Femei în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Femei în timp jpeg

● Alice Munro, Dragostea unei femei cumsecade, traducere de Adriana Bădescu, Editura Litera, 2018. 

Sînt de multă vreme un admirator al operei lui Alice Munro, dar întotdeauna am avut o anume reţinere în a-i recomanda cărţile. Aş fi dezamăgit să constat că cei cărora am bunăvoinţa să le-o recomand n-au ce le trebuie ca să se bucure de proza ei.

În primul rînd, majoritatea povestirilor sale sînt cumva nespectaculoase. Conţin o anume doză de violenţă, dar nu acesta este subiectul lor. S-a remarcat faptul că în prozele ei, ca şi la Cehov, în descendenţa căruia a fost pusă, nu se întîmplă mare lucru în afara unor epifanii, momente de iluminare cauzate de cine ştie ce detaliu. Cum formula cineva, povestirile ei mai mult conţin decît afirmă, şi doar arată, nu fac paradă. Sînt capsule de destine a căror dinamică constă nu atît în epicul în sine, cît în amplele mişcări narative înainte şi înapoi în timp. Spre deosebire de Cehov, şi de oricare dintre maeştrii prozei scurte, Munro face mari salturi în timp, uneori deconcertîndu-şi cititorul prin ruperi bruşte de perspectivă. Paragrafele lui Munro funcţionează deseori ca maşinării ale călătoriei în timp. Or, pentru a obţine şi a întreţine coerenţa în non-linearitate şi în astfel de disonanţe structurale, e nevoie de rafinament formal şi de subtilitate stilistică, obţinute deseori prin nenumărate şi atente rescrieri. E nevoie de multă muncă pentru ceea ce nu se vede. Iar Alice Munro e faimoasă pentru acribia cu care îşi revede prozele pentru volum, majoritatea fiind publicate în variante iniţiale în reviste precum The New Yorker, The Atlantic Monthly sau Harper’s Maga-zine. Unele povestiri ale sale apar, cu fiecare reeditare, în variante sensibil diferite: schimbă vîrsta personajelor şi finalurile, tot mai deschise, într-un proces de reimaginare şi rafinare constantă.

În al doilea rînd, Alice Munro este o scriitoare a maturităţii. Astăzi, cînd există genuri literare, precum boardgame-urile, destinate unor segmente de vîrstă clar delimitate (i.e. young adult), Alice Munro scrie, cum zicea un cronicar, pentru oameni mari. Confruntarea cu tradiţiile şi convenţiile sociale, educaţia religioasă, prejudecăţile moştenite, înfruntarea propriilor limite/frici, toate acestea sînt teme grele, dar deseori nespectaculoase, cel puţin nu atunci cînd se manifestă lent. Or, Munro dezvoltă fără o tensiune căutată. Motiv pentru care povestirile/nuvelele ei au o încărcătură emoţională, o profunzime psihologică şi o complexitate narativă considerate a fi doar apanajul romanului. Munro scrie, de fapt, romane în miniatură pentru adulţii obişnuiţi să aştepte, să fie atenţi, să descifreze. Alice Munro nu scrie pentru cititori grăbiţi, dependenţi de gratificări imediate.

O altă caracteristică a literaturii sale este faptul că, deşi aproape toţi protagoniştii ei sînt femei (bărbaţii nu au complexitatea personajelor feminine), care se confruntă cu toate problemele specifice feminităţii (desprinderea de familie, maturizarea şi acceptarea corpului, provocările sexualităţii, ale mariajului şi ale maternităţii, sacrificiul, devotamentul şi adulterul, dragostea, secretele, minciunile şi trădarea, corvoadele vieţii domestice, creşterea şi desprinderea copiilor ş.a.), e greu de spus că Alice Munro ar fi o scriitoare feministă. Ea nu face paradă din faptul că scrie doar despre femei. Sexul nu contează decît atunci cînd contează.

