Faţă cu istoria

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Faţă cu istoria jpeg

● Zsuzsa Selyem, La Moscova plouă – povestea unei deportări, traducere de Judith E. Ferencz, Editura Institutului Cultural Român, 2017. 

Am resimţit dintotdeauna ca pe-un fel de handicap faptul că nu cunosc în mod satisfăcător literatura scrisă în limba maghiară a scriitorilor născuţi sau care trăiesc încă în România şi mă bucur de fiecare dată cînd devin familiar cu cîte un nume.

Născută tot la Tîrgu Mureş şi din aceeaşi generaţie cu Attila Bartis (tradus la Polirom cu romanele Plimbarea, Tihna şi Sfîrşitul), cu György Dragomán (tradus tot la Polirom cu volumul de proză scurtă Regele Alb şi cu romanul Rugul) şi cu Márton Evelin (publicată la Curtea Veche cu Nopţile Salamandrelor), Zsuzsa Selyem (n. 1967) a debutat la Budapesta cu eseuri literare, înainte să publice volume de proză scurtă la edituri din Cluj-Napoca şi Miercurea Ciuc.

Publicat la Budapesta în 2016, La Moscova plouă este un mic roman-mozaic alcătuit din unsprezece proze ce au fiecare alt narator şi care ar putea fi citite şi independent. Aşa cum o spune şi subtitlul, romanul alcătuieşte povestea unei deportări în Bărăgan din anii ’40 stali-nişti, dar prozele se întind în timp, înainte şi înapoi, alternînd scene din anii 1789 şi 1927, ajungînd pînă în 1989. Astfel, prozele compun, în miniatură, saga familiei Beczásy din fostul Imperiu Austro-Ungar, de la bătrînul Emánuel Beczásy, cel cu rădăcini armene, posesor al unor cai de rasă pe care Prinţul Ştirbey îi cumpără, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, plătind cu Pădurea Beţasu, prin bijutierul Andor Beczásy, fiul directorului unei fabrici de fier, de al cărui nume este legată legenda traficului cu franci falşi în Transilvania de după Pacea de la Trianon, pînă la István Beczásy, moşier în fostul comitat secuiesc Trei Scaune, anchetat şi torturat pentru „sabotarea orînduirii comuniste“, apoi deportat, în urma naţionalizării, împreună cu familia, în Bărăgan, după un an de domiciliu forţat la Sfîntu Gheorghe.

Cu adevărat interesant la micul roman al Zsuzsei Selyem nu este atît structura de mozaic, căreia îi lipsesc piese („nu există memorie, doar întîmplări de sine stătătoare“, spune unul dintre naratori), cît faptul că destinele şi tribulaţiile celor trei generaţii Beczásy, care trec prin două războaie mondiale, dezmebrarea unui imperiu şi naţionalizarea comunistă, sînt evocate, rînd pe rînd, de naratori animale şi plante. Cu vreo două excepţii, scenele sînt povestire de martori „necuvîntători“, pe cît de necreditabili, pe atît de omniscienţi: o mierlă, o strigă, un corb, un cîine, un ţînţar, o pisică şi un brad. O convenţie narativă cu naratori neconvenţionali foarte culţi, care judecă uneori destinele umane după valorile şi durata vieţilor animale. Spre exemplu, bradul tsuga, ultimul narator şi cel mai longeviv, îl evocă pe Prospero, înainte de a descrie, în chip de epilog, o scenă cu veveriţe ca o punere în abis a destinelor umane.

Politică pînă la ultima fibră narativă, cartea are ca personaje pasagere personalităţi ale epocii dejiste precum Vasile Luca, ministrul de Finanţe, sau Ana Pauker, ministrul de Externe, în timp ce altele, precum Lucreţiu Pătrăşcanu, Teohari Georgescu sau maghiarul László Rajk, sînt evocate în trecere. Din acest punct de vedere, calităţile acestei cărţi, alerte şi fragmentare, gîndită ca o suită de fabule narative, sînt şi micile ei neajunsuri, căci pentru un cititor tînăr rămîn vagi contextul politic şi semnificaţia unor nume sau momente istorice (precum inundarea insulei Ada Kaleh ori dezastrul de la Cernobîl, menţionate în trecere).

