„Ectoplasma unei cărţi“

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Suflu german pe pămînt românesc jpeg

După 44 de ani, aceeaşi carte, două lecturi. În 1978, unei scriitoare românce de 47 de ani, jurnalistă la revista germană Volk und Kultur, i se cere să scrie o recenzie la cartea Karusselpolka de Joachim Wittstock. Sarcină de serviciu. Jurnalista citeşte cartea, nu înţelege nimic şi scrie cea mai suprarealistă recenzie care s-a scris vreodată, sperînd cu ardoare că autorul, nefiind român, nu va înţelege, la rîndul lui, cronica aceea care s-ar fi putut intitula inspirat „Ectoplasma unei cărţi“.

După 45 de ani, în 2012 – „anno domini“ –, aceeaşi scriitoare, acum de 81 de ani, citeşte din proprie iniţiativă aceeaşi carte, reeditată cu adăugirile pasajelor epurate, în prima variantă, de cenzură, şi constată nu doar că înţelege „mesajul“, dar e captivată de construcţia cărţii, de limbaj şi de numeroasele paliere de interpretare a textului, derutant ca un labirint de oglinzi deformante. Cartea e însoţită de un aparat critic destul de bogat, semnat de scriitori cunoscuţi în lumea literară a germanilor din România, aflaţi la vremea respectivă încă în ţară. Unul dintre numele în mare anvergură în perioada aceea, cînd în literatura tinerilor poeţi germani se simţea deja fermentul unei poziţionări noi vizavi de realitate, cînd Richard Wagner îşi rostea răspicat întrebarea, devenită slogan, „Was ist die Realität?“ („Ce e realitatea?“), Walter Fromm proclama deja apariţia unei noi sensibilităţi (Die neue Sensibilität), îmi pun azi nedumerită întrebarea de ce tocmai cei mai redutabili reprezentanţi ai tinerilor de la sfîrşitul anilor ’70, care se angajau eroic într-o luptă de rezistenţă prin cultură, acum, după 30 de ani de experienţă fericită în Germania, privesc, în general, rezistenţa prin cultură drept un moft. Dacă noi, scriitorii români, n-am fi făcut, în ciuda cenzurii, acest tip de rezistenţă, luat în derîdere de cei care nu mai pot fi contrazişi azi, cultura română s-ar fi aflat vreme de 50 de ani în moarte clinică şi n-ar mai fi existat nici Gellu Naum, nici Mircea Cărtărescu, nici Norman Manea şi alţi cîţiva, elogiaţi chiar şi în Occident.

În aceste condiţii, probabil că nici faimoasa „Aktionsgruppe-Banat“ nu s-ar fi bucurat de o recunoaştere atît de entuziastă. Dar să revenim la oile noastre. L-am pomenit pe Walter Fromm pentru că în cronica amplă din 1978 la cartea Karusselpolka, pe care şi-a intitulat-o „Siebenbürgen, Land der Ewigkeit?“ („Transilvania, ţară a veşniciei?“), îşi începea demersul critic astfel: „În cazul unei cărţi proaste, îţi dai seama imediat. ş...ţ Dar ce te faci în cazul unei cărţi pe care nu o poţi cataloga, fără probleme, drept bună sau proastă?“ şi şi-l încheie astfel: „Printr-un ocol în jurul istoriei şi tradiţiei se încearcă o radiografiere a prezentului. Cu alte cuvinte, se retuşează, pe sub mînă, o însemnată cantitate de concret din prezentul imediat. Metoda acoperă mare parte dintre elementele cunoscute la care te puteai aştepta şi ceea ce rămîne se transmite în maniera unui conservatorism tradiţional – eternitatea este, de fapt, cea scoasă în evidenţă aici“.

Nu ştiu de ce sesizez un reproş în această frază de încheiere. N-am să insist mai departe asupra obiecţiilor şi laudelor (cu măsură) ale celorlalţi critici cunoscuţi în România acelor ani: Gerhardt Csejka, Emmerich Reichrath, Helga Abret ş.a. Dar nu pot trece cu vederea studiul foarte documentat privind secvenţele în care semnificatul premonitoriu e scos în evidenţă şi rolul personajelor decodat şi adaptat perfect la timpul şi locul acţiunii, cu pertinente referiri la obiceiul „Sărbătoarea Urţelilor“ (Urzelfest) şi semnificaţia lui, semnat de Helga Lutsch, profesoară la un gimnaziu din Agnita, care demonstrează – pentru a cîta oară – că, de multe ori, capacitatea de receptare a unui text, dar mai ales găsirea cheilor de lectură potrivite, le întîlneşti, în mod stupefiant, la cititorul pasionat, nu la criticul blazat.

Cartea se deschide cu o scurtă prezentare, o invitaţie reverenţioasă la lectură, pe care autorul o face folosind procedeul pictografic, textul formînd un desen perfect înrămat, ca un verdict definitiv, amintind prin grafie şi stil de textele medievale ale caligrafilor din vechile abaţii, dar avînd totodată şi un aer funambulesc. Iată tălmăcirea aproximativă a acestui chapeau sui-generis: „Karusselpolka este o mărturie cuviincioasă, saţios-stranie şi sufleteşte-înălţătoare a unei călătorii în Harbachtal, care zugrăveşte ceremonia plină de tîlcuri a Urţelilor, vizita oaspeţilor curioşi şi dornici să ajute sau neajutoraţi, iubirea unui student pentru domnişoara Eva şi mai cu osebire farsa aventuros-mînuită, rolul învîrtitorului roţii şi al doctorului“. Spre înţelegerea cititorului curios, adusă la zi de Joachim Wittstock.

