Înjură aici!

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Înjură aici!  jpeg

un cristian, Morţii Mă-tii, Editura Casa de pariuri literare, 2012. 

„Dacă pînă la 30 de ani cunosc personal pe toţi scriitorii români pe care îi ai tu în bibliotecă, e bine? Dau la Litere, în şase luni îi caut pe fiecare, le iau interviuri şi gata. Fac un studio de înregistrări, nişte antologii video, albume foto doar cu cei importanţi. Într-un an îmi deschid o bibliotecă-bar, proiectez documentare, fac lansări, scot nişte ediţii sonore de carte. Crezi că s-ar spune că am făcut ceva în viaţă?“, asta îi spunea bibliotecarei, pe cînd era elev, şi nu se poate afirma că un cristian (Cristian Cosma pe numele adevărat) n-a făcut, deja, ceva în viaţă. Mai mult decît „un personaj literar auxiliar“, cum se autoprezintă, un cristian a fost agentul/managerul literar al fracturiştilor şi al celei care va fi numite generaţia 2000. Încă de pe vremea cînd era student bibliolog la Literele bucureştene, un cristian s-a remarcat prin inventivitatea, energia şi pasiunea cu care a iniţiat cîteva proiecte literare, încărcate astăzi, la un deceniu după, de o aură aproape legendară. A pus pe picioare o Bibliotecă de poezie; a tipărit (la xerox, fără ISBN) mai multe serii de carneţele de poezie distribuite gratuit („etc.“, „carmen“, „no name“), în care a publicat numeroşi tineri poeţi, viitori douămiişti, astăzi unii arhicunoscuţi, alţii pierduţi pe drum, dar şi poeţi din generaţii mai vechi (precum Angela Marinescu, Octavian Soviany sau Nora Iuga); a fost unul dintre cei care au pus bazele revistei Fracturi, a scos apoi o altă publicaţie, Pana mea; a fotografiat şi a filmat scriitori din mai toate generaţiile (susţinător al manifestelor şi protestelor antiestablishment ale tinerilor, a fost şi „prietenul bătrînilor“), le-a luat interviuri şi a făcut documentare despre ei, a coordonat o reţea de bloguri literare etc.

Fracturiştii şi o parte din douămiişti îi datorează enorm lui un cristian care, în calitatea sa de organizator, editor şi promotor (independent, alternativ, underground, avant la lettre – orice termen i se poate aplica), a constribuit decisiv la conturarea unei noi generaţii de scriitori, creîndu-le premisele necesare publicării înainte, dar şi după debut. Cei care, ca şi mine, au absolvit Literele bucureştene, şi-l amintesc pe un cristian lipind afişe, distribuind broşuri de poezie, vînzînd reviste pe holurile facultăţii sau căminelor din Grozăveşti, ca un adevărat activist al literaturii. Nu un personaj literar auxiliar, ci esenţial – acest un cristian, premiat împreună cu Victor-Jalbă Şoimaru la Gala Industriei de Carte din România din acest an pentru Cea mai bună nouă editură – Casa de pariuri literare, editură care pare să fi pus monopol pe literatura tînără, în condiţiile în care editurile mari şi de renume dau semne clare de oboseală, de dezinteres şi chiar de abandon faţă de tinerii încă necunoscuţi sau/şi mai puţin profitabili dpdv financiar.

Pînă acum în slujba altora, un cristian debutează cu o carte cvasi-biografică, de mărturie personală, o confesiune ca o profesiune de credinţă, avînd şi caracterul unui manifest, dar şi al unui testament literar. Romanul Morţii Mă-tii vine, aşadar, să contureze portretul acestui personaj din umbra literaturii punîndu-i în scenă propriile umbre. Cum s-a remarcat deja, romanul este o carte a contrariilor: tristă, dramatică şi cu umor; morbidă, licenţioasă, protestatară şi sentimentală; minimalistă şi satirică, construind, de-a lungul celor cinci părţi ale sale, un rollercoaster narativ, un Bildungsroman compozit şi fragmentat al tînărului pasionat şi fascinat nu doar de cărţi, dar şi de ideea de carte. Ceea ce începe cu secvenţe din copilărie, decupaje cu scene, dialoguri şi personaje din familie şi din vecini, se termină, descriind un arc narativ, cu o satiră editorială. Cumva, cartea este ruptă în două, avînd în prima ei parte un tablou al copilăriei şi adolescenţei din comunism, cu scene domestice, de joacă şi de şcoală, pentru ca în partea secundă facultatea şi literatura să iau şi să ţină locul familiei tot mai subţiate de moarte. Judecate separat, faţa şi reversul acestei confesiuni-manifest – titlul „rezistă“ ca semnificaţie şi la propriu, descriptiv; şi la figurat, ca înjurătură; şi ca acronim: MM, adică (generaţia) 2000 – conţin destule episoade memorabile.

