Gratiile libertății

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Matei Vişniec, Domnul K. eliberat, Editura Cartea Românească, 2010. 

În volumul de poezie Oraşul cu un singur locuitor (1982), Matei Vişniec publica un poem ciudat intitulat „Era o zi ploioasă, domnule judecător“ în care o voce (un posibil Autor?) îşi mărturiseşte, la proces, vina de a fi fost ispitit de o crimă la întîmplare, deci simbolică, într-un moment de derivă existenţială: „era o zi groaznică, domnule judecător, o zi / cum numai o dată la o sută de ani / le este dată fiinţelor, o zi ca un tub uriaş / în care se ciocnesc toate trenurile /.../ şi atunci am ieşit în stradă, domnule judecător / şi am tras două gloanţe / în primul om care mi-a ieşit în faţă / şi care s-a întîmplat să fiţi dumneavoastră, Joseph K.“. Stranietatea (şi, fireşte, frumuseţea) poemului vine, mai ales, din ambiguitatea identităţii interlocutorului al şi-aşa misteriosului inculpat: confesiunea are loc în prezenţa victimei arbitrare (adică a unui Joseph K. supravieţuitor norocos, „absolvit“ de moarte conform nevinovăţiei sale) sau acesta este, de fapt, una şi aceeaşi persoană cu judecătorul, pus în situaţia de a-şi ierta aproapele rătăcit? Cu alte cuvinte, este Joseph K. o victimă/un sacrificat, o instanţă sau şi una, şi alta? 

Personajul K. este „împrumutat“ şi într-un alt poem din volumul Înţeleptul la ora de ceai (1984), aşa cum, în general, mai toate piesele de teatru scrise, pînă în anii ’90, de Matei Vişniec sînt pline de sugestii kafkiene, dar abia acum aflăm că, de fapt, scriitorul a început şi un roman inspirat de acest personaj, încă din 1988, imediat după plecarea sa din ţară. Domnul K. eliberat este, conform propriei mărturisiri a autorului, inspirat de trauma personală a eliberării din realitatea comunistă kafkiană. Încă de la primele rînduri ale cărţii urmărim nu şocul privării nemotivate de libertate, al arestării şi captivităţii abuzive, ci şocul eliberării, la fel de inexplicabile, a personajului numit, de data aceasta, Koseph J., a cărui vină rămîne în continuare obscură. Aflăm doar că trecuseră „ceva ani buni“ de la condamnare. Dat fiind că eliberarea nu este propriu-zis anunţată, ci doar sugerată prin încetarea oricărei forme de coerciţie carcerală, Koseph J. este confuz şi circumspect. Fiind eliberat, dar nu şi obligat să părăsească penitenciarul, „conştiinciosul şi disciplinatul“ deţinut nu îndrăzneşte sau nu e pregătit să plece şi se foloseşte de amabilitatea bruscă a gardienilor, dar şi de pretextul lentorii (de fapt, al amînării) procedurii de înapoiere a hainelor, pentru a explora liber colonia penitenciară devenită în timp unica lui realitate. Însingurat în condiţia sa precipitată de individ liber pentru care libertatea subită nu are deocamdată sens, Koseph J. se integrează, mental, personalului de cealaltă parte a gratiilor, astfel că, în momentul în care descoperă că una din porţile închisorii rămăsese deschisă, se simte „nu ştie nici el de ce, responsabil“, iar cînd vine noaptea şi rămîne „închis“ în afara zidurilor este deopotrivă furios şi deznădăjduit. Raportul captivităţii devine, astfel, relativ. Nu cumva gardienii, bucătăreasa, magazinerul şi directorul închisorii (un individ izolat şi inaccesibil), nu cumva ei, cei lipsiţi cu totul de speranţa că într-o zi vor avea dreptul şi la o altă viaţă, sînt adevăraţii captivi în postura lor de „umbre“ ale deţinuţilor? 

