În intimitatea comunismului românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
În intimitatea comunismului românesc jpeg

● Şi eu am trăit în comunism, editor Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, 2015.

Volume colective despre comunism se scriu de aproape două decenii şi parcă tot nu sînt suficiente, dat fiind că fiecare demers eseistico-memorialistic de acest fel a decupat felii mai degrabă mici din această perioadă întinsă pe durata a 42 de ani. Ar merita trecute în revistă aceste volume colective, măcar cele mai importante: În căutarea comunismului pierdut, O lume dispărută şi Explorări în comunismul românesc, 3 vol. (2000-2008, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir); Anii ’80 şi bucureştenii (2003, coord. Irina Nicolau); Cartea roz a comunismului (2004, coord. Gabriel H. Decuble); Cum era? Cam aşa… Amintiri din anii comunismului românesc (2006, coord. Călin-Andrei Mihăilescu); Tovarăşe de drum (2008, coord. Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu), Strada Revoluţiei nr. 89 (2010, coord. Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici), seria de volume de istorie orală coordonate de echipele sociologului Zoltán Rostás – Activiştii mărunţi. Istorii de viaţă (2007), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind (2008), Jurnal de cămin (2008) şi Tînăr student caut revoluţionar (2010), plus alte volume colective tematice care, parţial, contribuie şi ele la reconstituirea diverselor aspecte ale existenţei în comunism: Joacă, jocuri, jucării (2007, coord. Cosmin Manolache), Picani, răcani şi veterani (2008, coord. Radu Paraschivescu), Primii mei blugi (2010) și Primul meu porno (2011) din seria de la Editura ART.

Spre deosebire de toate acestea, demersul Ioanei Pârvulescu are ambiţia de a acoperi, exclusiv, cît mai multe aspecte de viaţă cotidiană şi o face pe nu mai puţin de 400 de pagini. Dar mai e ceva care diferenţiază acest volum de toate celelalte. Spune Ioana Pârvulescu în textul introductiv: „Cartea aceasta nu conţine ideologie şi nu porneşte de la premisele politice. Dacă din ea rezultă o concluzie politică sau o voluptate estetică, aceasta este problema intimă a cititorului. Aici sînt adunate simple amintiri cotidiene. Aşadar nu va fi vorba de închisori, de sisteme de represiune, de evenimente ieşite din comun, ci de viaţa cea mai banală cu putinţă, aceea în care te trezeşti din somn, te speli, mănînci (eventual) micul dejun, pleci la serviciu şi aşa mai departe. Se va vedea însă că, în comunism, banalul este cel mai spectaculos lucru. Dar e vorba de un spectacol involuntar, în care n-ai vrea să fii distribuit.“

O altă caracteristică a cărţii (întîlnită, e-adevărat, şi în volumul coordonat de Irina Nicolau, Anii ’80 şi bucureştenii, acela fiind însă un volum de mărturii orale structurate sub forma unui dicţionar) este faptul că autorul e colectiv, volumul nu conţine texte „de autor“, semnate ca atare, ci e vorba de fragmente şi pasaje, decupate şi redistribuite în capitolele tematice ale cărţii, purtînd doar nişte iniţiale: „Autorul acestui volum e colectiv. La fel şi personajul principal. Oameni de toate vîrstele şi profesiile, din toată România, femei şi bărbaţi care, în majoritate, nu se cunosc între ei (în orice caz, pe vremea aceea nu se cunoşteau între ei)“, mai scrie Ioana Pârvulescu despre cei 95 de coautori ai amintirilor: medici, ingineri, profesori, muncitori etc., deşi într-o bună măsură e vorba şi de intelectuali publici, de scriitori şi artişti cunoscuţi (Adriana Bittel, Andrei Pleşu, Antoaneta Ralian, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu, Răzvan Petrescu, Radu Paraschivescu, Robert Şerban, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Vlad Zografi ş.a.), identificaţi abia la finalul cărţii, unde fiecăruia îi sînt dedicate cîteva rînduri. Mai trebuie spus că cea mai tînără persoană participantă la aceste experiment memorialistic colectiv are 34 de ani, în vreme ce senioara, 92 de ani.

