Industrial beauty

Publicat în Dilema Veche nr. 332 din 24-30 iunie 2010
Industrial beauty jpeg

 ● Ioana Bradea, Scotch, Editura Polirom, 2010.  

Înaintea lui Filip Florian cu Degete mici (2005), Ioana Bradea a reuşit cu romanul ei de debut, Băgău (2004), să aibă o receptare entuziastă la unison, să ia premiul de debut al USR şi să intre pe „lista“ celor mai promiţători tineri scriitori. A doua ei carte de proză s-a lăsat destul de aşteptată, iar fanii primului roman vor avea o mare surpriză. Cele două cărţi ar putea foarte bine să fie semnate cu nume diferite. Se va scrie, probabil, foarte mult despre genul acestei cărţi fără intrigă, fără personaje, fără dialog, fără climax, subintitulate, totuşi, roman. De fapt, Scotch nu e un roman propriu-zis şi nu trebuie căutate aici elementele tradiţionale ale genului; este, de fapt, un poem descriptiv în proză al cărui suprapersonaj este un complex industrial dintr-un orăşel de provincie. Un spaţiu undeva la margine („aproape de şoseaua de centură“, „nu apare niciodată în albumul de prezentare a oraşului“) unde se află mai multe (foste) uzine şi fabrici, ateliere şi depozite dezafectate, parţial nefuncţionale sau falimentare, rămase fără materie primă sau fără comenzi (Fabrica de Aliaje Speciale, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Fabrica de Scule, Fabrica de Sticlă, Turnătoria, Distileria, Filatura de Lînă), toate populate, mai bine zis bîntuite, de spectrele proletariatului de altădată: muncitori sau maiştri care mai mult fură decît muncesc şi a căror viaţă mizeră (animată doar de campionatul de fotbal dintre fabrici) este dusă între halele şi atelierele acestor fabrici şi uzine, printre utilaje uzate moral, dughenele unde se vinde alcool ieftin („Şapte bombe. Nimeni nu ştie cum se numesc pentru că nu au nevoie de nume“) şi căminul de nefamilişti („un bloc nemaizugrăvit“). Nimic mai dezolant decît aceste cadre cu peisaj postapocaliptic-industrial plin de rugină, ca într-un documentar în sepia despre ruinele uzinelor de altădată: pereţi igrasioşi şi hale mizerabile, schelete metalice, conducte, macarale, maşinării şi utilaje compromise, geamuri sparte, ziduri dărîmate, cărămizi, fiare şi pet-uri... La nivel simbolic, acest complex industrial dezafectat este România postcomunistă. 

Nu doar dispunerea fragmentată şi cumva ritmată a frazelor, altfel descriptive pînă la monotonie, sugerează lirismul acestui peisaj metalic uzat şi/sau dezafectat, dar însăşi naratorul percepe împrejurimile şi construcţiile industriale ca pe nişte figuri sau sintaxe poetice: „Dincolo de sticla cenuşie se întrevăd lejer tot soiul de maşini şi unelte. Înţepenite sau acoperite cu praf vîscos. Din faţa lor, cu ochi decoloraţi şi nas turtit, se uită pe geam peretele de bca. Cărămizile albe i s-au încrucişat în strofe mici şi murdare. Poate acum treizeci de ani, poemul neterminat adăpostea un grup sanitar. O magazie. Un vestiar pe care nimeni nu s-a mai obosit să-l zugrăvească... Nici măcar nu i-au tapetat tenul cu un strat de ciment. Dar i-au lipit un neg pe faţă. O chestie rotundă cu zimţi. Un utilaj necunoscut. Au uitat de geamuri şi cîteva autocolante cu lozinci pentru muncitorii de demult. Deasupra tuturor, din tavan rînjesc şiruri nesfîrşite de dinţi ciobiţi. Neoanele. Îngălbenite, cu smalţul împuşcat şi gingiile spînzurate-n gol. Din cauza lor au început să se carieze şi geamurile faţadei, unul cîte unul. 

