Istorioare comice & horror

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
Istorioare comice & horror jpeg

● Florin Iaru, Povestiri cu final schimbat, Editura ART, 2013. 

Convertit la povestire după ce ne-a tot promis un roman, Florin Iaru publică de zece ani, săptămînal, cîte o schiţă în ghidul 24Fun, iar acest mod de a te exersa şi dedica genului foarte scurt este în sine demn de toată admiraţia. Pînă acum, iată, au ieşit două cărţi. Volumul Fraier de Bucureşti (Polirom, 2011) a adunat schiţele bucureştene publicate în rubrica intitulată „Poveşti neterminate“ – concentrate autoficţionale care alternau amintiri şi istorii personale, cu legende urbane, anecdote şi întîmplări auzite de la alţii; scene, întîmplări şi aventuri din viaţa scriitoricească sau din spectacolul cotidian; miniaturi biograficţionale bucureştene. De data aceasta, cele peste 50 de Povestiri cu final schimbat merg pe mîna ficţiunii, dar sînt tot istorii rupte din viaţă, chiar dacă „deformate“ de perspectiva simbolică. Cu excepţia ultimelor patru proze, toate extraordinare,  grupate sub titlul „Amintiri cu final schimbat“ (dintre care una – reluată din volumul Prima dată, ART, 2013 – este dedicată primei inocente aventuri erotice; o alta – unui adulter de la maturitate; iar două  sînt construite, emoţionant, în jurul figurii paterne de la divorţ şi de pe patul morţii – vezi caseta de mai jos), Florin Iaru nu mai face aici pactul autobiografic cu cititorul.

Cu aceeaşi vervă, economie şi exactitate lexicală (frazele au o precizie şi o cadenţă de bisturiu narativ), Florin Iaru oferă o mică panoramă de ficţiuni ingenioase, exersate în mai multe registre, de la realismul comic şi anecdote fals-moralizatoare, la un horror&fantasy desprins parcă din comics-urile ce au inspirat seria Tales From The Crypt, dar întotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, „crude şi insolite“, scandaloase şi morbide, povestirile lui Florin Iaru, deşi, prin forţa restrînsă a textului, schematice din punct de vedere al psihologiei personajelor, sînt atipice şi vin în contra unui orizont de aşteptare nu doar ficţional, dar şi moral. Incipiturile, mereu înşelătoare, sînt construite fie în tonalitatea formulelor parimice („jalea unei femei e hrana sufletului colectiv“, „dragostea are nevoie de certitudini astrale“, „dacă pui numele greşit, omori norocul“ ş.a.), fie în cheia unui absurd soft, totul dezvoltat însă în direcţia insolitării lui Buzzati ori în sensul imaginarului horror al unui Edgar Allan Poe (apare chiar o referinţă la „Scarabeul de aur“), trecut apoi prin filtrul melancolic-parodic al prozei scurte central-europene – Bogdan Alexandru-Stănescu vorbea de Gogol şi chiar de Caragiale, eu l-aş invoca şi pe Capek: un Moş Crăciun iniţiator sexual, un viol al omului din zăpadă şi o mireasă fezandată pentru a fi savurată, la propriu, în noaptea nunţii; un filozof strivit, tot la propriu, de forţa diabolică a „lucrului în sine“ şi un cuplu destrămat de „înţelegerea“ dintre ei; un Petrică plecat în căutarea lupului şi ajuns vestitor la Maglavit (caz de contaminare a micilor naraţiuni fondatoare); o fetiţă putrezind sub podea, pe cîntecul unui greier, şi o bătrînică descoperită după prea mult timp în apartament; o femeie devorată pe interior de propriul făt, o alta contemplîndu-şi ultimele clipe de viaţă; doi copii descoperind, curioşi şi gata de joacă, o ladă cu grenade; un copil invizibil, un elev cu aripi, un băiat care nu se mai opreşte din crescut etc.

Deocamdată fără un corespondent direct la noi, Povestirile cu final schimbat ale lui Florin Iaru construiesc, cu verva ironiei şi cu instrumentele absurdului sau chiar ale alegoriei, un tablou miniatural comic-morbid de moravuri. Nu spun că ar trebui citite noaptea, ci fără prejudecăţi!   

● Cosmin Perţa, Vizita, Editura Herg Benet, 2013. 

Tot o colecţie de proze stranii este şi acest volum Vizita de Cosmin Perţa, al cărui precedent roman, Teofil şi Cîinele de lemn (Herg Benet, 2012), subtintitluat „poem“, era o naraţiune new-weird deopotrivă comică şi onirică, horror şi intertextuală, cu îndrăzneli şi impurităţi, cu momente de strălucire şi obscuritate. Cosmin Perţa a mai publicat povestiri, dar de data aceasta, deşi păstrează formula hibrid a naraţiunii fantastic-absurde, de tip coşmar, în care farsa şi parodia se intersectează cu satira, dimensiunea este redusă chiar pînă la cîteva rînduri (de altfel, o parte dintre aceste foarte mici naraţiuni au fost publicate pe pagina de Facebook a autorului). Pe coperta a patra sînt reproduse patru citate fictive din Groşan, Cehov, Harms şi Buzzati, deşi, cu adevărat, doar două-trei proze merg, oricum vag, în direcţia ultimului, una singură fiind cît de cît o pastişă la Harms.