Volumul acesta ca un puzzle aranjat tematic (serviciu, muncă voluntară, şcoală/facultate, vacanţă/concediu, călătorii, timp liber, administrative, mîncare/băutură/haine, medicale, sărbători, cozi ş.cl.) se citeşte ca un roman în care autorul colectiv nu creează polifonie, (p)are aceeaşi voce. Chiar şi fragmentată, naraţiunea memorialistică de aici este foarte omogenă, deopotrivă dramatică şi comică de la un capăt la altul, ­căci cele peste 360 de povestiri se înşiruie sub forma unor anecdote comice, perfect absurde, unele de-a dreptul îngrozitoare. E un roman trist plin de umor, în care se face mult haz de necaz, dar în paginile căruia se citeşte dramatismul de zi cu zi al vieţii în comunism. Toată gama de lipsuri (de alimente, curent electric, gaze, energie termică, obiecte variate etc.) compun o viaţă cotidiană spectaculoasă, cum ne avertizase/anunţase Ioana Pârvulescu încă din prefaţă, dar e un spectaculos expresiv, literar. Îndepărtarea în timp contribuie la aspectul de ficţiune al acestor memorii, incredibile la propriu, şi îmi imaginez că cititorii cu vîrsta sub 30 de ani vor avea dificultăţi să creadă că totul este, în fond, adevărat, că e vorba de felii de viaţă autentice. Acestui segment de cititori le este adresat şi micul dicţionar de termeni de la final unde sînt explicate expresii şi concepte resemantizate în acea epocă: „adidaşi“, „alaindelon“, „nechezol“, „şopîrlă“, „casă de comenzi“, „navetă“ etc.

Deopotrivă în eseurile şi în romanele sale, timpul rămîne subiectul preferat al Ioanei Pârvulescu, astfel că, după minunatele reconstituiri istoric-culturale din În intimitatea secolului 19, Întoarcere în Bucureştiul interbelic şi Întoarcere în secolul 21, aceste memorii colective dedicate vieţii cotidiene în comunism par să întregească o adevărată tetralogie a memoriei şi adevărului istoric. Pentru că, într-adevăr, „forma în care ne trăim istoria este cotidianul“, după cum spune Ioana Pârvulescu chiar la începutul acestei spectaculoase cărţi.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Şi eu am trăit în comunism (fragmente)

Pe vitrina aprozarului de pe Academiei, am văzut, într-o zi, că scria cu litere mari: „A sosit varză.“ Cineva scrisese dedesubt, cu creionul: „Încă o lovitură dată capitalismului.“ (M. Gh.)

La restaurantul de lux Athénée Palace, frecventat mai ales de străini, la toaletă exista următorul anunţ: „Pădurile sînt o bogăţie a ţării. Nu risipiţi hîrtia igienică!“ (A.)

Spre sfîrşitul anilor ’80, stăteam la cămin şi iernile pur şi simplu degeram. Mi-am cumpărat o pereche de pantaloni matlasaţi, pentru schi, cu care mă îmbrăcam seara la culcare. Lumina din camere se întrerupea la ora 10, ca să facem economie. Ieşeam pe culoar cu cîte o pătură în spinare şi învăţam. Exista o singură priză pe etaj, în aşa‑numita sală de lectură, unde nu erau decît nişte mese, scaune şi un televizor inutil. Apă caldă la duşuri „se dădea“ doar o dată pe săptămînă. Trebuia să te pui pe o listă de aşteptare. Se striga pe hol cine era următoarea chemată să se bucure de beneficiile civilizaţiei. Tot atunci se făcea coadă şi la celebra priză, unde fetele aşteptau să-şi usuce părul. (Cr. C.)

Într-o zi am trecut pe la părinţii mei. Ziua gazele nu aveau presiune deloc. Reşoul se stricase, iar mama a încercat să fiarbă un ou la lumînare, pentru tata, care trebuia să plece în oraş. N-am aflat dacă tata a mîncat oul fiert sau crud. (E. T.)

Un coleg a mărturisit cum atunci cînd, într-o iarnă cu frig în spital, a deschis pentru operaţie toracele unui copil, au ieşit aburi, aşa cum ies în­tr‑un abator îngheţat cînd sacrifici un animal. Chirurgul care a povestit în­tîmplarea, Mircea Dobre, a plecat din România şi a făcut o carieră strălucită în chirurgia cardiacă din Suedia. (M. S. M.)

Noi, tinerii elevi de şcoală, eram „apăraţi“ sistematic de posibilele influenţe ale religiei cu ocazia marilor sărbători creştine, mai ales de Paşte. Atunci conducerea liceului organiza aşa-numitele reuniuni – seri cu muzică, dans şi bufet – unde se vindeau, foarte convenabil, preparate făcute gratuit de părinţii elevilor. Se încerca crearea unei ambienţe festive, simplă spoială, fiindcă reuniunile erau obligatorii şi porţile şcolii încuiate, ca să nu te duci la Înviere. (L. D. S.)

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.