În livadă, rîndunicile
● Peter Hobbs, În livadă, rîndunicile, traducere din limba engleză de Mihaela Negrilă, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012.
În 1997, britanicul Peter Hobbs era proaspăt absolvent de Oxford şi se pregătea pentru o carieră diplomatică în Orientul Mijlociu. Omul însă a ţinut să dea mai întîi o raită prin Pakistan – aşa, de amorul aclimatizării –, lucru ce avea să se termine prost, cu o boală grea, de care nu avea să scape decît după ani lungi de suferinţă şi solitudine. Pacientul englez s-a lăsat astfel de diplomaţie, iar în 2005 a debutat ca romancier.
În livadă, rîndunicile (2012) e al doilea roman al său şi intrigă cu graţie în cel puţin două privinţe. Mai întîi prin faptul că nu are nici o ezitare în a imagina o poveste pakistaneză a unui pakistanez din Pakistanul cel mai profund cu putinţă. Apoi pentru că povestea respectivă, de un absurd kafkian, refuză orice kafkianism al tonului, preferînd o seninătate, o limpezime şi o molcomeală de vechi poem oriental.
Concret, e vorba de o confesiune scrisă pe un caiet de şcoală, cu pixul, de un june simplu şi năpăstuit. El a făcut 15 ani de închisoare pentru vina de a se fi îndrăgostit, la 14 ani, de fiica unui nomenclaturist local. Torturat de gardieni din plictiseală, chinuit de alţi deţinuţi din pură plăcere, tînărul a renunţat să mai aştepte ceva, înţelegînd că fusese închis nu pentru a fi pedepsit, ci pentru a fi uitat. Apoi, într-o zi ca oricare alta, e eliberat – adică scos, fără nici o explicaţie, în faţa închisorii şi lăsat la marginea drumului. Se întoarce atunci în satul său, la livada de rodii unde se întîlnise cîndva cu aleasa inimii lui puşteşti şi, ca un ermit, aşterne pe hîrtie mărturia domoală a castei lui iubiri.
Degeaba intră în poveste şi războiul din Afganistan – romanul te scoate pe furiş de sub vremi, cîntîndu-ţi în ureche o muzică ce ar urca pînă şi un capăt de frînghie la cer.
