Eseul cu mers de felină

Publicat în Dilema Veche nr. 357 din 16 - 22 decembrie 2010
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Temperament sangvin, ins reactiv şi coleric, sînt, recunosc, iute şi larg la admiraţie. Ca şi, mai rar (dar crud), la repudiere. Minunatul dascăl de liceu şi studenţie care mi-a fost Ioan Alexandru spunea că enthousiasmos ar fi cuvîntul în care m-ar încadra cel mai bine. Niciodată nu  mi-a fost ruşine că mă inflamez exagerat, chiar dacă „măsura e sfîntă“ şi „tot ce e prea mult vine de la draci“ – cum zice Patericul. Asta mai ales fiindcă lumea noastră – acră, dezbinată, hipercriticistă, cinic resemnată şi disforică – are mereu nevoie, cred, de alinturi încrezătoare şi sprijin tandru, de făpturi-punte comprehensive şi elanuri generoase. Prea etalăm cu sadomasochistă jubilaţie absenţa, golul şi fatalitatea, postulînd inutilitatea oricărui efort constructiv, pentru ca inocenţa, credulitatea, idealismul, puseul liric-infantil de altruism să nu-ţi ispitească „naturelul simţitor“, eteric atent la „venitorele României“. 

Inclusiv din pricina aceasta voi fi tresărit zglobiu, empatic şi locvace la apariţia post-’89 a noilor nume în peisajul prozei, poeziei, teatrului şi eseului! Cu ce bucurie îi descopeream pe Cristian Popescu şi Ioan Es. Pop, pe Dan Stanca, Daniel Bănulescu şi Radu Aldulescu, pe Victor Scoradeţ, Alina Nelega, Radu Macrinici, Petre Barbu, pe Paul Cernat, Florin Ţurcanu, Daniel Cristea-Enache, Ioana Pârvulescu, Simona Sora, George Ardeleanu, Marius Chivu, Bogdan Călinescu, Toader Paleologu, Bogdan Tătaru-Cazaban, Adrian Papahagi, Petru Guran, Ciprian Măceşaru... Ce să mai spun de Horia-Roman Patapievici şi Ioan Petru Culianu! N-am să neg niciodată că m-a entuziasmat apariţia lui Cristian Bădiliţă (tristă decepţie după aceea), a lui Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu (evoluînd regretabil pentru mine), a lui Daniel Barbu şi Adrian Majuru (alături de care m-am aflat adesea în inconfort doctrinar, dar cu un respect profesional fără fisură), a lui Teodor Baconsky, Adrian Cioroianu, Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Preda şi Alex. Leo Şerban, aproape fiecare dintre aceştia trecînd, într-un fel sau altul, prin coloanele suplimentului Litere, arte & idei al Cotidianului. De Sorin Lavric m-am apropiat în trepte. 

În 2005, Ontologia lui Noica mi-a impus o voinţă de interpretare aşa cum nimeni nu demonstrase, în domeniu, pînă atunci. Carte încruntată, de om care tradusese Heidegger, congener cu Cătălin Cioabă în siajul lui Gabriel Liiceanu. Am oftat resemnat şi mi-am zis că omul va rămîne acolo, încopciat în sarcofagul erudiţiei, jubilînd paradoxal în acel tip masochist de specializare care-şi refuză ludicul, anvergura, angajarea-n social, coregrafia libertăţii.  În 2007, Noica şi Mişcarea Legionară m-a siderat prin curajul abordării unui subiect sensibil ca o bombă cu bile. După ce cîteva decenii toată lumea se întrebase, mai mult sau mai puţin ipocrit şi otrăvit, cum de trei sferturi din floarea spirituală a României interbelice a fost fecundată de gardism şi codrenism, un om născut în 1943, absolvent al Facultăţii de Medicină în 1993 şi al celei de Filozofie în 1996, aşeza senin la vedere majoritatea raţiunilor care determinaseră o minte logică, o fire ştiinţifică, un ins pragmatic disciplinat şi un temperament flegmatic, de tip saxon, precum Noica, să adopte retorica incendiară a Sturm und Drang-ului valah „pe culmile disperării“. 

