Insule de stat pe gînduri

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Insule de stat pe gînduri jpeg

● Radu Sergiu Ruba, Un mic arhipelag, Editura Tracus Arte, 2019.

Cine a citit cu delicii şi emoţie romanul autobiografic O vară ce nu mai apune (Humanitas, 2014) se va bucura din plin şi de acest al doilea volum de proză scurtă din cariera lui Radu Sergiu Ruba (n. 1954), un scriitor complet, dotat cu multă inteligenţă, cu o cultură impresionantă şi, mai ales, cu o vervă de povestitor dublată, cum rareori se întîmplă, de o stilistică impecabilă. Între timp a publicat un nou roman (Guantanamo, Tracus Arte, 2018), dar m‑a interesat în mod deosebit acest volum de proză scurtă în măsura în care reprezintă o întoarcere la temele sale predilecte. Chit că din cele zece povestiri doar una este inedită („Vraja de măritiş“, un fel de addenda la romanul O vară…, protagonista fiind fascinanta străbunică Floarea), celelalte sînt recuperate din volume colective şi publicaţii, iar două sînt reluate din prima sa carte de proză scurtă (Contrabanda memoriei, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, 1997). Majoritatea cu substrat biografic (apropo, un gen tot mai practicat în ultimul deceniu, şi de scriitori din generaţii diferite: Alexandru Vlad, Petre Cimpoeşu, Ioan Groşan, Florin Iaru, Radu Paraschivescu sau Florin Lăzărescu), povestirile alcătuiesc un volum omogen, care-şi merită (supra)titlul unic, fiind mici insule grupate în mijlocul unei vaste teme comune: aranjate cronologic, prozele sînt plasate în decadele comunismului, din anii ’50 încoace, şi evoluează în mai multe tonuri – satiră, umor, dramă, erotism.

Primele şapte povestiri alcătuiesc un fel de comedie a situaţiilor. În proza „Pe colinele Manciuriei“, o mică odisee cu aer de parabolă satirică (cu potenţial ecranizabil, dacă mă gîndesc la recentul film polonez Cold War), un ţăran lăutar, fără buletin şi fără rost pe lume, este ridicat de Centrul de Reeducare a Tinerilor Neadaptaţi la Sensul Istoriei şi readaptat profesional într-un taraf ţigănesc care e pe cale să înregistreze un album. Lăutarul consideră însă că înregistrarea muzicii pe vinil, devenind apoi disponibilă oricui şi oricînd, este o formă de degradare a spiritului ei şi refuză să intre în studio, ceea ce atrage asupra lui acuzele de obscurantism şi misticism, şi este supus unor noi şedinţe de reeducare, continuate cu altele, după ce se constată că lăutarul considera şi electricitatea o formă de minune – şi tot aşa pînă cînd este descoperit de cine trebuie.

Celelalte proze comice, multe cu substrat autobiografic, nu au aceeaşi amploare epică, sînt mai mult nişte schiţe. Doi şcolari sînt ameninţaţi că nu vor mai fi făcuţi pionieri în urma unei glume băieţeşti („În Rusia veche ogorul…“, mi-a amintit de schiţa „O zi de vacanţă în ’55“ a Adrianei Bittel din volumul Cum încărunţeşte o blondă, Humanitas, 2015). Un adolescent nevăzător cazat la un internat ratează din naivitate oferta sexuală a unei cofetărese sensibile şi altruiste, pe care apoi o reîntîlneşte la maturitate („Cafeaua marilor descoperiri“). Autorităţile comuniste muşamalizează ceea ce pare a fi apariţia unui OZN în Clujul din toamna lui ’73 („OZN-ul şi Republica“). Trei profesori, dintre care unul de fizică, pun la cale o şedinţă improprie de spiritism într-o seară de noiembrie a anului 1982, pentru a afla mai multe detalii, de la Ecaterina Teodoroiu, despre posibila moarte a lui Ceauşescu prezisă, cu altă ocazie, de spiritul lui Arghezi („Doar după miezul nopţii“ – vezi şi fragmentul de mai jos). Nişte miliţieni încearcă să ancheteze montarea, în mod simbolic şi subversiv după lucrările Congresului PCR, a unor pere în plopii din preajma unui cămin studenţesc („Toate punctele“). În fine, un student filolog este tachinat, în compartimentul unui tren, cu o întrebare literară din Madame Bovary aparent banală, formulată de un bărbat pedant care însă se dovedeşte a fi cu totul altcineva – „Pantofii“ fiind cea mai reuşită dintre aceste proze comice, o mică bijuterie.