Cele opt povestiri din acest volum de peste 400 de pagini (apărut în 1998 şi premiat cu National Book Critics Circle Award şi cu Giller Prize) se înscriu perfect în estetica şi în temele exprimate de mai sus. Prozele au ca punct de plecare anii ’60, dar uneori coboară pînă în deceniul războiului. E un detaliu important, de vreme ce protagonistele se află în miezul vieţii lor într-un moment în care, deşi au moştenit şi se confruntă cu reguli (legate de sex, religie, căsătorie, plus „dispreţul tuturor copiilor faţă de părinţi“ şi „progeniturile agitate, povara maternităţii“), trăiesc o perioadă de emancipare a femeii. În „Copiii rămîn“ (vezi fragmentul de mai jos), o tînără mamă decide, cu mult curaj, să-şi părăsească soţul şi copiii în timpul unei vacanţe pentru un regizor de teatru de amatori în echipa căruia repeta rolul Euridicei. Paragraful final ne transportă cîţiva ani după momentul plecării ei. În „Insula Cortes“ (proza mea favorită din carte), o femeie descrie viaţa unui cuplu vecin, mai în vîrstă, care a trecut printr-un dezastru, doar pentru ca un anume paragraf să ne transporte în viitor, după un dezastru propriu, ca şi cum povestea vecinilor ar fi fost oglinda premonitorie. În povestirea titulară, cea mai complexă din carte, nişte copii descoperă un cadavru în lac despre care, o vreme, nu vorbesc nimănui (ca în „Atît de multă apă atît de aproape de casă“ de Raymond Carver), pentru ca proverbialul paragraf să ne întoarcă înapoi la o poveste de familie care, vreme de zeci de pagini, nu pare să aibă nici o legătură cu deschiderea povestirii. În „Jakarta“ sau „Doar secerătorii“ (un alt vîrf al cărţii), e vorba de relaţia dintre mamă şi fiică faţă cu trecutul mamei etc. Un personaj chiar vorbeşte, la un moment dat, despre „tradiţia taţilor absenţi“. (Traducerea Adrianei Bădescu este foarte bună. Într-un singur loc am zîmbit: „dingey on him like a blowtorch“ tradus „cu scula lui clocotitoare“.)

La Editura Litera s-au tradus pînă acum cinci volume din opera lui Munro. Eu abia îl aştept pe următorul. 

***

Alice MUNRO
Copiii rămîn (fragment) 

Faptele ei erau unele despre care citise şi despre care auzise. Aşa făcuse Anna Karenina şi asta voise Madame Bovary să facă. Asta făcuse un profesor de la şcoala lui Brian, cu secretara şcolii. Fugise cu ea. Aşa se numea fapta lor. Fuga împreună. Tălpăşiţa luată împreună. Despre ea se vorbea cu dispreţ, cu umor, cu invidie. Era adulter dus cu un pas mai departe. Cei doi probabil că avuseseră o relaţie de ceva vreme, comiseseră adulter deja înainte de a fi suficient de disperaţi sau de curajoşi să facă pasul acela.

Adulterii erau consideraţi iresponsabili, imaturi, egoişti sau chiar cruzi. Şi norocoşi. Erau norocoşi fiindcă sexul pe care-l făceau pe bancheta din spate a maşinilor, în iarbă, în paturile conjugale pîngărite sau, probabil, în moteluri ca acesta îi aducea, fără îndoială, la extaz. Altfel n-ar fi jinduit atît de tare unul la celălalt în ciuda tuturor riscurilor şi n-ar fi avut o încredere atît de mare că viitorul lor împreună avea să fie altfel, mai bun, decît ce trăiseră în trecut. Altfel. Asta trebuia să creadă Pauline acum – că exista o deosebire substanţială între vieţile, căsniciile ori relaţiile umane. Că unele dintre ele aveau o inexorabilitate, o fatalitate pe care altele n-o aveau…

Viaţa ei se prăvălea înainte, ea devenea una dintre persoanele acelea care fugeau. O femeie care, în mod șocant și inimaginabil, renunța la tot. Pentru dragoste, ar fi spus sec observatorii. Adică pentru sex. Nimic din toate astea nu s-ar întîmpla pentru altceva decît pentru sex. Și totuși, care să fie marea deosebire? Sexul nu e o procedură chiar atît de variabilă, în ciuda a tot ce ți se spune. Piele, mișcări, contact, rezultate. Pauline nu era o femeie de la care să fie greu să obții rezultate. Brian le-a obținut. Probabil oricine le-ar obține, cu condiția să nu fie total inept ori dezgustător din punct de vedere moral.

În realitate însă, nimic nu e la fel. Cu Brian – mai ales cu Brian, căruia i-a dedicat un soi egoist de bunăvoință, cu care a trăit în complicitate maritală – nu poate trăi niciodată acea golire, acel zbor inevitabil, simțiri pentru care nu trebuie să faci eforturi, ci doar să se lase pradă lor, ca respirația sau moartea. Pe acestea, crede ea, le poate avea doar cînd pielea e a lui Jeffrey, mișcările sînt făcute de Jeffrey și greutatea care o apasă are în ea inima lui Jeffrey, după cum ale lui Jeffrey sînt obiceiurile, gîndurile, particularităţile, ambiţia şi singurătatea (care, din cîte ştie ea, ar putea avea legătură în principal cu vîrsta lui tînără)…

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.