Fete în proza scurtă

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Fete în proza scurtă jpeg

Ioana Creţoiu, Alegeri dificile, Editura Polirom, 2016.

Irina Georgescu Groza, Dincolo de ferestre, Casa de pariuri literare, 2016.

Pînă acum a fost un an bun pentru proză (mai ales pentru proza scurtă), inclusiv datorită acestor două cărţi, fiecare numărînd peste douăzeci de povestiri, venite din partea fetelor, care pînă nu demult nu păreau deloc preocupate de genul scurt. Din fericire, sînt semne că, în anii următori, această balanţă de gen se va echilibra.

Ca şi Anca Vieru acum doi ani, Ioana Creţoiu debutează mai tîrziu şi poate că e mai bine aşa. Alegeri dificile e un volum omogen, scris cu maturitate, fără o amprentă stilistică personală, în care prozele sînt grupate în patru secţiuni, în funcţie de temă şi timp. Lucru care face şi mai vizibilă preocuparea autoarei pentru anumite subiecte, ciupercile şi pişcotarii fiind cele mai evidente, poate şi pentru că prozele cu aceste subiecte nu meritau atît o secţiune, cît o selecţie („O conversaţie“ şi „Agaricus Campestris“ erau suficiente, restul sînt doar variaţiuni sau nici măcar atît, exerciţii). Primele proze ale volumului însă, poate şi cele mai bune, sînt scene de familie dintr-o casă în care trăiesc mai multe familii şi întoarceri melancolice în copilăria unor alte vremuri. Proze mai degrabă de atmosferă, cu personaje abia schiţate şi, prin asta, uşor misterioase. Lipseşte acestor proze frumoase, dar cam statice, o anume infuzie de viaţă, un decupaj mai amplu, încît cititorul să intre mai mult în viaţa acestor personaje, ale căror gesturi nu capătă suficient ritm şi ale căror vorbe, puţine, n au suficient ecou în propriile poveşti încheiate înainte să se desfăşoare cît de cît. Ioana Creţoiu ar avea mult de învăţat de la o prozatoare precum Adriana Bittel, a cărei antologie, reeditată anul trecut la Humanitas, Cum încărunţeşte o blondă, ar putea deveni, de fapt, pentru multe aspirante ale prozei scurte de la noi, un fel de Biblie. Dintre toate cele şase proze care deschid volumul, ultima, „Salată orientală“, este cea mai închegată şi are toate calităţile scrisului Ioanei Creţoiu (deşi e o proză ruptă în două: începe cu un personaj şi se termină cu altul). Este decupată aici o scurtă perioadă din viaţa unei secţii, aflată într-un institut de cercetare şi proiectare, în perioada comunistă, unde autoarea surprinde foarte bine şi foarte uşor fundalul existenţei grele în dictatură, solidaritatea umană, frica, dar şi comicul de situaţie. O altă proză mai dezvoltată este „Copiii noştri sînt ai noştri“, în care e vorba despre o familie cu educaţie al cărei fiu, în ciuda unei oportunităţi uriaşe de a lucra în străinătate, alege să se întoarcă în ţară pentru a pune umărul, măcar o vreme, la progresul comunitar postdecembrist.

Ioana Creţoiu scrie bine, are ureche pentru dialog (păcat că n-o foloseşte de fiecare dată) şi umor, iar prozele sale se citesc cu plăcere. Deocamdată îi lipseşte o gîndire mai complexă a prozei scurte, o anume îndrăzneală de a-şi dezvolta şi a explora mai mult subiectele şi personajele al căror potenţial nu este suficient pus în valoare prin această formulă a decupajului strict. Desenele din covoraşele Ioanei Creţoiu nu-şi arată deocamdată prea bine liniile, con­tururile, di­recţiile; e ne­voie de o pri­vire mai amplă.

