Ieremiade

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Un jurnal impersonal jpeg

Cred, din ce în ce mai mult în ultima vreme, că între nenumăratele specii de scriitori există una care nu înţelege în ruptul capului la ce foloseşte critica literară. Există scriitori (buni sau răi) care pricep sensul criticii într-o lume suprasaturată de cărţi, şi alţii, din ce în ce mai mulţi, cărora critica literară li se pare o iederă căţărătoare pe edificiile muncii lor. Scriitori conştienţi de propria creaţie, capabili de recul contemplativ şi dotaţi cu organul îndoielii metodice, şi scriitori convinşi că emană continuu, precum păianjenul, o substanţă autosuficientă, perfectă şi nemaivăzută, în care nu încap paraziţii lumilor alternative. Fără îndoială, la naşterea celei de-a doua categorii, vocală mai ales prin diletanţi, au contribuit şi impostorii, mercenarii ori caraghioşii criticii literare. Ei sînt destui, ca în orice meserie, doar că aici se văd rapid – şi într-o literatură mică precum a noastră, şi într-una mai mare, mai veche şi mult mai variată, cum e, de pildă, literatura spaniolă. Cu toate astea, o anchetă printre cei mai importanţi critici spanioli în funcţiune a fost considerată recent, de revista digitală care a găzduit-o, o sigură „sinucidere jurnalistică“. Căci, nu-i aşa, critica nu vinde, criticii (subordonaţi, afiliaţi, mercenarizaţi) nu mai sînt credibili! Ieremiade de început de an, cam retorice, căci – afirmă la unison toţi cei invitaţi de FronteraD să-şi spună părerea – critica este obligatorie, deşi nu pentru oricine.

Îl ştiţi, desigur, pe Ignacio Echevarría – demisia sa de la Babelia, în urma unor presiuni editoriale, a zguduit nu de mult fronturile, şi aşa rărite, ale criticii de întîmpinare credibile. Acum el scrie la revistele El Mundo, Revista de Libros, El Mercurio din Santiago de Chile, iar în FronteraD e convins că criticul literar trebuie să fie un politician al literaturii: „...în sensul în care judecata sa de valoare nu exprimă doar gustul său personal; criticul acţionează în numele unei idei despre literatură care, oricît de mult i-ar aparţine, îl şi transcende într-un anumit fel. Criticul trebuie să fie capabil să disocieze între inclinaţia sa personală pentru o anumită operă literară şi valoarea publică pe care, în opinia sa, o capătă o anumită operă.“ Desigur, nu orice critic, ci – aşa cum spunea acelaşi I.E. mai de mult, într-un interviu din Dilema – cel care, prin cultură, exerciţiu critic şi onestitate ajunge să poată îndeplini acest „oficiu“. Cît despre eternul conflict (de interese) dintre critică şi piaţă, Ignacio Echevarría e o voce care merită ascultată: „Ceea ce face diferenţa radicală între critica literară şi publicitate sau jurnalism cultural este voinţa sa de ordonare, adică de inserare a experienţei de lectură într-o structură de semnificaţii care să poată fi împărtăşită mai multor cititori. În această structură este cuprinsă şi literatura: un sistem de relaţii care conferă contururi recognoscibile acelei magme informe şi mult prea vaste de texte. În virtutea cunoaşterii acestui sistem şi a ideii pe care şi-o face despre el, criticul se simte împins să respingă anumite opere care, în opinia sa, reiau drumuri deja bătute, aflîndu-se eventual sub nivelul deja dobîndit de alte opere. Aici se produce conflictul între critică şi agenţii de piaţă editorială sau cei ai culturii de masă care, indiferenţi la acest aspect, valorizează opera literară doar în funcţie de succesul ei, de acceptarea de către un număr cît mai mare de cititori.“

Despre independenţa criticii vorbeşte şi Eduardo Lago, scriitor, acum critic la Babelia, fostul director al Institutului Cervantes din New York: „Critica este un serviciu public... obiectiv care are obligaţia de a decodifica ceea ce se află îndărătul operei, iar în spatele acesteia se află multe interese editoriale, comerciale... În lumea anglo-saxonă e posibilă o critică independentă. Îmi amintesc critici devastatoare la cărţi de Philip Roth sau de Paul Auster... James Wood a spus, de pildă, că de multă vreme Paul Auster scrie gunoaie.“

Santos Sanz Villanueva, profesor de literatură la Universtatea Complutense şi critic la El Cultural, crede că „independenţa criticului, esenţială pentru supravieţuirea disciplinei, este şi un ingredient care asigură calitatea activităţii de critic literar. În Spania, mulţi scriitori trăiesc din propriul scris, dar nu cunosc nici un critic literar care să-şi poată întreţine familia din munca sa. E o circumstanţă care încurajează amatorismul, societatea de întrajutorare reciprocă, mercenariatul pe la periferia industriei editoriale“. Dar, respingînd ieremiadele ca fiind o mostră de proastă educaţie, Santos Sanz Villanueva crede că, pînă şi azi, meseria de critic e una de vocaţie: „Nimeni nu ne obligă să fim critici. Ceea ce-i indubitabil e faptul că meseria de critic este mai importantă azi, în era informaţiei. Criticul încetează să mai fie un mediator general, cum era pînă nu de mult, şi se converteşte într-un intermediar limitat. Un mediator care-i interesează pe puţini cititori, dar nu pe oricine.“

Foarte interesant mi s-a părut răspunsul lui José María Pozuelo Yvancos, profesor la Universitatea din Murcia, critic la ABC Cultural (concurenţa Babeliei), care enumeră trei funcţii ale actului critic de întîmpinare – informarea, judecata de valoare şi, cu o vorbă a lui Barthes, „al treilea simţ“: „O bună cronică trebuie să conţină toată prezenţa de spirit posibilă pentru a cîştiga noi cititori, iar asta nu se obţine nici printr-o bună informare, nici printr-o impecabilă judecată de valoare. E vorba despre o complicitate a entuziasmului pe care bunii cititori o vor recunoaşte întotdeauna la un critic. E un lucru care are de-a face cu partea de creaţie din critica literară.“

Cum e la noi? Pentru edificare, vă recomand o discuţie recentă de pe un blog cultural trendy, „Critica angajată. Pornind de la un interviu cu Linda Hutcheon“. Ca să vedeţi de la ce s-a pornit şi unde s-a ajuns.

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii