În oglinda Holocaustului

Publicat în Dilema Veche nr. 965 din 6 octombrie – 12 octombrie 2022
image

Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță. Prima s-a produs imediat după 1945, la întoarcerea acasă a supraviețuitorilor – puţini, cîți au mai fost. „Haide, dom’le, ce vii acum și tu cu poveștile astea, le-am avut și noi pe ale noastre, toți am suferit, toți am pierdut pe cineva în război!”, au fost întîmpinați aceștia, eventual trîntindu-li-se apoi propria ușă în nas, în sensul că în proprietatea furată se instalaseră acum vecinii mai „corecți” etnic sau de rit politic actualizat. 

Aceasta nu e o scenă specific românească, s-a întîmplat în multe țări europene. Ce a fost mai de-al locului, și nici aici doar românesc, ci mai degrabă est-european, a fost replica ideologică, menționată de Imre Tóth. Singura care are dreptul să proclame că a suferit prigoana capitalismului și a brațului său armat, nazismul, au decretat noii conducători, a fost clasa muncitoare; cum să apară ea aşadar mai puțin chinuită decît niște evrei?! Ei ar trebui să i se acorde toată atenţia şi compătimirea! În acest fel, în primii ani postbelici, memoriile „românești” ale Holocaustului au trecut mai degrabă neobservate şi neasumate, bune mai mult la noua propagandă de Război Rece.

A doua ratare s-a petrecut după 1989, cînd în sfîrșit acest gen de literatură ar fi putut fi scutită de balastul ideologic comunist. Nu a fost însă să fie nici de această dată, memorialistica fiind confiscată de urgența denunțării comunismului. Sigur, exista o ordine a priorităților, dar nu pînă într-acolo încît ceea ce a fost mai înainte să se fi uitat cu totul. Așa încît s-a creat senzația că numai de comunism am suferit, comunismul ar fi singura plagă națională care s-a cerut – şi se cere şi acum – imperios tratată. Mi se pare ușor suspectă această repezeală la trecutul imediat, în vreme ce acela de dinainte tot răsare de sub preș, imposibil de acoperit complet. Pentru că, e de spus, oglinda cea mai terifiantă și mai fidelă în care generația europeană postbelică se poate privi este totuşi cea a Holocaustului.

Sînt două mari criterii după care aş putea împărţi această memorialistică „românească” a Holocaustului, în funcţie de locul în care s-a consumat experienţa acestuia. Există aşadar mărturiile supravieţuitorilor de la Auschwitz şi din alte lagăre de exterminare naziste. Aceştia erau cetăţeni români pînă ce arbitrajul de la Viena – „arbitraj”, ce cuvînt hipnotic în acest caz! – i-a plasat în jurisdicţia ungară şi ulterior în raza „soluţiei finale” naziste. 

Nu am pretenţia că ştiu multe dintre aceste lucrări, dar zece dintre ele, apărute în românește la edituri din România, între 1944 și 2022, pot menţiona. Noaptea lui Elie Wiesel din Sighetu Marmaţiei este cea mai cunoscută dintre ele, nu numai în România, ci şi în restul lumii. Dar şi Alexandru Marton din Topliţa, cu un an mai mare decît Elie Wiesel, a scris Am scăpat de la Auschwitz şi 186 de trepte. Întîmplările unui adolescent evreu în lagărele de la Auschwitz, Mauthausen, Melk şi Ebensee. La Oradea există o statuie a Evei, o fetiţă de treisprezece ani, care a fost deportată la Auschwitz, unde a suportat sinistrele experimente medicale ale lui Joseph Mengele. Pînă la deportare, în ghetoul orașului, Eva Heyman a ţinut un jurnal, descoperit şi publicat după război; de aceea, ei i se mai spune și „Anne Frank din Oradea”. Eva a murit la Auschwitz, în octombrie 1944. Ridicat din Oradea a fost şi doctorul Nyiszli Miklós, care a ajuns mîna dreaptă a lui Mengele şi care a scris apoi glaciala şi cutremurătoarea rememorare Am fost medic la Auschwitz. După cum şi Gisella Perl din Sighetu Marmaţiei – deportată ca mulţi alţii cu toată familia, mai puţin fiica: cu fiul, cu soţul, părinţii şi fraţii săi – a fost la ordinele lui Mengele, mărturia ei fiind intitulată identic: Am fost doctoriţă la Auschwitz. Alt jurnal de la Auschwitz, schițat chiar în lagăr, Frumoasele zile ale tinereţii mele, a publicat şi Zimra Harsanyi din Dej, devenită după război scriitoarea Ana Novac. Piesa de teatru Priciul (apărută în româneşte la Editura Eikon, 2020) a fost inspirată de acest jurnal.

965 16 IAMANDI cop jpg

Însemnări la cald, de pildă din ziua deportării sau din lagărul de la Nürnberg, sînt lăsate şi de Rózsa Ágnes din Oradea, mărturia ei fiind publicată sub titlul Jurnal de lagăr de la Nürnberg, 1944-1945. Edith Lovy (Balas) din Cluj a publicat Pasăre în zbor. Memoriile unui supravieţuitor şi cărturar, un volum despre experienţa trăită cu mama sa la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, dar şi despre primii ani de comunism în România postbelică în care s-au repatriat. Într-un volum biografic, ilustrul compozitor şi dirijor Ladislau Rooth şi-a povestit experienţa de la Auschwitz, unde i-a fost ucisă mama, în vreme ce una dintre cele mai recente cărţi traduse în româneşte despre deportarea la Auschwitz, Cuptoarele morţii, a apărut anul acesta la Editura Corint, autoarea fiind Olga Lengyel din Cluj. 

E poate momentul să clarific de ce am utilizat ghilimelele în sintagma memorialistică „românească”. Toţi autorii menţionaţi fuseseră cetățeni români pînă în 1940, anul trecerii nordului Transilvaniei la Ungaria. Deşi evrei din România, mulţi dintre ei se formaseră în mediul intelectual transilvănean urban dominat de cultura maghiară, după cum mulţi evrei din Bucovina erau tributari modelului cultural german. Cu toate acestea, consider că memorialistica lor este „românească” pentru că provin din România, unde începuseră să facă școala şi să se formeze profesional, iar unii dintre ei, după război, s-au întors tot în România, în componenţa căreia nordul Transilvaniei între timp reintrase. Aș spune că e o datorie și o onoare să le putem asuma retrospectiv destinul, într-o măsură pe care o văd egală cu cea care le-ar reveni și celor din Ungaria de astăzi. 

De asemenea, progresiștii în materie de toleranță etnică – din România și Ungaria, deopotrivă – pot vorbi mult și bine teoretic despre datoria de a-i ajuta și integra pe refugiații din zilele noastre. Dar ei ar putea fi mai eficienți dacă ar porni în acțiunea lor civică de la cele petrecute în deceniile de isterie naționalistă din Europa primei jumătăți a secolului XX. O receptare adecvată a contribuției locale la apariția și desfășurarea Holocaustului ar putea contribui, cred, semnificativ la „elasticizarea” concepțiilor majorității în privința „străinilor”, printre care și imigranții de azi.

image

O serie autohtonă distinctă?

Cea de-a doua jumătate a memorialisticii „româneşti” a Holocaustului aparţine celor ce au supravieţuit masacrelor și deportărilor interne în Transnistria sau în alte lagăre din România, din anii 1941 şi 1942. Aceste deportări au avut acelaşi rol de exterminare ca şi cele de mai tîrziu, din Ungaria către lagărele naziste. În enumerarea de mai jos mă voi referi tot la lucrări în românește, apărute la diverse edituri din România. 

Sobele de teracotă ale copilăriei mele. Povestea unei fetiţe dintr-un orăşel numit Cernăuţi de Elite Olshtain a fost tradusă din limba engleză şi publicată la Hasefer în 2021. Jurnal de ghetou cuprinde însemnările în româneşte făcute de Miriam Korber din Cîmpulung Moldovenesc despre cei trei ani în ghetoul din Djurin, în Transnistria. Cunoscute sînt – dar nu destul de bine și la noi – şi memoriile inginerului Siegfried Jägendorf despre lagărul de la Moghilev. Arnold Corn –pictorul Arnold Dagani – a fost deportat cu soţia într-un lagăr de peste Bug, la Mihailovka. Mărturia lui a constat în piese din opera sa plastică, dar şi în volumul memorialistic Groapa e în livada cu vişini. Yosef Govrin a fost ambasador al Israelului în România, dar şi supravieţuitor al deportării în Transnistria, despre care a scris volumul de memorii Sub spectrul distrugerii. Printre cei peste 160.000 de evrei din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi deportaţi în Transnistria s-a numărat şi Felicia Steigman din Vatra Dornei – ea a scris Călătorie pe fluviul amintirilor.

Guvernul Antonescu a deportat în Transnistria şi evrei din București, despre al căror calvar a depus mărturie Sonia Palty în Evrei, treceţi Nistrul!. De asemenea, guvernarea Antonescu a înfiinţat în Bărăgan și Transilvania mai multe lagăre de muncă silnică a căror duritate se poate compara cu cea a coloniilor din timpul regimului comunist. Despre lagărul de la Călăraşi a vorbit Adrian Radu-Cernea în cartea sa Pogromul de la Iaşi. Depoziţie de martor. În alte asemenea locuri, sau „zone”, au ajuns scriitori precum Mihail Sebastian şi Paul Celan. Primul le-a pomenit, oripilat şi eliptic, în celebrul său Jurnal, cel de-al doilea le-a transformat, împreună cu celelalte experienţe personale ale Holocaustului, într-un laitmotiv al incomensurabilei sale lirici postbelice. 

În memorialistica Holocaustului ar putea intra mărturiile celor ce au supraviețuit exterminărilor începute la Iași și continuate pe căile ferate din țară, din iunie-iulie 1941; căci și atunci s-a desfășurat aceeași acțiune premeditată a administrației de stat de a-și ucide propriii cetățeni. La această subcategorie am pomenit deja cartea lui Adrian Radu-Cernea, dar mai sînt și altele, cum ar fi recentul volum al lui Leonard Zăicescu apărut la Polirom (ediția a doua, adăugită): Cu trenul expres spre moarte. Din mărturiile unui supraviețuitor al Pogromului de la Iași.

Titlurile amintite aici au ceva în comun și sînt totuși disparate. Au în comun perspectiva; fiecare se uită în hăul condiției umane descoperit de Holocaust în plină „civilizație”. Din acest unghi, nu pot fi comparate între ele sau cu alte lucrări de memorialistică; fiecare e exhaustivă și definitivă. Dar, în același timp, ele sînt disparate prin faptul că au apărut la diverse edituri, unele după altele sau la ani distanță, cu sau fără contextualizări și introduceri, scrise direct în românește sau traduse din alte limbi. Un studiu critic despre aceste cărți pare că este încă așteptat. Dar pînă atunci, ar fi binevenită și o reordonare și o actualizare a lor într-o colecție dedicată a unei edituri românești, așa cum există, de pildă, în Franța. O serie autohtonă distinctă a memorialisticii „românești” a Holocaustului ar fi, fără îndoială, un semn al unei asumări actuale a acestui moment întunecat din istoria țării.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia, Editura Vremea, 2022.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.
Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.