În numele tatălui

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
În numele tatălui jpeg

● Radu Vancu, Frînghia înflorită, Casa de Editură Max Blecher, 2012. 

„N-am alte ambiții în afară de aceea de poet domesticit, poet de familie. De aici pleacă și încoace vine poezia mea, atîta cît e. Uită-te și la titlurile volumelor, pomenesc ba de tata, ba de Camelia, ba de Sebastian... Dacă poezia poate genera vreo acțiune magică, atunci asta nu poate consta decît în upgradarea ta ca persoană în așa fel încît să fii ceva mai OK pentru cei iubiți. Poezia e artă de familie.... Distrăm pe cei iubiți cu agoniile noastre, ca să-i putem iubi și mai mult. O tortură tandră, în care e totuna dacă torționarul îți e soție, copil sau amant... Artă de familie ca o tortură tandră și atroce care vindecă omul de fericirile lui“, scrie Radu Vancu în cîteva locuri, însoțindu-și poemele de pasaje confesiv-eseistice ca niște repaosuri meditative după intensitatea introspectiv-vizionară a poemelor de doliu pentru tatăl sinucis. Poetul se întoarce astfel – după volumul Amintiri pentru tatăl meu (2010), care, la rîndul lui, era suma unor texte publicate de-a lungul anilor în Biografia litteraria (2006) și Monstrul fericit (2009) – la tema sa familială precum ucigașul la locul crimei. Tema morții voluntare, premature, a tatălui a cunoscut, de-a lungul acestor cărți, cîteva etape și transformări. Încărcătura ei psihologică și emoțională, inepuizabilă și obsesivă, a trecut, literar vorbind, prin cîteva schimbări de accente de la șocul inițial și imposibilitatea acceptării pierderii, a absenței iremediabile, prin declarațiile de dragoste in absentia, pînă la efortul resemnării cu dezastrul lăsat în urmă de sinuciderea în sînul familiei și inevitabila teamă de consecințe, de logica obscură a unui posibil destin ereditar. Ultimul ciclu de poeme din precedentul volum părea să consemneze ieșirea de sub influența complexului patern al ratării tocmai prin multiplicarea paternității. Căci dacă fiul a trăit o vreme în oglinda borgesiană a tatălui („oglinzile și paternitatea / înmulțesc imaginile și sînt abominabile“), repetîndu-i gesturile alcoolice, dintr-o angoasă moștenită, din disperarea de a fi rămas singur și/sau din încercarea de a-i înțelege drama luîndu-i viciul asupra sa, între timp fiul a devenit el însuși tată. Astfel, obsesia sinuciderii a fost dublată de sentimentul provocării destinului care-i oferea fiului șansa de a rejuca rolul tatălui fără a-l compromite în fața unui nou fiu.

