Exerciţii de nostalgie

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Exerciţii de nostalgie jpeg

● Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, 2012. 

Cariera internaţională a lui Mircea Cărtărescu se află, de mai bine de un deceniu, pe o vizibilă şi inevitabilă pantă ascendentă. Iar asta fără a fi fost sprijinită instituţional cine ştie cît, cum şi-ar închipui unii sau cum ar încerca alţii să-i găsească „explicaţii“, căci traducerile sale, începute cu mult înainte de ICR, pe vremea cînd literatura română nici nu îndrăznea, nici nu era ajutată să scoată capul în lume, au fost şi sînt în continuare exclusiv iniţiativele editorilor străini. În tot acest timp, în care Mircea Cărtărescu şi-a văzut aproape maniacal de scrisul său, terminîndu-şi doctoratul cu Postmodernismul românesc, trilogia Orbitor şi alte proiecte literare mai mici, traducerile sale au continuat să apară în tot mai multe limbi şi, mai ales, într-un ritm constant, neobişnuit pentru un scriitor român.

Celor care ştiu că acum se traduc anual, în diverse limbi, peste o duzină de cărţi, poate le e greu să-şi imagineze perioada în care se traducea o carte la cîţiva ani. De fapt, Mircea Cărtărescu este primul scriitor român care a avut o carieră internaţională după ’89, nominalizarea Nostalgiei în 1992 la Premiul Médicis, Premiul pentru cea mai bună carte străină şi Premiul Uniunii Latine fiind primul semn de recunoaştere europeană a unei cărţi româneşti. Nu e de mirare, aşadar, că Mircea Cărtărescu se află, în acest moment, în punctul optim al vizibilităţii sale occidentale: cărţile sale au apărut pînă acum în 60 de ediţii străine, într-un total de 18 limbi (trilogia Orbitor este deja tradusă complet în patru limbi şi se află în curs de traducere completă în alte cîteva), textele sale se regăsesc în 25 de antologii literare internaţionale, iar de curînd a primit, la Berlin, alături de traducătorii Gerhardt Csejka şi Ferdinand Leopold, Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012“ pentru Orbitor II. Corpul, al doilea premiu internaţional pentru trilogia sa, după cel din 2009 acordat de Uniunea Criticilor din Norvegia. Întorcîndu-ne acasă, pe lîngă inerentele reeditări (cea mai recentă fiind Levantul, într-o ediţie identică celei princeps), Mircea Cărtărescu a stabilit şi o premieră în acest an: o jumătate de milion de cărţi vîndute la Editura Humanitas. Asta fără a mai pune la socoteală titlurile sale apărute la editurile Brumar (Cincizeci de sonete) şi Casa Radio (Poeme în garanţie şi Levantul, cîntul al unsprezecelea – variantă), unele reeditate, altele de mult timp epuizate, şi fără a mai aminti de piratarea ediţiei De ce iubim femeile, probabil primul caz de piratare a unei cărţi româneşti, şi-ncă una de proză scurtă. Dar, cum zice Cărtărescu însuşi, „nu e vorba aici de glorie – ce glorie să aştepţi într-o ţară în care omul de pe stradă nu poate numi nici trei scriitori contemporani?“.

Am început cu acest bilanţ în date şi cifre, eu însumi fiind curios să văd cam cum arată cariera acestui scriitor, în contrapartidă la primul său text din volumul Ochiul căprui al dragostei noastre intitulat „O treime de sabie, o treime de scut“, un text introspectiv nostalgic în care Mircea Cărtărescu însuşi priveşte înapoi: „Am cincizeci şi cinci de ani. Oricum aş lua-o, două treimi din viaţă au trecut... Apogeul vieţii mele a fost la patruzeci de ani. Atunci am fost sus de tot, atît de sus cît mi-a fost dat să ajung. Pînă atunci n-am cunoscut decît drumul ascendent. Nu puteam vedea nimic în jur, căci eram plin de sine. Fiecare etapă a drumului meu suitor era absolută, o rezolvam deplin, ca pe o problemă matematică. Nu-mi cunoşteam limitele, mai mult, nu credeam că am limite. Puteam face orice şi credeam sincer că aşa avea să fie întotdeauna... Deodată priveşti în urmă şi ţi se pare prea mult. Prea multe fapte acumulate, prea multă muncă, prea multă absurditate. Începi să te gîndeşti: ce-nseamnă toate astea? Unde duce totul?...“ Cei care au citit jurnalele scriitorului nu sînt străini de acest ton nostalgic în varianta cea mai soft, disperat/deznădăjduit în varianta lui întunecată. În această antologie de texte mai vechi şi mai noi predomină însă nostalgia. Ajută cumva şi natura celor 21 de texte, toate destul de personale, căci acest volum compozit adună laolaltă rememorări, confesiuni mascate, evocări, proze sau mici eseuri, texte conjuncturale, scrise de-a lungul ultimilor ani cu diverse ocazii, pentru antologii, ca articole de ziar ori prefeţe, avînd în comun însă tonul cald şi prietenos, dragostea pentru familie, literatură, scriitori sau cărţi. Probabil tocmai pentru a nu afecta coeziunea lor internă, textele nu sînt marcate cu data şi locul apariţiei, dar cei care i-au urmărit în ultimii ani scrisul lui Mircea Cărtărescu le pot identifica cu relativă uşurinţă: unele au apărut iniţial chiar în Dilema veche (precum cel deja citat, „O treime de sabie...“, „Eminescu“ sau „Jurnal cu Darwin“), altele au însoţit audiobook-uri (cum este „Imperiul de hîrtie“, un omagiu adus lui Mircea Horia Simionescu), au apărut în volume colective („Primul meu blug“) sau în rubrica sa din Evenimentul zilei.