Péter Nádas a lăudat pe drept cuvînt cartea Zsuzsei Selyem pentru povestea ei multistratificată, la care eu mai adaug, pe lîngă cel dramatic, şi un foarte fin simţ al umorului, bancurile cu întrebări adresate fictivului Radio Erevan (din care este decupat şi titlul cărţii) fiind un contrapunct/laitmotiv al acestor naraţiuni din comunism cu ororile sale transetnice. 

● Júlia Szilágyi, Cartea insomniilor, traducere de Marius Tabacu, Editura Şcoala Ardeleană, 2017. 

Născută în acelaşi an (şi tot la Cluj-Napoca) cu Ádám Bodor (tradus la Polirom şi Humanitas cu romanele Vizita Arhiepiscopului şi Zona Sinistra, şi la Curtea Veche cu cartea-interviu Mirosul puşcăriei despre detenţia politică de la Gherla din anii ’50), eseista şi criticul literar Júlia Szilágyi (n. 1936), profesoară în a doua jumătate a anilor ’90 la Universitatea „Babeş-Bolyai“, a publicat această carte de memorii în 2014 la Cluj-Napoca.

Ca şi romanul fragmentar al Zsuzsei Selyem, şi cartea de memorii a Júliei Szilágyi este construită tot din poveşti/amintiri fragmentare, „suspendate“, dar mai puţin narativ şi mai mult introspectiv, cu portrete şi evocări lirice şi multe reflecţii privind natura memoriei şi a destinului uman („Soarta noastră nu mai e decisă de istorie, ci de geografie“). După cum spune în prologul cărţii: „Memorialistica se bazează inevitabil pe alternanţa dintre luciditate, suferinţă şi ironie. Dar principiul înşiruirii nu este cronologia, ci aleatoriul amintirii.“

Încă de la început se detaşează imaginea bunicului matern Ábrahám Dávidovits, personaj mitologic, „farseur desăvîrşit“, cel fugit de pogrom din Polonia în Ardeal, doar pentru a sfîrşi în lagărul de la Auschwitz-Birkenau în 1944, unde fusese deportat împreună cu cea de-a cincea lui soţie. Júlia Szilágyi este preocupată în egală măsură să evoce figurile familiei şi să le spună poveştile şi, în acelaşi timp, să reflecteze asupra condiţiei umane. „Cel care vrea să lichideze cultura sa ori cultura altora trebuie să înceapă cu amintirile. Nu cu manualele, nici cu legendele din tezaurul comun. Nu. Ci cu amintirile cele mai intime: ale copiilor, ale părinţilor… Ale părinţilor umiliţi sub ochii propriilor copii, îndîrjiţi în neajutorarea şi neputinţa lor.“ Căci destinul vitreg al familiei Szilágyi, evrei maghiari din România, continuă cu tatăl, medic psihiatru, deportat la Dachau, cu refugiul familiei la Bucureşti în 1944, unde sînt denunţaţi de un vecin ş.a.

„Eu am supravieţuit după două totalitarisme. De fiecare dată altfel, fiindcă nu au fost la fel. Unul a fost mai înfiorător decît celălalt. Primul m-a învăţat, cînd aveam opt ani, ce înseamnă frica de moarte. Celălalt m-a condamnat să mă obişnuiesc cu frica de viaţă, ca fundal permanent al formei de existenţă… Primul a fost nepăsător cu sentimentele mele. S-ar fi mulțumit şi cu moartea mea. Celălalt a vrut, o vreme, totul“, scrie Júlia Szilágyi în cel mai intens pasaj al memoriilor sale.

Două cărţi scrise de două autoare maghiaro-române care ajută la înţelegerea mai profundă a ceea ce ni s-a întîmplat nouă, tuturor, în ultimul secol.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.