Partea inedită o constituie mai degrabă elementul punk al acestei formule narative hibride, adică ceea ce aş numi farsele absurde cu personaje reale, îndeobşte scriitori, construite după logica aglutinantă a visului şi grupate, cele mai multe, în seria care dă şi titlul cărţii. O pălincă băută de personajul Cosmin Perţa împreună cu Eminescu şi Caragiale într-un pub berlinez; Cărtărescu jucînd şah la Ateneu, într-un maraton deschis publicului; Costi Rogozanu cumpărînd o casă la ţară; o competiţie de karate unde participă Marin-Mălaicu Hondrari şi Andrei Dósa; Horea Poenar dispărut în Nirvana; Mircea Horia Simionescu încercînd să publice un manuscris de dincolo de moarte; apare inclusiv Florin Iaru, în chip de traducător etc. Partea proastă cu cîteva din aceste texte este – ca şi la Mihnea Blidariu, în volumul de povestiri Playlist pentru sfîrşitul lumii (Casa de Pariuri Literare, 2010) – că efectelor comice le sînt subsumate judecăţi de ordin moral; altfel spus, sînt (sau, cel puţin, par) nişte fantezii satirice cu personaje reale, ceea ce le scoate din sfera ficţiunii şi le apropie de pamflet. Probabil cea mai bună proză, dar cu un titlu nefericit, este „De ce am plecat din Bucureşti şi unde am ajuns“, istoria horror a unui refugiu eşuat şi mesajul fără speranţă al celui rămas captiv în altă lume.

Scris la minima şi comuna rezistenţă a imaginarului fantastic, deseori leneş narativ şi mulţumindu-se în prea multe cazuri cu găselniţa anecdotei, volumul poetului Cosmin Perţa pare încropit şi nu dă măsura talentului din celelalte volume de proză.

● Radu Vancu, Shilluk. Scrisoare despre Franz Binder, GIL CORONA, 2013.  

Povestirea didactică pentru copii scrisă de poetul Radu Vancu (iată, al treilea poet convertit la proză scurtă) şi inspirată de viaţa colecţionarului şi exploratorului transilvănean Franz Binder – mic proiect narativ bilingv sprijinit de Muzeul de Etnografie Muzeală „Franz Binder“ din Sibiu şi Muzeul Municipal Sebeş –, începe tot ca o povestire horror, cu o dispariţie, o casă şi nişte personaje ciudate. Avînd în centrul ei un etnograf excentric şi servitorul său de culoare, un vraci aparţinînd tribului african Shilluk, istorioara picarest-exotică destinată celor mici vorbeşte, în fond, despre toleranţă şi curiozitate, despre acceptarea şi preocuparea faţă de viaţa „străinului“ („atenţia faţă de celălalt, soră bună cu iubirea pentru aproape, despre care vorbea părintele în biserică“), dar şi despre mirajul şi misterul morţii. Singurul cusur al istoriei lui Franz Binder, repovestită copiiilor, e că se termină prea repede. Or, după cum se ştie, apetitul unor astfel de cititori e foarte mare!  

Extras:

„Tatăl meu a fost un bărbat înalt, solid, jovial și foarte prietenos. Îi semăn în multe privinţe. A îmbătrînit frumos și fără multe vorbe. Cum am fost despărţiţi aproape zece ani, reîmprietenirea cu el a fost una din luminile tinereţii mele. Am avut nefericitul prilej de a-l privi murind, încetul cu încetul. În 1976 s-a simţit rău, tot mai rău. Medicii i-au explicat că are o conformaţie specială a maţelor și că asta e cauza durerilor tot mai chinuitoare. De aceea s-a urcat (la fel de jovial) pe masa de operaţie: «Să tăiem răul de la rădăcină!». Chirurgul l-a deschis și l-a închis repede. Conformaţia aceea specială era un cancer clasic. A doua zi, tatăl meu a făcut ochi și s-a bucurat. Sub efectul anesteziei generale, durerea se evaporase. Bucuria, cum se poate înţelege, a durat foarte puţin. A început declinul acela lent, inexorabil, care-i răpește omului întîi pofta de mîncare, apoi puterile, apoi demnitatea. La sfîrșit, din tatăl meu a rămas o grămăjoară de piele învelind niște oase și o nesfîrșită durere. Nu era prost. Și nici nu ţinea la viaţă într-o măsură nerușinată. Dar nu-și putea suporta propria decădere. Ne-a întrebat pe rînd (pe mine, pe sora lui, prietenii, rudele) dacă e cu adevărat pe moarte. Căci, dacă era așa, avea de gînd să încheie socotelile cu viaţa foarte simplu: va intra într-o grevă a foamei fără întoarcere. Nimeni nu i-a spus adevărul. Așa erau vremurile. Din milă, bolnavii erau minţiţi, «spre binele lor». Tot ce pot să mai spun e că și-a păstrat demnitatea atîta vreme cît boala i-a dat voie. După aceea, s-a lăsat în voia ei, dispărînd dintre oamenii obișnuiţi. Și acum mă acuz că n-am avut curajul să-l ajut. A murit în iunie, anul următor, îmbătat de morfină. Viaţa nu ne aparţine în mare măsură. Nici nașterea, nici școala, nici ţara și, uneori, nici intimitatea nu ne-o putem alege. Nu sînt pentru sinucidere, sau șantajul cu sinuciderea. Dar cred că ai dreptul să stingi lumina, după ce ţi s-a luat totul.” (Florin Iaru, „Fără titlu”)

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.