Germanii și Gestapoul

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Germanii și Gestapoul jpeg

● Frank McDonough, Gestapo. Mit și realitate despre poliția secretă a lui Hitler, Editura Trei, 2019, 272 de pagini, format 13 x 20 cm.

Cine nu știe de ofițerul în haină de piele care urcă scările în trombă și îi arestează pe nefericiții din Rezistență, îi duce în subsoluri și îi torturează acolo pînă obține mărturisirea completă? Este imaginea pe care filmele occidentale, americane și europene deopotrivă, au construit-o angajaților Gestapoului, poliția secretă nazistă, o imagine pe care am preluat-o și noi și pe care am combinat-o uneori cu cea a securistului din altă poliție secretă, cea comunistă, la care am avut acces mai direct și mai îndelungat. Așa s-a consacrat profilul Gestapoului, o instituție temută, populată de sadici care acționează arbitrar, plină de secrete murdare.

Numai că imaginea aceasta riscă să rămînă una remanentă. Între timp, unii istorici au cercetat mai atent documentele și le-au dat o interpretare mai nuanțată. Ca s-o înțelegem, trebuie să ne reamintim un concept-cheie al ideologiei naziste, acel Volksgemeinschaft pomenit constant în discursurile lui Hitler. Unii îl traduc prin „comunitatea națională”, alții prin „comunitatea de neam”, cea „populară” sau „a poporului”, a „etniei” sau a „rasei”. Este în fapt „corpul rasial” (Volkskörper) pe care nazismul și-a propus să îl curețe de „impurități”, fie ele minorități etnice sau religioase, comuniști sau socialiști, homosexuali sau țigani, cerșetori sau șomeri. Ei bine, pe scurt și simplificînd, istoricii de dată mai recentă au identificat și descris o anume atitudine a Gestapoului față de cei ce făceau parte din Volksgemeinschaft și un cu totul alt comportament față de cei excluși din această comunitate creată și întreținută ideologic. În primul caz e vorba totuși de reguli, de anumite drepturi, de un tratament care aduce cu cel administrat de o poliție obișnuită. Dar Doamne ferește ca din ancheta Gestapoului să rezulte că ești de fapt un „exclus”, un Gemeinschaftsfremde („străin de corpul social”) sau chiar o amenințare la adresa Volksgemeinschaft-ului – atunci foaia se schimbă și ești încadrat la paragrafele de lege sinistre care includ adesea trimiterea la pedeapsa capitală. Iar această atitudine se transmite mai departe, la procurori sau judecători. De exemplu, un maistru de la o întreprindere e turnat de subalterni că nu dă și nu răspunde la „salutul german”, ba chiar nu-i lasă pe muncitori să asculte la difuzoare cuvîntările în direct ale lui Hitler, Goebbels sau Himmler, ci îi pune la treabă. Afrontul e grav și maistrul e arestat de Gestapo (Geheime Staatspolizei), anchetat și trimis într-un lagăr de concentrare. Dar pentru că era din Volksgemeinschaft și a primit referințe bune de la patroni și alți membri ai comunității, e eliberat și se alege în cele din urmă doar cu o mustrare. Dacă ar fi avut antecedente politice neagreate sau vreun „beteșug” social sau rasial, ar fi rămas probabil în lagăr, unde mulți deținuți își găseau sfîrșitul. Povestea maistrului Heinrich Veet din Duisburg este reprodusă într-o carte despre Gestapo a profesorului Frank McDonough. Așa se explică, spune autorul, cruzimea cu care Gestapoul acționa în teritoriile ocupate din afara Germaniei: acolo nu avea de-a face cu Volksgemeinschaft, ci cu „rasele inferioare”. Și tortura, și asasinatele arbitrare erau făcute cu impunitate garantată.

O altă linie de dezvoltare a acestei interpretări revizioniste a specificului activității poliției secrete naziste este legată de gradul de avizare a populației față de modul de operațiune al Gestapoului. După război și mulți ani apoi, unii au spus că nu au știut de amploarea abuzurilor Gestapoului; cum se spunea și în România cînd era vorba de Securitate. Și într-adevăr, pentru un membru al „comunității rasiale” contactul cu Gestapoul nu era chiar inevitabil. Dacă te conformai, salutai cum trebuie, defilai cînd era cazul, îți vedeai de serviciu, nu te lua nimeni la întrebări. În plus, Gestapoul nu avea dimensiunile și omnipotența de supraveghere cu care a fost creditat; el reacționa mai ales la „pont”, rare au fost cazurile în care se autosesiza, spun istoricii. Dar nu din experiența directă le venea oamenilor cunoașterea. Germania era o țară intens „jurnalizată”, populația consuma – ca și astăzi – multă presă; naziștii înșiși s-au străduit să aducă în fiecare gospodărie cîte un aparat de radio. Și ce relata presa oficială? Într-una dintre cărțile sale, istoricul Robert Gellately povestește cum a dat de cazul unei femei care a fost arestată în urma unui denunț că „arăta ca o evreică” și că ar fi avut o legătură cu un bărbat „arian”, ceea ce în Germania nazistă de la acea vreme era interzis. Cazul a fost relatat la lumina zilei în ziarele germane și ca el, prin mass-media din timpul nazismului, erau sute sau mii de asemenea „lecții de viață”. Oamenii le citeau și nu spuneau nimic, le luau poate chiar ca fapt divers. Lumea deci știa, dar trăia într-o amorțeală morală indusă ideologic, în care s-a complăcut din calcul, comoditate sau teamă.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Ce a răspuns Inteligența Artificială despre Marea Unire de la Alba Iulia. Eroarea pe care o face ChatGPT
Softul de inteligență artificială ChatGPT are răspunsuri la întrebări ce au legătură cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Face, însă, o eroare, confundând Sala Unirii cu Catedrala Ortodoxă, care a fost construită abia în 1922.
image
Renumit medic pediatru, avertisment: „Tocmai am văzut un caz sever de rujeolă, boală care, cred unii, nu există”
Medicul pediatrul Mihai Craiu avertizează depre o boală care „există și produce complicații grave, unele mortale” . Este vorba despre rujeola, despre care unii părinți cred că „bolile acestea, ale copilăriei, existau numai în timpul comunismului sau apar în țări africane”
image
Cum i-a făcut România magică să plângă de emoție pe mai mulți americani. „Nu credeam să mi se întâmple așa repede” VIDEO
Frumusețiile României și simplitatea și sufletul curat al românilor sunt de multe ori apreciate de turiștii și de vloggerii care ajung aici din străinătate. În unele cazuri, aceștia sunt copleșiți și ajung chiar să verse lacrimi, emoționați. De 1 Decembrie, „Adevărul” relatează trei astfel de cazuri

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic