Ianuarie 1952, la celălalt centenar Caragiale

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Ianuarie 1952, la celălalt centenar Caragiale jpeg

„Astăzi, cînd imperialismul americano-englez se dedă la cele mai monstruoase aţîţări şi pregătiri în vederea unui război mondial, astăzi cînd acelaşi imperialism nu se sfieşte să comită cele mai monstruoase crime în Malaya, în Vietnam, azi cînd capitalismul îşi simte pămîntul fugindu-i de sub picioare, iar contradicţiile sale lăuntrice se ascut la maximum, masca sub care îşi ascundea chipul i se clatină tot mai tare şi tot mai clar ne apare faţa lui cea adevărată şi hîdă. Cum ar mai zîmbi Caragiale – cu zîmbetul lui caustic şi pătrunzător – dacă i-ar fi dat să audă emisiunile posturilor de radio din occident (...) Legăturile de filiaţie directă dintre eroii satirizaţi de Caragiale şi liota putredă întreţinută din fondurile de spionaj americane sînt evidente. Rică Venturiano, de pildă, (...) deplînge azi de la Vocea Americii biata ţărişoară...“

Acesta era tonul „exegezei“ caragialiene din volumul Studii şi conferinţe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, dat la cules la 28 noiembrie 1952, cu bun de tipar la 13 decembrie, tiraj 6.180, la 8,60 lei exemplarul. Fragmentul de mai sus provine din contribuţia Mariei Banuş. Despre „concursul binevoitor“ dat de „imperialismul occidental“ regimului burghezo-moşieresc (atenţie: asta în Scrisoarea pierdută)  „care a jefuit ca-n codru de-a lungul deceniilor ţara şi poporul“ scrie şi Ion Vitner, în vreme ce pentru N. Popescu-Doreanu opera caragialiană nu fusese decît o armă în mîna „poporului român în lupta sa împotriva imperialiştilor americani şi englezi, provocatori de războaie (...) Oamenii muncii învaţă de la Caragiale să urască cu dezgust şi revoltă trecutul plin de mîrşăvie şi sînge“.

Peste douăzeci de semnături în acest volum care, citit astăzi, are un efect halucinant. Cinci academicieni, Sadoveanu, G. Călinescu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Gaál Gábor (din contribuţiile cărora afli cît a muncit Caragiale „pentru o pîine neîndestulătoare şi penibilă, fără siguranţa zilei de mîine“, că Pristanda este „incapabil de vreun ideal colectiv“ (!) din pricina „pauperizării“, că personajele se înscriu în categoriile „cretin, idiot şi imbecil odios“, pe scurt: „fauna acelui codru al Vlăsiei care a fost România burghezo-moşierească“), plus Tudor Vianu, Cezar Petrescu şi Perpessicius, nu fără Mihai Beniuc şi Zaharia Stancu, alături de Paul Cornea, Silvian Iosifescu şi Mihail Petroveanu, dar mai ales cu Mihai Novicov, Nicolae Moraru şi Traian Şelmaru. 

Să sperăm că Paul Cornea, singurul supravieţuitor, ne va împărtăşi – în volumul memorialistic la care lucrează – atmosfera, meandrele liniei partidului de atunci, ca şi identitatea politrucilor care pieptănau, adnotau şi îmbogăţeau textele. Fără a presupune intruziunea acestora, oricui îi va fi imposibil să accepte că un om ca Paul Cornea va fi scris cu seninătate rînduri precum: „Atitudinea critică a lui Caragiale faţă de societatea burghezo-moşierească oglindeşte nemulţumirea maselor de milioane de dezmoşteniţi, protestul lor plin de mînie, încercările lor de a găsi un remediu situaţiei mizerabile şi fără de speranţă în care fuseseră aduse (...) În lagărul imperialist, specia Caţavencilor, ce-i drept a unei posterităţi sinistre şi abjecte pe lîngă care eroii lui Caragiale erau îngeri nevinovaţi, trăieşte, se îngraşă din sudoarea noroadelor năpăstuite şi trăncăneşte în discursuri tot atît de neroade şi demagogice. Faţă de aceste fiare cu chip de om, cu mult mai rele decît strămoşii lor din vremea cîrdăşiei burghezo-moşiereşti, dar înzestrate cu acelaşi mecanism sufletesc, opera lui Caragiale ne învaţă ura şi dispreţul“.

