuielile, biletele de tren şi de vapor m-au costat 3000 de franci, dat fiind că am corespondat pe tema cărţii cu 110 ziare, 7 avocaţi, 3 societăţi, 40 de editori şi mai mulţi oameni de litere. Toţi au refuzat să mă ajute, cu excepţia dlui Ezra Pound. În cele din urmă, a fost publicată în 1914, cuvînt cu cuvînt, aşa cum am scris-o în 1905.“

În acest „cuvînt cu cuvînt“ se ascunde, de fapt, diavolul stilisticii, căci Joyce era un maniac din acest punct de vedere; foarte sigur pe el şi, prin urmare, foarte încăpăţînat. Din scrisorile către fratele său Stanislaus (un personaj foarte inteligent şi interesant; lui voia să-i dedice Joyce volumul de povestiri şi el este cel care i-a sugerat titlul Portretului...), aflăm cît de minuţios îşi gîndea Joyce formulările („Fraza «şi să susţină în persoană etc.» nu se justifică dacă fraza «şi să protejeze prin urmare» e între virgule, dar se justifică dacă e între paranteze“ sau „În povestirea «Pensiunea» e o frază perfectă de cinci cuvinte, găseşte-o!“), singurul compromis stilistic al scriitorului faţă de cerinţele editorului fiind că a scos cuvîntul bloody de şase ori din toată cartea şi a rescris un mic paragraf.

Tot legat de Oamenii din Dublin, găsesc inspirată ideea de a scoate povestirea „Cei morţi“ şi în varianta audiobook (în lectura lui Gabriel Liiceanu, Humanitas Multimedia), asta oricît de mult mi-ar plăcea mie, spre exemplu, povestirea „Un caz dureros“, textul cu, probabil, cele mai multe formulări memorabile din tot volumul – dacă tot e să acordăm frazelor lui Joyce meritul cuvenit. „Cei morţi“ este ultima povestire scrisă, cea mai lungă şi cea mai complexă, şi tot ea închide şi cartea. Dana Crăciun îi acordă atenţia meritată şi subliniază faptul că finalul ei se numără printre cele mai cunoscute şi mai comentate pasaje din opera lui Joyce. În prefaţa volumaşului de corespondenţă Dragă Nora, Bogdan-Alexandru Stănescu preia informaţia că episodul final al povestirii, declanşatorul crizei protagonistului Gabriel Conroy, a fost inspirat din biografia sentimentală a Norei. Faptul că Gretta, soţia lui Gabriel, ar avea atributele Norei e afirmat chiar de scriitor într-una din scrisorile către ea, cea datată 22 august 1909: „Îţi aminteşti cele trei adjective pe care le-am folosit în «Cei morţi», referindu-mă la trupul tău. Acestea erau: «muzical şi straniu şi parfumat».“ (Ca fapt divers, în traducerea din 1969 a Fridei Papadache, această enumerare apare formulată astfel: „melodios şi straniu şi parfumat“; pe cînd în varianta lui Radu Lupan, apare „muzical, ciudat şi parfumat“; iar la Radu Paraschivescu „melodios, straniu şi parfumat“, ambii bărbaţi renunţînd, după cum se vede, la primul „şi“.)

Dacă tot am apelat la epistole, să vorbesc puţin şi despre cele două volume distincte. Corespondenţă este o selecţie consistentă (340 de pagini) din scrisorile lui Joyce – cu fratele, prietenii, editorii – legate de operă, constituindu-se, de fapt, într-o anexă analogică la Ulise, în primul rînd, şi la Finnegans Wake, atunci cînd nu funcţionează ca nişte memorii în fărîme. Din ediţia lui Radu Lupan aflăm foarte multe despre frustrările vieţii mizere pe care scriitorul le-a îndurat pe continent pînă la succesul cu Ulise, vîndut în SUA în primele două luni în 30.000 de exemplare („Cînd mă va plăti revista, o să fac o baie“ sau „Două mese în 60 de ore, cred că nu e rău“), dar, mai ales, despre zbaterile şi tracasările deopotrivă artistice şi editoriale. Foarte interesante sînt şi scrisorile schimbate cu alţi scriitori – Yeats, Wells, Eliot, Svevo, Gide, Zweig, Fitzgerald, Jung ş.a. –, dintre care cele trimise de Ezra Pound denotă din partea acestuia, de fiecare dată, o foarte mare preţuire („Stimate Joyce, eu nu mă prea pricep la proză, dar sînt de părere că romanul dumitale [Portretul…] e al dracului de bun“), cea primită de la Jung fiind absolut memorabilă: „Cartea dvs. [Ulise] mi-a provocat nesfîrşite complicaţii şi am reflectat asupra sa cam vreo trei ani pînă am reuşit să intru în lumea ei… Nu ştiu dacă vă va plăcea ce am scris despre ea, deoarece nu am putut să nu spun lumii cît de plictisit am fost, cît am bombănit, cît am blestemat şi cît am admirat. Cele 40 de pagini de neîntreruptă curgere de la sfîrşit sînt un şirag de adevărate perle psihologice. Presupun că doar bunica diavolului ştie tot atît de multe lucruri despre adevărata psihologie a femeii. Eu nu.“

Altfel, sute de detalii picante! Cum ar fi, spre exemplu, că, aflat la Paris în 1920, Joyce află că presa irlandeză răspîndea despre el tot felul de zvonuri: ba că Ulise ar fi fost scris în aşa fel încît să funcţioneze ca un cod progerman, ba că el ar fi fondat la Zürich dadaismul... Corespondenţa din Dragă Nora, tradusă ex-ce-lent de Bogdan-Alexandru Stănescu, este însă tot ce s-ar putea citi mai intim legat de Joyce. Nu reiau toate consideraţiile – esenţiale despre relaţia celor doi şi contextul schimbului epistolar – făcute de traducător în „Cuvîntul înainte“, prefer să citez mai jos, ca încheiere, un fragment mai cuminte dintre cele aşa-zis scandaloase:

Extras:

„Noretta mia! Mi-aş dori să porţi chiloţi cu trei sau patru volănaşe suprapuse pornind de la nivelul genunchiului şi urcînd pe coapsă şi cu noduri mari, purpurii, adică vreau să spun că nu chiloţi de şcolăriţă cu tiv subţire şi jerpelit, strîmţi pe picior şi atît de subţiri încît se vede carnea prin ei, ci chiloţi de femeie (sau, dacă preferi cuvîntul, de doamnă) cu fundul plin şi bombat şi picioare groase, plini de jabouri şi dantelărie şi funde şi îmbibaţi în parfum, încît, de fiecare dată cînd îi arăţi, fie că îţi ridici rochia în grabă ca să faci ceva, fie că te giugiuleşti frumuşel înainte de futut, nu văd decît o adunătură doldora de chestii albe şi de jabouri şi, cînd mă aplec deasupra lor ca să-i deschid şi să-ţi dau un sărut arzător şi plin de dorinţă pe poponeţul gol, simt parfumul rufăriei, cît şi mirosul cald al pizdei tale, dar şi mirosul greu al curului tău.

Te-am şocat cu lucrurile murdare pe care ţi le scriu? Poate crezi că iubirea mea e un lucru murdar. Este, draga mea, dar în unele momente. Te visez în ipostaze obscene cîteodată. Îmi imaginez lucruri atît de obscene încît nu am să le pun pe hîrtie pînă cînd nu văd cum îmi scrii şi tu. Cele mai mici lucruri mă fac să mi se scoale pula – o mişcare de curviştină a gurii tale, o mică pată maro pe fundul chiloţilor tăi albi, un cuvînt obscen bălmăjit pe neaşteptate de buzele tale umede, un sunet impudic scos de fundul tău şi apoi mirosul care ţi se strecoară uşor din spate. În asemenea momente simt o dorinţă nebună s-o fac în cele mai murdare feluri, să-şi simt buzele fierbinţi şi desfrînate sugîndu-mi pula, să te fut între ţîţele cu sfîrcuri rozalii, să-mi dau drumul pe faţa ta, să te împroşc cu spermă pe obrajii înfierbîntaţi şi pe ochi, să ţi-o înfig bine-ntre buci şi să te fut în cur.

Basta per stasera! La revedere, draga mea pe care încerc s-o degradez şi s-o transform într-o depravată. Cum e posibil să iubeşti o chestie ca mine? O, sînt atît de nerăbdător să-ţi primesc răspunsul, draga mea! Jim.”

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.