coperta jpg jpeg

Şi Irina Geor­gescu Gro­za ar fi pu­tut face o se­lecţie mai severă a povestirilor sale, dar paleta exprimării sale narative, în ciuda unor stîngăcii evidente, e mai variată. Nu atît de omogene precum Alegerile Ioanei, Ferestrele Irinei se deschid în mai multe direcţii, dar acesta ar putea fi un semn, dacă nu al grabei, atunci al unei oarecare indecizii. Irina Georgescu Groza are un mare potenţial, pe alocuri este sclipitoare, neaşteptat de dexteră şi cît se poate de savuroasă, dar nu mi-e clar ce anume vrea să scrie. Există în această carte plină de surprize şi povestiri cu tentă sentimental-lirică (pe care aş sfătui-o să le abandoneze complet în viitor), şi cîteva povestiri (vag) fantastice sau umoristice, şi dialog, şi monolog… Irina Georgescu Groza se descurcă în toate, uneori mai mult decît onorabil (are umor şi un simţ cu totul deosebit al detaliilor, ceva destul de rar în proza noastră, iar dialogurile funcţionează excelent), dar totul cu preţul unei identităţi literare imprecise: pare distrasă de propriile idei, subiecte şi plăceri textuale. Tot înspre idealul reprezentat de povestirile Adrianei Bittel bat şi cîteva dintre prozele ei foarte bune: „Fugarul“ (un băieţel care suferă după moartea bunicii pleacă noaptea în căutarea paradisului domestic de altădată) şi „Balerina“ (tribulaţiile unei fetiţe înscrise în clasa de balet). Proze precum „Radio“ (singurătatea a două surori bătrîne, tulburată de un episod violent) şi „Valeruş şi luna portocalie“ (singurătatea unui băiat îndrăgostit în secret) arată excelente calităţi narative, în timp ce „Père Tinel“ (vizita în străinătate a unor părinţi în casa logodnicului fiicei lor, care încă mai locuieşte cu mama lui) e o mică bijuterie comică (vezi mai jos fragmentul). Deşi Irina Georgescu Groza scrie şi despre relaţiile de cuplu (la distanţă, plictisite sau neîmplinite), în care dialogul dintre cei doi e bine condus, se lasă convinsă, fără prea mult discernămînt literar, de un imaginar cinematografic pueril şi convenţional, care implică arme şi crime din pasiune. Acolo unde însă cruzimea vine natural, autoarea arată că şi fetele pot scrie fără menajamente.

Dincolo de ferestre este o carte cu destule povestiri bune, îndrăzneaţă şi scrisă cu poftă, care arată un potenţial narativ excelent. Dacă Irina Georgescu Groza îşi va delimita mai bine teritoriul, va fi una dintre prozatoarele noastre de vîrf.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

*** 

Irina GEORGESCU GROZA

Père Tinel (fragment)

Luă din stiva de pe parchet cîteva lemne şi le puse cu grijă pe foc. Stînd pe vine, privi în jur, mobila părea destul de veche, bine întreţinută, televizorul mare cît peretele, în care se văzu ghemuit, cu flăcările din spatele lui reflectîndu-se în ecranul negru. Şi mai era cineva acolo.

– Vous avez froid?

Tinel se ridică şi se lipi de şemineu, respiră adînc, cum îl învăţase Mariana. Zîmbi cuscrei care stătea pe canapea îmbrăcată într-un halat din catifea neagră. Părul blond îi era strîns la spate, o şuviţă îi aluneca pe gît şi se oprea deasupra reverului din blăniţă artificială. Catherine duse la buze paharul şi continuă să-l privească pe Tinel cu ochii ei mari şi zîmbitori. Cum de nu o observase?

– Asseyez-vous, Tinel. Venez ici, je ne vais pas vous manger, rîse ea, bătînd canapeaua cu palma.

– Pas manger, merçi, se lovi bărbatul peste burtă. Full, rîse şi el şi se aşeză lîngă femeie.

Se uită cu coada ochiului la pieptul ei, îi amintea de Sophia Loren şi de filmele la care se ducea în tinereţe la cinematograf. Degeaba zicea Mariana că ar fi Catherine mai bătrînă decît ea, chiar arăta foarte bine, nici cincizeci de ani nu i-ar fi dat. Faţa ei cu textura unei piersici, ochii strălucitori, aprinşi, îi trimiteau căldură în piept.

– Pas bon pour vous, spuse Catherine şi îi luă paharul cu vin.

Se ridică încet şi merse agale spre servantă, de unde scoase un alt pahar. Lui Tinel i se păru că la întoarcere femeia se legăna cam tare. Cînd se aplecă deasupra mesei să toarne din sticla de whisky, lui Tinel îi veni să prindă sînii care păreau să cadă din reverele halatului

– Voilà, c’est mieux, îi zîmbi ea cînd se aşeză, de data asta mai aproape şi se întoarse spre el. Je suis une personne mélancolique…

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.