Dacă după lectura Amintirilor pentru tatăl meu spuneam că, de fapt, poezia toată este o formă de doliu, de data aceasta poezia apare ca formă sofisticată a visării („Ce se poate citi aici e mai degrabă o carte de vise decît o carte de poezie“, spune Radu Vancu la un moment dat), ca efectul unei visări controlate, concertate, astfel încît figura tatălui să prindă viață și să-și continue rolul pe scena minții („un musical cu un cimitir care începe să vorbească prin somn“). Un poem de acum cîțiva ani conținea aceste versuri ca un fel de leitmotiv: „în fiecare dimineață îmi înflorește în creier / zîmbetul unui splendid cadavru. / de atunci, în loc de creier am cadavrul tău“. De data aceasta însă, poetul își duce obsesiile în existența nocturnă a poeziei, în visare, domeniu aparținînd deopotrivă subconștientului și imaginației, acolo unde mortul său drag, „cel mai iubit dintre morți“, este/se lasă visat. Volumul se constituie, astfel, sub forma unui confesional al viselor; un lung poem dialogal-vizionar ce numără 25 de intrări ale tatălui în mintea fiului care, cum spuneam, ajuns el însuși tată, prins în propria fericire domestică precum „o gînganie urîtă în chihlimbar“, (încă mai) are întrebări de pus, îndoieli și frici de înfrînt, doruri de alinat, sfaturi și încurajări de primit. Rostite cu vocea tatălui mort, poemele sînt, rînd pe rînd, încurajări și promisiuni de bine („fii deci viu, fii fericit de viața ta vie, / oricît de ridicolă-i chestia asta“), asigurări ale faptului că dragostea circulă între cele două lumi, că există legături dincolo de orice rațiune fizică („dragule, de fiecare dată cînd mă visezi / pe aici se fac niște zile încîntătoare...“ sau „noi, cei visați de voi, ne înroșim de fericire, / ne coacem la căldura visului vostru...“), semne de resemnare și înțelepciune postumă („va veni o vreme cînd mă va înduioșa / capriciul de a fi fost viu“), rememorări și confesiuni pline de tandrețe și cruzime, uneori dînd expresie dorului, alteori regretului și clemenței sau chiar compasiunii („să nu vă fie milă de noi, / noi sîntem cei care, din cînd în cînd, / ar trebui să vă trimitem ajutoare & cărți poștale“); dar și conturarea unui spațiu de un imaginar special prin relatări ale scenelor și dezvăluiri ale ritualurilor de pe lumea cealaltă, unde morții au parte de rutina, chinurile, obsesiile și dorurile lor („noi, morții voștri dragi, / nu vorbim mai nimic unii cu alții, / ci ne uităm întruna la inimile voastre“, „Dumnezeu își face vizita printre sicrie / cum își face doctorul vizita prin saloane“, „viii sînt cei care se întorc și bîntuie morții“). Nu doar un emoționant confesional oniric al dragostei paterne, cartea este și un fel de pastorală din postumitatea imaginată, cu momente pline de delicatețe și morbid, ironie și religios, totul într-un limbaj colocvial și parabiblic, unde visul se substituie amintirilor ca formă de relaționare cu sine și cu ceilalți, inclusiv prin scenele grotești ale unui spațiu conturat la mijloc de paradis și infern după chipul și asemănarea terestră, uneori printr-un imaginar inversat, alteori burlesc: „Dragule, aici, în lumea noastră / fără întristare, inima e o crimă. / Aici, unde tristețea e prohibită, // melancolia e terorism. Deasupra sicrielor, / îngerii fac coregrafii nord-coreene, / scriu cu trupurile numele Lui, / cîte unul mai babyface iese din rînd / și declamă Osana! Osana! / pe ton de vibrant omagiu, / ramurile de finic sînt tot atîtea voioase / stegulețe, ce mai, tot raiul e / numai fericire & propagandă. // E atîta pace asurzitoare în aer, / încît îngerii speră că și-au făcut treaba / și nu se mai aud sicriele deviaționiste // duduind de melancolie. Căci nomenklatura / & agitpropul îngeresc știu bine: într-o lume / în care melancolia e substanță interzisă, / inimile sînt uraniu îmbogățit. / cînd memoria e subversivă, și cînd unii au / o moarte întreagă de trecut numai cu amintiri, / morții sînt focoase cu miez de plutoniu...“.

De data aceasta, notele însoțitoare extrag din versuri și preiau complet referințele filozofico-literare de altădată, lăsînd poemele să-și creeze un univers al expresiei și semnificației autonom. Punîndu-și vocea poetică la dispoziția tatălui (poemele visării paterne sînt un demers ventriloc), Radu Vancu se exprimă deschis și liber în metatextul poemelor, concis jurnal de creație, încercînd să explice natura, dar și resorturile psihice, motivațiile și scopul propriei poezii văzute, cum spuneam la început, ca o artă de familie. Dacă tatăl este chipul și vocea din somn, micul Sebastian este prezența diurnă, existînd permanent sugestia unui transfer ca într-o ștafetă a dragostei paterne. Corelînd volumele sale anterioare, Sebastian în vis și Amintiri pentru tatăl meu, Radu Vancu își pune singur creația sub semnul „așezării în silogism a microarmoniei și catastrofei“. Aș continua această logică, evidentă, de altfel, așezînd aceste cărți ale dublei ipostaze a poetului, cea de fiu și cea de tată, față în față, precum oglinzile, doar că, astfel, ele nu multiplică gesturile (devenind abominabile), ci le reflectă reciproc, creînd continuitate. În sfîrșit, o altă problemă ridicată de poetul însuși este natura imorală, indecența gestului publicării unor poeme atît de intim-familiale: „Probabil că n-o să mă pot abține și o să le public. Și nu voi ști curînd (niciodată?) dacă n-a fost încă o cedare.“ Cu siguranță a fost o cedare, dar, fără această dilemă, literatura adevărată, și cu atît mai mult poezia-ca-artă-de-familie, nici nu există. Absolut memorabilă, Frînghia înflorită este, cred, cea mai bună carte, so far, a lui Radu Vancu.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.