Invizibila omniprezentă

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Invizibila omniprezentă jpeg

În ultima sa carte, care va apărea curînd şi în româneşte, Pamuk face o distincţie între romancierul ingenuu şi cel sentimental, plecînd de la diferenţa (lui Schiller) între poezia „ingenuă“ (spontană) şi cea „sentimentală“ (reflexivă). Pornind de aici, Pamuk face o clasificare cel puţin neaşteptată, a cititorilor: unii, complet ingenui, pentru care viaţa însăşi e un roman, şi alţii, complet sentimentali, pentru care orice roman nu e decît un construct artificial. Şi unii, şi ceilalţi – conchide Pamuk în conferinţele sale de la Harvard (care au stat la baza acestei cărţi extraordinare) – „sînt imuni la cititul romanelor“. Bunul cititor de romane este doar cel care suportă un pact cu scriitorul de romane. E vorba despre cunoscutul pact (al lui Coleridge) în care cititorul acceptă „suspendarea voluntară a incredulităţii“, iar scriitorul promite să „dea vieţii farmecul indicibil al noutăţii, un sentiment de natura supranaturalului“. Noutatea în literatură (de care nu avem parte prea des în aceeaşi viaţă) e un lucru prea serios ca să-l expediem rapid, mai ales că, la o adică, simpla inventariere ar dinamita scurt o biată rubrică. Dacă n-ai citit ceva cu adevărat nou de ani de zile, la ce bun atunci să scrii, în continuare, despre cărţi? Din mai multe motive – unele vitale, să zicem, dar şi pentru că noutatea e un dar pe care nu-l poţi pretinde, îl poţi doar constata.

De pactul ăsta vechi, reactualizat cu măiestrie de Orhan Pamuk, mi-am amintit citind ultima carte a lui Pierre Assouline, Portretul, o biografie ficţionalizată a baronesei Betty de Rothschild. Nu pentru că Portretul ar fi noutatea absolută, ci tocmai dimpotrivă. În nimic din ce-ar ţine de arta romanului, Assouline nu aduce ceva nou. Scriitura lui, în franţuzeşte sau în traducerea Aureliei Ulici de la RAO, e limpede, denotativă, egală, uneori caustică (cum constata un jurnalist de la Nouvel Obs), după deviza clasică plaire et instruire. Biograf pursînge şi blogger de şcoală veche (adică trecut prin epoca, încă neapusă, a bibliotecii), Assouline a avut dintotdeauna superstiţia informaţiei. În Portretul însă, aceasta e copleşitoare şi excesiv concentrată. Fibra ficţională pe care ar presupune-o biografia portretului pictat de Ingres în 1848 e insuficientă şi complet supranaturală. Pactul între cititorul de romane care mă pretind a fi (pentru că respect cu stricteţe imperativul lui Coleridge) şi jumătate-romancierul-călare-pe-jumătate-de-biografie SF (care doreşte Assouline să fie) în această carte nu prea ţine. Pe de altă parte, dacă vreţi să citiţi o biografie soft a baronesei „James de Rothschild“, Portretul e cartea cea mai nimerită.

Cum ştim cu toţii – cititori, scriitori, pînă şi blestemaţii de critici care nu sînt, nu-i aşa, nici una, nici alta –, perspectiva este esenţială într-o carte, fie ea şi o jumătate de roman. În Portretul, perspectiva unică e cea a personajului principal, Betty de Rothschild, personaj monden celebru, al cărei salon parizian din Rue Laffite îi primea nu doar pe aristocraţii vremii, ci şi pe Balzac, pe Heine sau pe Rossini, o fină observatoare a moravurilor vremii sale şi o subtilă cititoare a lui Proust, o fiinţă rafinată, înconjurată de grobianism. Prin ochii baronesei (născută, dar şi măritată Rothschild) vedem tot: nu doar Parisul secolului al XIX-lea, ci şi începutul de secol XXI, cînd tabloul ajunge pe simezele londoneze sau newyorkeze, perspectiva fiind aceea a femeii din tablou, o „invizibilă omniprezentă“ care uneşte trei secole, printr-un truc narativ lipsit de profunzime, dar tocmai de aceea acoperind o mare suprafaţă. Amănuntele pe care Pierre Assouline le privilegiază în viaţa eternă a picturii lui Ingres sînt însă nu doar pitoreşti, ci de-a dreptul romaneşti. Fiecare dintre ele ar fi putut fi punctul de plecare al unui roman: eternitatea domnului Auguste (mînuitor-şef al tablourilor casei Rothschild), anglomania baronului James de Rothschild (soţul „portretului“) sau testamentul său mistic, agoniile concomitente – a baronului James şi a „mîncăului de Rossini“ –, amorul dintre Betty şi generalul Changarnier şi corespondenţa lor fabuloasă, dar mai ales mesajele ascunse de Ingres în acest portret vechi de două secole – poziţia (nepermisă în epocă) picior peste picior a baronesei şi încheietura ei imperfectă, prea groasă pentru standardele oricărei epoci.

Pentru un romancier veritabil (adică unul care să mizeze pînă la capăt pe adevărul propriilor minciuni) oricare dintre aceste amănunte epice ar fi fost prilejul unei dezvoltări de anvergură eroică, erotică, psihologică, ba chiar sociologică. Pentru Assouline a fost prilejul, asumat, al unei biografii prudente şi, într-un fel pe care nu putem să nu-l recunoaştem, o lecţie de libertate. O lecţie asumată de Betty de Rothschild şi care biografului ei (un monsieur Auguste ce scrie pe blog, însă cu mănuşi albe) i s-a părut esenţială.

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.