Furtunile au smuls deja fîşii din tencuiala exterioară. A rămas hala industrială cu pieptul dezgolit. Cu structura de metal izbucnită afară din ciment, afişată indecent şi greţos: pe alocuri, ies la iveală cărămizile sîngerii. Ţeava cea lungă care coboară cu ploaia de pe acoperiş a fost furată pe bucăţi...“ Şi tot aşa pe aproape două sute de pagini, acest limbaj al dezafectării, degradării şi decadenţei industriale alternînd, pe spaţii altfel destul de reduse, un lexic care se dovedeşte inepuizabil: „decojit“, „decolorat“, „spart“, „ars“, „desfigurat“, „părăsit“, „pustiit“, „lepădat“, „strîmb“, „chircit“, „sfîşiat“, „prăbuşit“, „putrezit“, „străpuns“, „împrăştiat“ ş.a. Din cînd în cînd, mici secvenţe animate (cum este cea cu fîşia de hîrtie igienică ondulată de vînt lîngă streaşina unei fabrici; un fel de industrial beauty) sparg monotonia acestui cimitir industrial, căci doar un cimitir metalic prădat constant de hoţi („un loc blestemat“) a mai rămas din ceea ce odată, în 1972, corespondentul unui ziar comunist numise „o nouă operă a construcţiei socialiste“. În acest tablou dezolant şi întunecat al unei lumi industriale odată promiţătoare, amintirea morţii unui ţăran pare sugestia unei crime sociale, a unui păcat originar. Căci toate uzinele şi fabricile au putut fi construite numai cu sacrificiul emancipării forţate a ţăranilor (cei îmbrăcaţi în „costume populare incredibil de albe“) şi, implicit, cu dispariţia lumii rurale, a satelor care au fost „desfiinţate“. (În paranteză fie spus, mi-au tot răsunat în cap versurile lui Andrieş ca un contrapunct satiric la descrierile dezolante din acest roman: „Mmm... Ce oraş frumos! / Fabrici şi uzine... / Aici a fost cîmp, / Acolo a fost cîmp, / La mine a fost cîmp, / La ea a fost cîmp / Şi-acum sînt fabrici şi uzine!“). 

În tot acest spaţiu al damnării industriale există însă premizele unei posibile poveşti de dragoste între secretara directorului, cea care are mereu în rucsac rolele şi un volum din Marcus Aurelius, şi inginerul-şef al uneia dintre secţiile Fabricii de Aliaje. Cei doi fac o plimbare prin zona industrială, fata e interesată de convertirile religioase ale deţinuţilor politici (la un moment dat o zăreşte pe stradă chiar pe Doina Cornea) şi, în general, este volubilă şi curioasă, plină de viaţă într-un loc al degradării şi morţii. El însă este un tip blazat, timid, puţin confuz, oricum aşteaptă tot timpul mişcările fetei, chiar şi cînd o întîlneşte în coloratul supermarket. Fata însă caută din ochi numai „cadavrele industriale“ – un cadavru viu fiind însă el însuşi, îngropat de zece ani în acest cimitir care este fabrica unde lucrează din inerţie, un loc ce ar fi trebuit să fie o oprire provizorie spre altceva mai bun. De altfel, secretara pe role, singura care hoinăreşte şi „contemplă în toată splendoarea spaţiul halucinant din jur“ pentru a dispărea în final, pare un alter-ego al naratoarei. 

Scotch este un poem de atmosferă postindustrială apăsător şi întunecat, îndrăzneţ ca formulă, dar destul de monoton prin redundanţa sa descriptivă altfel asumată (imaginile-cadru ale distrugerii sînt „lipite“ unele de altele – de unde, poate, şi titlul cărţii), fără momente stilistice memorabile, fără vreo complexitate narativă şi cu semnificaţiile la vedere. O plimbare pe role într-un limb industrial. Sincer, m-aş fi aşteptat, totuşi, la mai mult.    

5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.

Adevarul.ro

 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.
Sabia lui Ștefan cel Mare FOTO Mariana Iancu jfif
Cum a ajuns sabia lui Ștefan cel Mare la turci. Misterul nedezlegat de peste 400 de ani
În muzeul Topkapî din Istanbul, marele palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, se află sabia lui Ștefan cel Mare. Românii care vizitează impozantul edificiu oriental se opresc cu evlavie lângă vitrina unde este expusă spada.
horoscop financiar 1 webp
Horoscop 30 noiembrie. Zodia care se concentrează pe bani și-i ignoră pe cei dragi
Citește horoscopul zilnic din 28 noiembrie, cu previziuni pentru toate semnele zodiacale, realizat de astrologul Click!, Lorina. Iată ce ți-au pregătit astrele ziua de marți, 30 noiembrie.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.