Oricare ar fi fost destinaţia lor iniţială, textele din Ochiul căprui... sînt alese pe sprînceană. Cum spuneam însă, frumuseţea lor e una interioară, ţine de logica admiraţiei, a dragostei şi a credinţei, totul în cheia nostalgiei. De altfel, cele mai multe texte din acest volum, care se deschide cu revelaţia scriitorului că i-a mai rămas doar o treime din viaţă, sînt evocările prietenilor dispăruţi (colegi de generaţie, dar şi Alex. Leo Şerban sau Mircea Horia Simionescu, şi l-aş introduce aici chiar pe Eminescu, al cărui avatar literar în postmodernism este Mircea Cărtărescu) în texte-portret a căror exactitate şi frumuseţe este egalată doar de tristeţea lor: „Generaţia mea, născută în plin comunism şi ajunsă la apogeu în ultimii şi cei mai grei ani ai dictaturii ceauşiste, a plătit în ultimii ani din plin mizeria şi suferinţa din care s-a ivit. Pe rînd, mult înainte de vreme, Mircea Nedelciu, Mariana Marin, Nino Stratan şi Gheorghe Crăciun (alături de destui alţii) s-au dus dintre noi. E o pierdere înspăimîntătoare, care-a lăsat rîndurile optzeciste decimate“. Învecinate cu tristeţea sînt însă şi rememorările din „Anii furaţi“ („anii ’90, cei mai mizerabili pe care i-am trăit vreodată...“) şi, pe alocuri, din „Epoca nessului“ (o descriere a drogului său favorit), sau chiar textele dedicate poeziei şi scrisului („Despre onoarea actului de a scrie“, „Pisica moartă a poeziei de azi“, „O, Levant, Levant ferice“ sau „O fîntînă în mare“), texte unde se văd clar şi priceperea, şi credinţa în literatură ale acestui scriitor, unul dintre puţinii dedicaţi cu totul, care trăiesc cu adevărat prin şi în literatură. Dar „irişii“ Ochiului căprui... sînt cele trei proze. Pe cea care dă şi titlul volumului, emoţionantă confesiune a pierderii fratelui geamăn, am citit-o ca pe un fel de basm în siajul unor proze precum „Gemenii“ sau Travesti (plus trilogia Orbitor, fireşte, unde Victor este geamănul visat şi mult aşteptat), pe care, fără nici o îndoială, le-a inspirat. Pe celelalte două, „Ada-Kaleh, Ada-Kaleh...“ şi „Pontus Axeinos“, splendide fantezii construite în jurul amintirii insulei turceşti de pe Dunăre şi a exilului poetului Ovidiu de la Marea Neagră, le-am remarcat şi recomandat în Dilema veche, la vremea respectivă, cînd au fost publicate în două numere consecutive din Lettre Internationale (vara-toamna lui 2009) ca parte din două antologii germane. Nu e nevoie s-o mai spun, toate aceste trei proze, despre pierderea prematură a fratelui geamăn, despre scufundarea insulei turceşti şi despre moartea în exil a poetului Ars amatoriei, ridică, literar vorbind, nostalgia la un nivel copleşitor.

„Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămîne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat“ scrie Mircea Cărtărescu în chiar finalul volumului. Dacă el spune asta...

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski se declară șocat de faptul că Israelul nu a oferit sisteme antirachetă Kievului
Zelenski a cerut sprijin Israelului la începutul războiului și s-a declarat șocat de faptul că israelienii nu au oferit sisteme antirachete Kievului pentru a contracara atacurile rușilor.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?