Ion D. Sîrbu: un ghem de contrarii într-un dosar cît viaţa

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Ion D  Sîrbu: un ghem de contrarii într un dosar cît viaţa jpeg

„Sînt un iudeo-creştin de cultură greco-latină cu familie germano-franceză, doar cu limba de predare român ortodox (...) Posed o ignoranţă multilateral neliniştită, o prostie îngerească, o limpiditate stoică şi o ambiţie de măgar ce se crede Apuleius (...) Sînt un simplu cărturar martor al unei felii tragice de istorie: am fost proletar, am făcut trei ani războiul, m-am ridicat pînă la doctorat şi o conferinţă universitară şi am coborît în bolgiile iadului pe care le numesc: puşcărie, mină, teatru, Craiova (...) Trăiesc ca un marginal marginalizat, nu mai ştiu precis ce gînduri şi intenţii a avut bunul Dumnezeu oferindu-mi viaţa ce am avut-o. La ora asta îmi dau seama că nu trăiesc la capătul Europei, ci la sfîrşitul ei, nu sînt un atlet al lucidităţii, ci un ratat al ei (...) Nu ştiu cine sînt, în ce cred, pentru cine scriu, nu mai ştiu ce religie, etnie, cetăţenie am. Nu ştiu dacă mai am prieteni, duşmani, dacă mai am un trecut. Am crezut multă vreme că posed o platoşă filozofică solidă care mă apără de gerul totalitar şi de ploile musonice ale prostiei. M-am înşelat: încep să nu văd clar, să am nevoie de cîrje ca să stau drept...“

În faţa unei aşa tulburătoare confesiuni, ai zice că ai deja imaginea perfectă a conştiinţei literare în comunism! Acesta era (este) fabulosul, hachiţosul, bizarul, scrîşnitorul, spectaculosul histrion mizantrop, înnebunitorul Securităţii craiovene şi supărătorul pentru toată lumea Ion D. Sîrbu (1919-17 decembrie 1989!). Personaj derutant ca un mixaj de plăci tectonice, de-o cruntă inegalitate cu sine, greu inseriabil, asiduu provocator şi, de aceea, ins copleşitor pentru istoria noastră literară. 

Departe de-a fi fost după merit digerat de critică, evitat sau ignorat de lumea mediatică şi, în consecinţă, stupefiant de străin opiniei publice – cu toate că a constituit deja subiectul a două solide monografii (Antonio Patraş, Daniel Cristea-Enache) – Ion D. Sîrbu este autorul celui mai redutabil roman de sertar al ceauşismului (Adio, Europa!, meschin ecranizat, din păcate), un substanţial prozator-punte (Şoarecele B) între blagiana Luntre a lui Caron şi Sertarul cu aplauze al Anei Blandiana, dar mai ales un excepţional diarist, cu un spectacol de personalitate epistolară numaidecît raliabilă seriei Kogălniceanu-Alecsandri-Ion Ghica-Odobescu-Caragiale (I.L. şi Mateiu). Indubitabil, Ion D. Sîrbu are, precum Caragiale ori Kogălniceanu, geniul corespondenţei ca artă literară. 

„Bufonul Gary“ era  conferenţiar universitar la 28 şi vagonetar la 44 de ani, în minele din Petrila. Om de dreapta, ca temelie genetică, aristocrat mental şi plebeian sufleteşte, temperamental anarhist, dar finalmente elitist, cosmopolit şi imperial la fire, însă aprig „condei de stînga“, cum singur se recunoaşte, Ion D. Sîrbu a fost un scriitor contorsionat al socialismului, cu multiple plăţi în domeniu, de la varii compromisuri propagandistice la evazionismul metaforic, parabola satirică şi revoltele exasperate, cu nobilă, ludică resemnare lăsate posterităţii. Dramaturg îndatorat deopotrivă, ei da, mitologismului blagian şi proletcultismului, cerchist sibian de primă oră, vărsat apoi la Securitate, cînd nonşalant, cînd ferm „pedagogic“, de Ştefan Aug. Doinaş, Ion Negoiţescu, Nicolae Balotă & co. Adorîndu-şi tatăl şi pe Lucian Blaga, aparent supus ideologic, dar în esenţă noninseriabil, fire indigestă oricărei oficialităţi, croit dintr-o textură aspră, de pănură agresivă, Ion D. Sîrbu pare că a fost menit anume să „stea în gît“ tuturor: prietenilor de tinereţe, rudelor, tovarăşilor de drum, partidului, breslei scriitoriceşti, lumii teatrale... Dar mai ales Securităţii. 

Arestat în 1957, condamnat la un an, la trei, la şapte, cu „sprijinul“ lui Nicolschi şi interogatoriile căpitanului Tudor Vornicu (viitoarea vedetă din dezgheţul ceauşist al televiziunii române; „calm, dozîndu-şi hipnotic vorbele şi privirea, mi-a explicat că, dacă nu renunţ la încăpăţînarea mea, organele vor fi nevoite să-mi rupă şira spinării“), trecut pe la Jilava, Gherla, Salcia, Giurgeni, pentru a fi numit în 1964 secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova, Ion D. Sîrbu va deveni „Ursu“, „Suru“ ş.a. pe copertele DUI ale Securităţii, o instituţie care l-a hărţuit în fel şi chip pînă la moarte, dar pe care, ce-i drept, a scos-o şi el din minţi şi din sărite. Urmărit constant, ca ins nărăvaş, fermecător de coagulant şi, deci, potenţial focar de nesupunere, iniţiative riscante şi răzmeriţă, e cînd şicanat, flatat sau ameninţat, cînd lăsat să publice, fie frăgezit cu promisiuni, fie insularizat şi împînzit de turnători, ba momit cu paşaport, viză şi plecare-n RFG (de unde „m-am întors, ca să mor cu regimul de gît“), ba şantajat întru „influenţare pozitivă“ şi colaborare. Degeaba, în ciuda tuturor mişcărilor de menuet şi-a aparenţelor de îmblînzire, omul prea era incontrolabil, prea slobod la gură, insurgent, amfitrionic şi contaminant, pe scurt: „nebun de legat“, în limbajul urmăritorilor, pentru a se cuminţi şi înregimenta vreodată. Din 1957 pînă în 1989, dosarele lui conţin aproape şaizeci de ofiţeri, de la Nicolschi, Enoiu, Pleşiţă, Sprâncenatu, Brestoiu şi Gheorghe Marin, la Victor Achim, Ilie Merce şi Olimpian Ungherea, cu o armată întreagă de turnători, în care cel cît de cît familiarizat cu epoca şi contextele de atunci poate recunoaşte lesne dramaturgi, regizori, gazetari (de la revista Ramuri), directori de teatre, poeţi activişti, nume actuale din SRI, SIE ş.a. Episodul Richard Eyre din 1973 şi grevele minereşti din Valea Jiului 1977 presupun încă niscai cercetări minuţioase...

Toate meandrele acestei existenţe ca urmărire informativă sînt prezentate şi analizate cu sagacitate şi, totodată, sensibilitate, cu forţă de sinteză, plăcere a nuanţelor şi precizie a detaliilor, de Clara Mareş, 35 de ani, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, autoarea Dicţionarului penitenciarelor din România comunistă, 1945-1967, a dicţionarului Membrilor CC al PCR şi editor al volumului Nicu Steinhardt în arhivele Securităţii. Cartea sa, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii, editată recent la Curtea Veche, a constituit subiectul unei dezbateri la Institutul Cultural Român, marţi 31 ianuarie crt., unde am participat alături de autoare, de Daniel Cristea-Enache, Angelo Mitchievici şi Ion Barbu (cel care, între alte isprăvi ale artistului care este, s-a însărcinat cu soarta postumă a lui Gary Sîrbu în amarnicul peisaj al Petrilei natale).

Ştiţi care ar fi cea mai frumoasă răzbunare a lui Gary Sîrbu în posteritate? Nu să-i fie neapărat dezvăluiţi turnătorii (deşi...), ci să fie editat cuprinzător, citit cu empatie, înţeles, cauţionat, iertat pe alocuri, admirat, recuperat şi revalorizat. Omul care, în plin ceauşism, nutrea nostalgia puşcăriei („cea mai fericită perioadă a vieţii mele... Adevărul e că cei mai frumoşi ani ai vieţii mele i-am trăit în puşcărie. Cei mai nobili prieteni, cea mai mare luciditate aveam acolo...“), are dreptul să-şi reclame o posteritate pe măsură. Or, Clara Mareş ne-a anunţat că-n 2012 Eugen Simion are de gînd să-l includă pe Gary Sîrbu în seria „Pleiadelor“ sale academice.

Dacă-i aşa, atunci, chiar dacă nu porţi pălărie, tot îţi vine să exclami chapeau bas... 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.