Estimp însă, Sorin Lavric a început să publice nu doar în România literară, dar şi în Idei în dialog. Suculentele spectacole reflexive, tipărite în revista gîndită de Horia-Roman Patapievici, compun farmecătorul volum 10 eseuri, lansat pe 21 noiembrie la Tîrgul Gaudeamus şi pe 6 decembrie la Galeria Galateca, acolo unde Editura Humanitas a grupat colecţia Academica. Am glosat oral cu nedisimulată plăcere pe marginea acestui volum, onorat de vecinătatea lui Andrei Cornea (O istorie a nefiinţei în filozofia greacă), Mircea Flonta  (Darwin şi după Darwin), Liviu Bordaş (Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei), Bogdan Mincă (Heidegger şi primii filozofi), Gabriel Cercel (Cartea experienţei), traducerea lui Cătălin Cioabă din Wittgenstein ş.a., sub genericul Academica, prin care Humanitas şi-a încheiat „în slavă“ doxologică anul 20. 

„Există ceva iremediabil liric la începutul oricărei reflexiuni filozofice“, spunea Noica, iar Sorin Lavric punctează: „Cine n-a simţit pe pielea lui evidenţa acestei fraze n-are ce căuta în filozofie“. După ce ai înghiţit (iniţiatic) munţii de zgură ai marilor sisteme, după ce te-ai lăsat pradă magiei exercitate de limbajul abstract, de labirinturile lui Aristotel, Kant, Hegel, Heidegger şi ţi-ai forjat, ascuţit ori împietrit mintea în logică, epistemologie, fenomenologie, categorii, imperative absolute ş.cl. – destinul îţi oferă  şansa bunului, eliberatorului (şi nărăvaşului) Erlebnis. Şansa propriei trăiri, cu extazele şi răzvrătirile ei, cu orbiri de moment, cu năpraznice angajări morale, cu libertatea totală a opţiunilor. Iar cînd trăirea impetuoasă, rafinata cultivare a senzoriumului, legănarea propriilor fantasme (cuvîntul-cheie al eseurilor lui Sorin Lavric), maximalismul etic şi insolitul subiectelor se sprijină pe un talent literar deopotrivă ardent şi tăios ca sabia de samurai, rezultatul e strălucitor.

Începeţi cartea cu „Timpul de înjumătăţire“ şi continuaţi cu „Eumenida vegetală“, „Coribantul şi menadele“ şi „Scrisul de mînă“. V-aţi gîndit vreodată la diferenţa dintre a merge, a păşi, a călca? E ca raportul dintre a auzi şi a asculta, sau cel dintre a privi şi a vedea. Una e să calci boiereşte, alta să păşeşti sfios ori să mergi ţanţoş. V-aţi gîndit la ce va să zică timbrul unui mers de femeie, la alura graţioasă ca ipostaziere a fluidului afectiv, pe scurt: ca „act sufletesc“? La legătura dintre orbire şi clarviziune. La cît de mult ne deghizăm fizionomia în faţa aparatului de fotografiat (cred că  Barthes ar fi degustat fericit eseul cu pricina). La cît de mult ne falsificăm, ne alterăm fiinţa şi energia dialogală cînd părăsim scrisul de mînă în favoarea tastaturii, preferînd stricta transmitere de informaţii prin e-mail, în locul ritualului epistolar şi al ceremoniei confesive. Sigur, eseurile lui Sorin Lavric sînt cu mult mai miezoase şi bine provocatoare din unghi filozofic, decît pot eu să sugerez în cîteva rînduri. Campionii jargonului, atleţii limbajului abstract, ai logicii şi Sistemului cu orice preţ se vor ofili citind pledoariile pentru şlefuirea fantasmelor, coborîrile în subconştient, seducătoarele pagini despre iubire, extazul contemplativ în faţa magiei feminităţii, frenezia obsesională care frăgezeşte palpitul emoţional, dînd carnalitate ideilor şi senzualitate rostirii. 

Însă cei atraşi de magnetismul liric al reflexivităţii, de sagacitatea observaţiei şi mersul de felină al demonstraţiei vor fi seduşi de talentul lui Sorin Lavric. Un talent absolut impredictibil. Poate scrie la fel de bine roman şi eseu fenomenologic, publicistică politică de strictă actualitate şi confesiune metafizică, istoria generaţiei ’27, istoria anticomunismului din munţii lui Ogoranu şi Arnăuţoiu, ori despre destinul lui Gheorghe Caraza, eseuri despre timp, carduri şi farduri, despre melci, pisici, libertate sau infern. Aşteptăm.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent a lansat volumul Cărţile care ne-au făcut oameni, apărut la Editura Humanitas.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.