Cînd cineva evadează, Koseph J. se trezeşte în postura de gardian provizoriu şi, astfel, descoperă nu doar frica pe care o provoacă automat celorlalţi deţinuţi, dar şi supuşenia lor totală şi inexplicabilă. Ca şi cum vina, pedeapsa şi captivitate ar fi nu doar dincolo de orice îndoială şi revoltă, dar un destin şi o raţiune în sine, constatare care-i dizolvă fostului deţinut „panica şi ruşinea“ iniţiale transformîndu-i timiditatea în agresivitate. Căci autoritatea aduce cu sine tentaţia controlului, a posedării violente şi gratuite. Cînd Koseph J. îl loveşte gratuit, dintr-un instinct inexplicabil şi din întîmplare, tocmai pe deţinutul care-i luase locul în fosta lui celulă, avem, în sfîrşit, dovada şi natura Vinei: orice individ poate fi un tiran dacă are instrumentele şi forţa necesare. (Ca o paranteză, acesta este şi subiectul filmului Das Experiment al regizorului Oliver Hirschbiegel.) Vina (kafkiană) este, de fapt, intrinsecă naturii umane -  vina este potenţială, un păcat primordial de neispăşit şi o condiţie de nedepăşit. Teribilul pasaj oferă o posibilă cheie de interpretare poemului din 1982: complexul vinovăţiei potenţiale. Joseph K. este şi atacatorul, şi victima, şi instanţa – un (posibil) vinovat cu dreptul de a (se) pedepsi şi de a (se) ierta.

Romanul putea foarte bine să se încheie (şi) aici, dar Koseph J. îşi continuă aventura şi descoperă că, de fapt, nu e singurul care parazitează penitenciarul. Din acelaşi motiv al inadaptării la realitatea de afară, toţi evadaţii din anii trecuţi locuiesc, într-o aripă ascunsă a închisorii, ca o comunitate, hrănindu-se cu resturi şi gunoaie. Mai mult, atîta timp cît pentru gardieni nu există indivizi, ci doar cantităţi (nişte numere în celule), e posibilă substituţia permanentă între deţinuţi şi evadaţi: infirmeria este spaţiul unde are loc schimbul dintre bolnavii coloniei penitenciare (care aleg libertatea clandestină) şi bolnavii comunităţii „eliberate“ (care preferă sănătatea şi hrana). Spre final, prin discuţiile în gol despre vot, principii şi egalitarism din sînul comunităţii de evadaţi, ale căror reguli, constrîngeri şi privaţiuni sînt cu adevărat drastice, romanul schimbă accentele parabolice cu cele distopice: egalitarismul nu e dezirabil, violenţa însoţeşte demagogia, iar ideologia e doar un instrument de control. Romanul se încheie rotund cu Koseph J. substituindu-se, în infirmerie, unui deţinut pentru a ajunge din nou în fosta sa celulă. Poate că orice sistem este o chestiune de (in)adaptare şi oferă doar forme alternative de captivitate, poate că nu există ieşire din realitate, iar libertatea e doar o chestiune mentală, dar regimul carceral individual este, totuşi, mai suportabil decît cel colectiv unde moartea însăşi este resimţită ca un act de trădare şi abdicare de la principiile comunităţii. 

Însuşindu-şi bine maniera kafkiană, Matei Vişniec a adăugat tensiunii absurdului întunecat şi un vag lirism oniric, romanul păstrînd, prin anumite motive şi personaje, mărcile propriei literaturi. Din păcate, trimiterea atît de directă a personajului său la cel kafkian are ceva gratuit (permutarea onomastică este facilă şi, apropo, dacă personajul se cheamă Koseph J., titlul n-ar fi trebuit să fie Domnul J. eliberat?), iar unele fraze sînt mult prea explicite (de pildă, aceasta: „Fragilitatea liniei de demarcaţie dintre cele două lumi era de natură să înnebunească pe oricine“) şi nu-şi au locul într-un astfel de roman care funcţionează prin sugestii, vag şi chiar obscur. Pe alocuri, romanul pare, din păcate, un Kafka pe înţelesul tuturor.

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.