Piesa de rezistenţă a volumului o reprezintă însă nuvela „Semnaţi aici!“ (de asemenea cu potenţial ecranizabil) şi are ca temă partizanatul anticomunist, despre care Radu Sergiu Ruba a scris memorabil în acelaşi splendid roman O vară ce nu mai apune. Este şi singura povestire care ajunge în post-comunism şi implică un magnat media, fost sublocotenent de Securitate, despre care se află, în pragul depunerii candidaturii sale pentru un post în Parlamentul European, că ucisese în 1957 un important om de legătură al partizanilor din Munţii Apuseni. În realitate (spoiler alert!), securistul minţise ca să scape de misiune şi înaintase superiorilor săi un raport fals al execuţiei, partizanul respectiv trăise în clandestinitate pînă la momentul amnistiei, iar acum era chemat să depună mărturie în favoarea actualului magnat. Dilema morală e complexă: la momentul amnistiei, cînd partizanul declarat mort îşi revendicase, şi obţinuse cu greu, statutul şi drepturile de om în viaţă, securistul fusese dat afară tocmai pentru ceea ce nu făcuse. Doar că, acum, bătrînul fost partizan nu vrea să depună mărturie cu existenţa şi identitatea sa – altfel spus, refuză să spună adevărul – pentru ca fostul securist să ajungă parlamentar european. Argumentul (ne)implicării prin tăcere a fostului partizan are natură umanistă: „Răul e mai întîi într-un anumit soi de oameni, abia apoi în teorii şi-n teze de tot felul. Un soi de oameni pentru care viaţa nu valorează doi bani. Poţi să raportezi că ţi-ai lichidat seamănul, poţi să‑i ordoni să existe din nou, poţi să-l declari oale şi ulcele, deşi el e viu bine-mersi… Şi viceversa. Jocul ăsta în care e indiferent dacă cineva e fiinţă vie ori stafie, jocul ăsta a mers prea departe“. Din această situa-ţie avînd de cîştigat, în mod ironic, o altă candidată a partidului, cea care-i asigura o anume protecţie profesională taman fiului fostului partizan, care însă pare mai degrabă de partea fostului comunist şi-şi îndeamnă tatăl să „semneze“. Ca să nu mai spun că bătrînul fost partizan se arată acum, după mai multe dezamăgiri occidentale, mai degrabă încrezător într-o salvare rusească. Excelentă această povestire ca un labirint construit numai cu ieşiri false!

***

Radu Sergiu RUBA

Un mic arhipelag (fragment)

…Victor a şi sunat la uşă. Sufla de parcă-l fugăriseră cinci căpcăuni. Începu aşa, gîfîind, să caute ceva prin casă.

– N-ai microfoane pe aici, nu?

Scotocea cu febrilitate. Pesemne, nedescoperind nimic în spatele televizorului, găsi că e momentul să se întoarcă misterios spre mine:

– Moare Ceauşescu!

– Nu se poate!

– Deci tu nu vrei să moară?

– Ba vreau, băga-l-aş…

Stăteam amîndoi în picioare în mijlocul sufrageriei şi dădeam din mîini. Mă trezisem explicîndu-i că voisem să spun altceva, iar el îmi făcea morală că nu sînt principial, că de fapt ascund ceva şi încep să dau înapoi. Abia atunci mi-am dat seama că nici nu ştiam despre ce era vorba… Îmi pomeni din nou de obligaţia noastră mutuală de a da dovadă de încredere, cîtă vreme, în două rînduri pînă atunci, şi din fericire în perioade diferite, iubiserăm aceleaşi femei. Amintirea, imaginea celor două iubite ne mai moleşi…      

– Deci ce-i cu Ceauşescu?

– Sst! Crapă nemernicul, nu mai are mult, pe 29 noiembrie e gata!

– Ce vorbeşti? Pe 29 noiembrie? Păi, nici trei săptămîni nu sînt pînă atunci! tresărisem de bucurie. Să nu mai aibă dînsul decît nouăsprezece zile de trăit, eşti sigur?

– Care dînsul, mă, care dînsul? Un porc! De ce-i spui dînsul? Dac-aş putea, eu l-aş…

Şi prinse a descrie ce i-ar face el lui Ceauşescu dacă ăla ar încăpea pe mîna lui: că i-ar arăta ţara din căruţă plimbîndu-l legat peste tot, că l-ar forţa să bată în neştire cuie de lemn la pantofi, dar cea mai grea pedeapsă pe care urma să i-o aplice era să-l închidă într-o bibliotecă unde să-l oblige să citească tot felul de cărţi de filozofie şi să-l constrîngă să înveţe franceza.

– De ce franceza, mă, nenorocitule? Cum adică să se atingă ăsta de Baudelaire? Pune-l să înveţe rusa!

– Nu se poate, la franceză-l pun! Şi‑l oblig în primul rînd să-i citească pe Saint-Simon şi mai ales pe Fourier ca să priceapă în sfîrşit măgarul că socialismul e o utopie şi nimic altceva! Ai microfoane?

– Dracu’ ştie!

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
Armata ucraineană înaintează pe frontul de sud
Autorităţile proruse din provinciile ucrainene Lugansk şi Herson au susţinut marţi că trupele ruse au frânat înaintarea celor ucrainene în unele părţi ale frontului, deşi, mai ales în Herson, armata rusă a fost nevoită să se replieze în faţa contraofensivei ucrainene.
factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.