Spuneţi-mi că visez! – ştiu că asta vă vine să exclamaţi în faţa acestui mic dar grăitor eşantion a ceea se numea pe atunci „sfîntă mînie proletară“. Numai că, dacă recitiţi fie şi superficial cele cîteva fragmente de mai sus şi mai jos, veţi simţi numaidecît filtrul grilei aplicate de cenzura momentului.

Dacă I.L. Caragiale a excelat prin ceva, acest lucru a fost „puterea de demascare“, în special cînd atacă şovinismul românesc – subliniază Gaál Gábor. Factorul istoric decisiv care a permis dezvoltarea comicului caragialian a fost „răsturnarea socialistă de care vorbea Lenin“, urmată de „revoluţia culturală în ţara noastră“ (Traian Şelmaru). De ce se sinucide nenea Anghelache?!? Simplu: „pentru că regimul şi aparatul de stat, unde lucra ca o rotiţă, este un regim barbar, bazat pe dispreţul total faţă de sufletul omului, un regim care distruge omul“ (Mihail Novicov). Pentru Maria Banuş, Caţavencu era una cu Dean Acheson, cel care deplîngea faptul că „ţărişoarele de democraţie populară nu au şi ele faliţii lor, trumanii lor, FBI-urile lor, Ku Klux Klan-ul lor“. În toată „această faună odioasă şi ridicolă, noi recunoaştem – continua fosta poetă – încă de la primele chiţcăieli pe urmaşii direcţi ai moftangiilor, cu mofturile lor sinistre pe care poporul muncitor le-a îndurat atîta amar de vreme“.

Citind atari mostre de „evaluare estetică“, ajungi să te întrebi dacă ai într-adevăr de-a face cu admiratori sau inamici, că tot a fost Caragiale înscris, cu dreptate, nu doar în formula „cel mai sociabil scriitor român“ (Şerban Cioculescu), dar şi în verdictul „scriitorul nostru clasic cu cei mai numeroşi detractori şi cu cea mai contradictorie curbă a notorietăţii literare“ (Florin Manolescu).

„Ma se lesemo tóte aţeste“, vorba Dumnealui.

Cum stă Caragiale, scenic şi exegetic, după un veac de posteritate? Dacă asta am citat dinspre centenarul naşterii, 1952, ce vom rezuma la sfîrşitul lui 2012, după centenarul morţii? 

E limpede că, între momentul Maiorescu-Gherea-Ibrăileanu-Mihail Dragomirescu, interbelicul (monumental) al triadei Cioculescu-Zarifopol-Pompiliu Constantinescu (plus cele două vîrfuri, Lovinescu şi Călinescu, surprinzător de rezervate faţă de esenţa şi vitalitatea comicului caragialian) şi explozia analitic-sintetic-comparatist-biografică a deceniilor ceauşiste (Ştefan Cazimir, M. Tomuş, V. Silvestru, B. Elvin, I. Constantinescu, Valeriu Cristea, Alexandru George, Al. Călinescu, Florin Manolescu, V. Fanache, Maria Vodă Căpuşan, Marin Bucur, M. Iorgulescu), interstiţiul deceniului stalinist, reprezentat de Silvian Iosifescu şi Vicu Mândra, nu a reprezentat decît o nefericită paranteză.

Mai important mi se pare să ne întrebăm în ce măsură eforturile analitice post-’89 – de la Ion Vartic, Ioana Pârvulescu, Marta Petreu, Bogdan Bădulescu, Gelu Negrea, Dorina Grăsoiu, Liviu Papadima, la Georgeta Ene, Dan Alex. Condeescu, C. Trandafir ş.a. – au îmbogăţit sau amendat moştenirea, venind în întîmpinarea noilor aşteptări ale receptării. Faţă de cele două noduri crucial-iradiante ale exegezei – Şerban Cioculescu şi Florin Manolescu –, ce tip aparte de energie va fi adus noul regim de libertate în lumea comentariilor caragialiene? 

Iar scenic, lucrurile se prezintă mai simplu ori mai întortocheat? Ne vom răspunde joia viitoare. (Ce altă treabă avem?!)

Deocamdată, să luăm aminte la vorbele lui Mihail Petroveanu, în finalul volumului din care ne-am împărtăşit astăzi: „Constructorii socialismului au nevoie să respire un aer la fel de proaspăt în jurul lor ca şi elanul care le umple inima, mînîndu-i spre înfăptuiri măreţe (...) Sute de oameni ca Lefter, Anghelache şi Cănuţă pot să se dezvolte liber şi eficace numai într-o orînduire eliberată de îngenunchierea omului de către om“.

Cum le spuneau ei, mai rar cineva!

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.