Există nervi!

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Există nervi! jpeg

● Mircea Daneliuc, Cele mai tîmpite momente, Editura Polirom, 2018. 

În curînd, opera lui Mircea Daneliuc (n. 1943) va număra mai multe cărţi decît filme. De altfel, literatura a survenit în momentul în care cariera sa de cineast intra în hiatus: se face aproape un deceniu de cînd Mircea Daneliuc n-a mai făcut un film, dar în tot acest timp, de la debutul din 1997 cu romanul Pisica ruptă, a publicat aproape douăzeci de cărţi – roman, proză scurtă şi teatru –, cărţi bune, interesante, dar inegale.

Volumul Cele mai tîmpite momente numără cinci proze scurte şi o nuvelă şi apare la doi ani de la Dulci meleaguri (Editura Charmides, 2016), o colecţie mai amplă de povestiri pe care pare să o continue tematic şi stilistic. De altfel, ca şi Mihai Măniuţiu, un alt regizor (de teatru) convertit la proză (scurtă), Mircea Daneliuc şi-a delimitat strict o zonă în care se mişcă dezinvolt şi recognoscibil din cîteva fraze. Formula sa narativă predilectă este monologul sau discursul indirect liber al unui narator neortodox care deseori face cu ochiul către cititor în vreme ce pare că-şi abuzează personajele. Căci dacă e ceva ce-ţi sare în ochi atunci cînd citeşti o pagină de Mircea Daneliuc este felul nervos (pînă la isteric) în care acţionează şi vorbesc personajele, aflate permanent într-o stare de conflict, de ripostă, frustrare, cădere sau sfîrşeală. Titlul Cele mai tîmpite momente spune din capul locului ce ascund copertele cărţii: o suită de momente critice, întîmplări neprevăzute, situaţii care escaladează, dînd peste cap, uneori la propriu, viaţa personajelor, aducîndu-le în punctul pierderii controlului.

Protagoniştii celor şase proze din acest volum – majoritatea bărbaţi singuri, neînţeleși sau părăsiţi, aflaţi în pragul vîrstei a treia, bucureşteni – se confruntă cu situaţii la limita existenţei. Un cuplu de pensionari cultivă o plantaţie de marijuana la subsolul blocului în momentul în care soţia, apoi şi fiul, sînt arestaţi din cauza unei imprudenţe, iar bărbatul se vede nevoit să nege că ar fi ştiut vreodată ce se-ntîmplă sub nasul lui. O bătrînă singură în casă cade pe jos semiinconştientă urmărind apoi, cu mare nemulţumire, efortul menajerei care o găseşte de a salva situaţia. Un taximetrist divorţat, fost profesor, dat afară din învăţămînt în urma altercaţiei cu un elev, este convocat la şcoală unde fiul lui apăruse cu o grenadă, iar în trafic, în timp ce-şi evaluează nervos situaţia şi viaţa, produce un accident. Un bărbat moare reparînd centrala termică, dar monologul său continuă (vezi fragmentul de mai jos). Un bărbat emigrat în State este găzduit o vreme în casa unui prieten mai vechi, dar relaţia dintre cei doi se deteriorează rapid pe fondul unui fenomen natural straniu.

Nuvela „Cu ferestrele bine închise“, cel mai amplu text al cărţii (totuşi, mai lung decît ar fi fost cazul), este o distopie eco, o parabolă politică de un absurd ionescian: groapa de gunoi de la marginea Bucureştiului avansează ameninţînd să acopere oraşul, alimentată fiind de deşeurile (radioactive?) venite din Europa. Protagonistul, un pensionar singur, părăsit de soţie şi al cărui băiat a plecat în străinătate, este deranjat de mirosul pestilenţial care se revarsă în valuri asupra cartierului Bazilescu, astfel că depune plîngeri şi face petiţii alături de alţi cetăţeni, semnalînd autorităţilor problema, doar pentru a constata că este vorba de o „situaţie“ oficială: România acceptă (sau n-are de ales) să devină groapa de gunoi a Europei. Duhoarea este un adevărat suprapersonaj al nuvelei şi este remarcabilă dexteritatea lexicală cu care Mircea Daneliuc descrie, prin vocea protagonistului său, conglomeratul olfactiv neidentificat (hidrogen sulfurat, sulfat de amoniu, cadmiu?) care se insinuează intermitent pe străzile oraşului, în casele şi în corpurile oamenilor. Subiectul este ingenios, are potenţial deopotrivă comic şi macabru, dar substratul politic naţionalist, chiar dacă mai mult sugerat decît problematizat, este cumva lamentabil.

Pe cît de savuroasă în tensiunea şi pitorescul ei situaţional, pe atît de solicitantă poate fi proza densă şi alertă a Mircea Daneliuc, al cărui simţ dramatic se manifestă linear, fără momente de respiro. Deopotrivă pitoresc şi intelectual, preţios şi agresiv, percutant şi logoreic, limbajul personajelor, al cărui flux este redat în dialog, monolog sau stil indirect liber, constituie una dintre mărcile prozei lui Mircea Daneliuc, capabil să genereze un verbiaj ce ţine loc de epic sau de psihologie. De altfel, personajele sale n au atît complexitate, cît intensitate şi nu evolează, ci acţionează – procesele lor de conştiinţă fiind adevărate recitaluri fără martori, riposte în surdină sau exprimate cu patos. Astfel, fiecare proză a lui Mircea Daneliuc se manifestă ca un act strict necesar, inevitabil, ultim, se desfăşoară ca o urgenţă.

***

Mircea DANELIUC
Cele mai tîmpite momente

Băi, ce noroc am avut! Că puteam să ard ca un şobolan, să dau foc la casă, Doamne fereşte, şi cu vesta asta pe mine, de fîş… Nu-mi vine să cred c-am scăpat, vine soţia şi te găseşte… ferească Dumnezeu, scrum! Iau o gură din tăritură şi mă gîndesc cît de prost pot să fiu. Mai mult încerc să mă liniştesc. Apăs pe telecomandă, să mă derutez oareşicum, nimic, harneală, daţi-vă naibii, comut, poate dau de vreo reclamă cu medicamente, dacă sînt norocos. Apuc să văd cît e ora, aia de-o afişează în colț la televizor… şi douăşcinci, închid, mai rău te iriţi. Zac aşa, cum să spun, aşa… cu ochii în sticla aia a lui, nu-mi vine nici să mă scol şi zăresc ceasul de pe măsuţă: şapte şi un sfert. Ce vorbeşti?! E în urmă? A început să rămînă şi ăsta? Păi nu i-am schimbat-o? Mă ridic, îl iau şi m-aşez, mai sorb un pic din ce-am pus: mortăciune. Stă de zece minute. Mişc de baterie, s-o fi oxidat; în sfîrşit, o ia băiatu’ din loc şi-l potrivesc la cît văzusem adineaori la Ştiri. Secundarul bun, se înfige, se duce. Mă aştept din clipă în clipă să se blocheze din nou. Dacă ceasu-i bulit, cade iar, dă o tură, două şi înţepeneşte. Dar nu, a luat-o, e hotărît. Mai gust o din aia şi-aştept să l văd ce are de gînd. Nimic, face treabă. Cine ştie ce-a fost…

Afară s-a-ntunecat. Ninge mai repede, cumva, s-a pornit. Să ştii că se pune. Nu mă ridic, mă uit la ninsoare, mi-e bine aşa. Cînd stai dus pe-ntuneric şi te gîndeşti, simţi aşa ca o sare, ca un praf peste tot la ce-ţi umblă mintea. Nu rezişti mult la asta, nu poţi nu ştiu cît, că-ţi vine imediat să fumezi, dar cît stai nu e rău, mai ales dacă nu i nimeni pe lîngă tine să-ţi aprindă lumina. Nu mă mişc, am avut un noroc din ăla porcesc… Am un ceas de perete şi deasupra chiuvetei, nu se vede acum. Îl văd pe ăsta de-aici, de lîngă pahar, fosfor, merge, n-are nici o durere de cap. Mă mir c-a stat aşa, din senin.

Şi mă răcesc dintr-odată pe şira spinării, mă trece un gînd că s-a constatat, nu ştiu de unde am auzit, au spus undeva, că astea se opresc uneori la momentul morţii precis şi aşa rămîn pe vecie, să ştii cînd a decedat proprie-tarul. Ceasul lui Ceauşescu n-a stat? Se cunosc mii de cazuri. Te pomeni că s-a oprit cînd mi-a buşit focu-n mufă, că pe la ora aceea era şi-am scăpat la mustaţă, cred că se aştepta să dau colţul. S a cam păcălit. Doamne, să ştii c-am avut un noroc!… Miros şi urît, a şorici. Nici nu m-am uitat ce-am în păr. Venea de la magazin şi găsea deşteptătorul că stă. Îţi dai seama? Între mecanism şi om există o frăţie, pentru că el măsoară viaţa pe care o ai, nu-i un obiect aşa, nu ştiu cum, unele costă o geantă de bani. Ai un ceas, îl mai schimbi, cumperi altul peste nu ştiu cîţi ani; fiecare începe să calculeze imediat ce-l pui la ora exactă.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.