Copilăria îl are în centru pe hîtrul bunic matern, cel mai bun prieten al băiatului poreclit Opel, pentru ca adolescenţa să fie marcată, în mod decisiv, de moartea tatălui relatată, dramatic, minut cu minut. Pierderea celor doi bărbaţi ai familiei (laolaltă cu moartea altor vecini şi tovarăşi de joacă) explică accentele de furie şi limbajul licenţios al relatării copilului, romanul fiind, de fapt, (şi) expresia pierderii inocenţei şi a revoltei împotriva fragilităţii şi mizeriei vieţii. „Uite ce e, nepoate, pe morţii mă-tii o să-i prinzi pe toţi. Nu-ţi bate capul de pe acum. E timp destul“, îi spune bunicul, la un moment dat, copilului pe care îl învaţă rîsul, dar şi protestul împotriva lumii, prin flatulaţie. Această dimensiune tragicomică a copilăriei şi adolescenţei este completată de grotescul şi absurditatea sistemului de învăţămînt din anii ’80 comunişti care le predă copiiilor coduri de comportament etic pionieresc şi comentarii literare naţionaliste pline de clişee (la poezia lui Eminescu). Copilul creşte odată cu gaşca, împreună cu care se joacă de-a „Înjuratea“, vorbind în argou şi atentînd, ca veritabili rebeli puberi, împotriva ordinii unei lumi absurde, abjecte, haotice. Revoluţia, venită odată cu sfîrşitul copilăriei, face trecerea înspre o altă dimensiune dezmembrată, aceea de tranziţie, a lumii. Scenele de cămin studenţesc („viaţa în cămin e ca la cort“) sînt la fel de tari, şi ca limbaj, şi ca experienţă a promiscuităţii, mizeriei şi pierderilor, introducînd, prin scenele de facultate, personajele generaţiei fracturiste (Marius Ianuş, Ionuţ Chiva, Zvera Ion, Ruxandra Novac ş.cl.) încrezătoare în forţa purificatoare a poeziei („sîntem generaţia care ar fi putut aduce normalitatea“). Romanul se încheie, fără a închide, de fapt, nimic, cu experienţa de angajat la un trust de carte care comercializează în mediul didactic, pe sistemul comenzi prin poştă cu discount, manuale şcolare împreună cu statuete de plastic şi iconiţe cu scriitori. Episodul este tras în tuşele groase ale satirei, semnificînd aceeaşi întinare şi impuritate a lumiia din preajma cărţilor şi a literaturii. 

Structural, un cristian este un prozator minimalist aplicînd fondului mizerabilist, dramatic şi întunecat al fracturiştilor discursul eterogen, precum şi schemele narative compozite şi fragmentare ale unor Sorin Stoica sau Călin Torsan (doi scriitori minimalişti al căror tragism n-a fost încă suficient remarcat). Motto-uri, liste, versuri şi colaje, afişe şi regulamente, compuneri şcolare şi citate in extenso intercalate propriei naraţiuni, desene şi scheme, toate aceste registre şi limbaje variate îşi găsesc locul în acest roman „fracturat“ în mod manifest ca o furibundă relatare a vieţii şi morţilor ei. Aşa cum bine s-a remarcat în cîteva rînduri (Paul Cernat a folosit o sintagmă foarte bună: „manifest al unui rebel sufletist“), limbajul violent, argotic, licenţios (deseori coprolalic şi scatologic), poate părea unora prea tare şi folosit în exces, dar are sens şi este justificat de revolta unui personaj ale cărui inocenţă şi afecţiune, faţă de familie şi lume, sînt strivite de fracturile vieţii şi societăţii. Multe lucruri pot fi reproşate romanului – neglijenţe, incoerenţe şi dezechilibre de tot felul, şi de construcţie, şi stilistice, părţi inutile, căci formula „anything goes“ e riscantă –, dar cartea are vervă şi ritm, e neconvenţională şi îndrăzneaţă, degajînd sentimentul libertăţii unei generaţii încrezătoare în literatură, chiar dacă aceasta înseamnă inclusiv refuz şi eşec: „Este MM-ul o generaţie? E MM-ul o insulă a unor naufragiaţi literari? Sau e pur şi simplu o Multă Muie, cum spune chiar Ianuş? Contează? Pentru fiecare e ce înţelege, cît poate duce, ce poate suporta...“ Aşa şi cu cartea asta.

Urmăriţi un video cu autorul aici.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.