F. Brunea Fox şi… „Filantropica”

20 mai 2020
F  Brunea Fox şi… „Filantropica” jpeg

Născut într-o familie de intelectuali evrei mutați de la Chișinău la Iași în timpul Primului Război Mondial, F. Brunea-Fox (1898-1977) este jurnalistul care, în deceniul 1920-1930, a inventat genul reportajului la noi. Supranumit „prințul reportajelor”, a marcat istoria presei românești cu reportaje legendare, din spitale sau pușcării, despre viața celor de la periferia societății. Eseul de față a apărut în revista România literară nr. 21 din 2002, într-o vreme cînd era doar un autor de anticariat care-și aștepta reeditarea. Editura Polirom a publicat recent antologia Reportajele mele. 1927-1938, ediţie îngrijită de Lisette Daniel-Brunea, cu cele mai frumoase și mai tulburătoare reportaje ale sale, care arată o față prea puțin știută a societății românești din glorificatul interbelic.

„De la Caragiale nu s-a inventat nimic nou”, scria, în 1928, F. Brunea-Fox, cel pe care Geo Bogza îl considera părintele reportajului românesc şi căruia Tudor Arghezi îi admira „inteligenţa sclipitoare”. Constructivist discret – a publicat o singură carte în timpul vieţii –, F. Brunea-Fox îşi cîştigase în epocă apelativul de „prinţ al reporterilor”, iar reportajele sale extraordinare din mahalaua Bucureştilor interbelici, cele despre leproşii dintr-un lazaret din Delta Dunării sau cele de pe insula Ada Kaleh îl făcuseră pe Ovid S. Crohmălniceanu să constate că, deşi sub semnul vitreg al efemerului, „păstrează o nemaipomenită prospeţime”. Secretul constă în poezia care se strecoară pe negîndite în reportaje şi într-un simţ extraordinar al vieţii. Un singur lucru aş mai spune despre acest scriitor. Obişnuia să declare că nu-l preocupă anul 2000. Şi totuşi...

În numărul 14/2002 al României literare, regizorul Nae Caranfil mărturisea într-un interviu că ideea care a stat la baza scenariului filmului Filantropica i-a fost inspirată de un articol de ziar. Fără să o spună clar, regizorul lăsa să se înţeleagă că era vorba despre un articol recent. Reportajul lui F. Brunea-Fox care mi-a atras atenţia are titlul „Trustul Cerşetorilor“, a apărut în 1932 în ziarul Dimineaţa şi în 1978 în volumul Reportajele mele (1927-1938), la Editura Eminescu. Mi-a atras atenţia pentru că prezintă numeroase asemănări cu scenariul Filantropicii, deci, implicit, şi cu realităţile din presa ultimilor ani. Extraordinar este faptul că Brunea-Fox îşi începea reportajul din 1932 mărturisind că în fiecare an publica la ziar un reportaj mai vechi reprodus ad litteram pe considerentul că lucrurile rămăseseră în fond aceleaşi. Dar să vedem cum arăta „trustul cerşetorilor“ în urmă cu o jumătate de secol şi care ar fi elementele care se regăsesc (întîmplător sau nu) în cel mai bun film românesc al anului 2001.

Intuind în spatele cerşetoriei o anumită „psihologie a actului caritabil”, F. Brunea-Fox scria: „Publicul, în neputinţă să discearnă între mizeria ce merită ajutorată şi o mizerie uneori mincinoasă, le-a rezolvat pe amîndouă sentimental, evanghelic. Oricine întinde mîna o face fiindcă e forţat să o facă. Nimeni nu trîndăveşte din viciu, din trîndăvie pură”. Pornit pe firul unor vagi informaţii, reporterul descoperă nişte „bujbeiberi, care plecînd de la postulatul că într-o societate pragmatică şi sărăcia poate constitui un filon de profit, am transformat patriarhala cerşetorie într-o modernă şi solidă afacere […] într-o întreprindere organizată comercial cu statut, contabilitate, inventar”. Reporterul află şi numele a doi dintre cei versaţi în subtilităţile „psihologiei carităţii” care predau „arta cerşetoriei”.

Unul dintre ei, Eftimie Creţu, este, fără îndoială, strămoşul lui Pavel Puiuţ, personajul din Filantopica. Care era strategia lui Creţu? Să-l lăsăm pe Brunea-Fox: „Întîi trebuie demarcată piaţa, adică terenul de operaţie, deoarece [...] deverul e în funcţie de zonă, de cartier, de aglomeraţie. Există străzi generoase şi altele mai puţin. Rentabilitatea lor suferă fluctuaţiuni misterioase”. Conştient că „sărăcia are numeroase aspecte”, Creţu este, în fond, un artist, care deţine „secretul de a travesti identitatea originară a insului” şi care îşi „fasonează” clientul potrivit aptitudinilor pe care le posedă: „Dacă i se pare că unul e «mai bine» ca şchiop decît ca chior, îl va obliga să prindă rolul nou. Sînt prea mulţi chiori, auzi? Piaţa cere şchiopi! Va explica el, doct şi autoritar”.

Textele care „merg” sînt de genul: „Înduraţi-vă de un paralitic ieşit din spital!” sau „Ajutaţi un invalid fără pensie, de două ori rănit, o dată la Mărăşeşti şi o dată la picior!”, iar debutul în public se va face sub supravegherea atentă a „maistrului”. Reporterul vrea să-l cunoască personal pe Creţu şi întîmplarea i-l scoate în cale pe Chitră, „poetul covrigilor, vînzător ambulant de rime” (parcă-l şi vedem pe Florin Zamfirescu în rolul poetului Gării de Nord) care acceptă rolul de intermediar. Apropo de Chitră – „poetul covrigilor”, Brunea-Fox află că „ştie despre dadaism, şi despre surrealism, de la lăptăria lui Ghiţă din Bărăţiei” (azi Lăptăria lui Enache). Chitră îl avertizează pe reporter că acest Creţu nu admite să fie „tras pe sfoară” şi circulă cu un automobil „pilotat” de un şofer cu „comision”. Versurile lui Chitră sînt mai stupide decît cele ale poetului Gării de Nord: „Eu cînd trec prin Campoduci, / Toate fetele sar la uluci / Şi cînd trec prin Nerva Traian, / Damele pentru ciorapi n-au un ban”. Întîlnirea reporterului cu Creţu nu are loc la demisol ca în film, ci într-o hrubă de pe o uliţă „înţepenită în capcana beznei şi glodului”. Mai departe, nu vă spun!

N-am să închei cu vreo remarcă patetică despre coincidenţele şi ironiile istoriei, interesante şi întotdeauna fermecătoare, ci cu un fragment dintr-o scrisoare pe care ziarul Dimineaţa a primit-o după publicarea reportajului lui Brunea-Fox de la dna T. din strada Vasile Lascăr: „Cerşetoria, ca şi prostituţia, e un rău necesar. Ea constituie un debuşeu pentru mila de aproapele nostru, ne îndeamnă să jertfim din bunurile noastre materiale, ceea ce e o acţiune de salubritate sufletească. Altminteri, refulînd impulsiunile generoase, riscăm ca egoismul să ne intoxice sufletul”.

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.