Un autobuz încărcat de călători entuziaşti parcurge, într-o iarnă localizată probabil pe la începutul anilor ’70, la vremea carnavalului, drumul de la Sibiu la Agnita, pentru a asista la vestitul Urzelfst („Sărbătoarea Urţelilor“), obicei împămîntenit în oraşele construite de saşi din timpuri străvechi, probabil de pe vremea primelor transmutări ale breslelor, venite din Germania să-şi întemeieze, pe meleagurile transilvane, un nou spaţiu de existenţă. Semnificaţia acestei datini străvechi este alungarea iernii, a molimelor de ciumă şi holeră, a năvălirilor turcilor şi tătarilor care le treceau prin foc şi sabie aşezările şi, în ultimă instanţă, a morţii. Ritualul se desfăşura printr-o dezlănţuire sălbatică colectivă a celor care îşi apărau cu preţul vieţii comunitatea, familia, avutul şi credinţa. Aceşti luptători costumaţi în piei de animale, înarmaţi cu bice şi clopote, purtînd măşti fioroase, mimau o luptă pe viaţă şi pe moarte, încheiată printr-un dans al Urţelilor, care culmina într-o sărbătoare a victoriei asupra răului. Autobuzul se îndrepta aşadar spre Agnita, dar prima enigmă neliniştitoare, greu de descifrat, e aflarea veştii că, de fapt, nu vor ajunge la Agnita, ci la Pripor de mei, o localitate cvasinecunoscută. Iată prima ştergere a graniţelor de loc. Poate o aluzie la schimbarea numelor localităţilor, durate de germani, în nume româneşti – e înclinat să creadă cititorul –, dar cînd, pe parcursul călătoriei, se întîlnesc cu o caleaşcă în care se află nişte nobili, coborîţi parcă din alt veac, enigma devine parcă şi mai neliniştitoare – cititorul are acum senzaţia că asistăm la un spectacol de teatru cu un singur actor multiplicat în nenumărate personaje care constituie un univers, unde nişte pioni de şah se mişcă la voia întîmplării. Prefaţatorul ediţiei recente, D. Dr. Christoph Klein, îşi intitulează studiul „Bilanz – Warum? Retrospektive – Wieso?“ („Bilanţ – de ce? Retrospectivă – cum aşa?“). El face o paralelă cu poemul rilkean „Das Karussel“ din Jardin du Luxemburg (1907), care pune în discuţie o problematică psihologică – „caruselul conflictului“, reprezentînd o situaţie fără ieşire, din care nu poate scăpa de unul singur cel care are nevoie de ajutor. „Imaginea sugestivă a acestei captivităţi în propriul sine, văzută ca o rotaţie neîntreruptă a întîmplărilor, te îndeamnă la meditaţie“, subliniază Dr. Cristoph Klein.

Nu pot să nu mă sperii de această corespondenţă între explicaţia amintită mai sus şi propria mea întîmplare care m-a marcat profund ca om şi ca artist. În anul 1971, după apariţia volumului meu Captivitatea cercului (tot o captivitate în cerc), mi s-a întîmplat răul care putea să mă ucidă ca poet: 7 ani interdicţie de publicare. Asta a fost doar o paranteză. Dar văd că primesc atîtea impulsuri de la această carte totală şi n-am vorbit de motivul principal. În miezul acţiunii se află marele dirijor: Învîrtitorul roţii, care poate fi un demiurg sau un şarlatan expert în scamatorii. De altfel, şi el are două nume. Care e rolul său? Are o roată prevăzută în partea interioară cu nişte orificii în care intră nişte pahare umplute cu vin. Prin dexteritatea lui proverbială în învîrtirea roţii, creează o forţă centrifugă, care face ca vinul să nu se verse din pahare, dar accidentele nu-s excluse. Şi pentru că orice izbîndă împotriva răului, care ameninţă comunitatea, cere jertfe, cîţiva dintre călători se oferă singuri să se sacrifice. Îşi aleg un pahar şi, dacă se varsă, urmează să fie ucişi. Primul rău care trebuia înlăturat cu orice sacrificiu întru apărarea comunităţii era, fără îndoială, „ciuma roşie“ – comunismul, e întîiul gînd al cititorului, dar din spatele acestui gînd îşi scoate capul alt rău şi mai perfid, şi mai devastator – dispariţia acestei comunităţi în totalitate şi de bunăvoie, prin părăsirea locului pe care şi l-a durat un şir întreg de părinţi, vreme de 800 de ani. Un timp în care se produc mutaţii biologice, spirituale, se încrucişează trupuri, spirite, credinţe, mentalităţi. Se naşte o nouă naţie, care poartă grefele unei alte naţii cu care a fraternizat. Asta nu se povesteşte explicit în carte, dar cei care s-au oferit de bunăvoie să-şi apere comunitatea, cei cărora li s-a vărsat paharul nu şi-au păstrat decît pămîntul, credinţa şi mormintele, pentru că berzele au zburat spre ţările calde şi, ce e mai groaznic, îi consideră pe cei rămaşi nişte paria. Poate că iar am scris o cronică suprarealistă. Asta e cheia în care am citit eu această carte.

Pentru Joachim Wittstock, literatura nu începe cu Salinger şi O’Hara, literatura începe cu Iliada, cu Biblia, cu Goethe, cu Thomas Mann şi cu Kafka... el ştie că o parabolă are mult mai multe tîlcuri decît o copie fidelă a realităţii şi simbolurile sînt valabile în eternitate; simbolurile nu sînt totuna cu „brandurile“ care se schimbă ca giruetele, după cum bate vîntul, nici măcar ca modelele care şi ele se schimbă doar prin schimbarea accentului. De aici se naşte şi dimensiunea apăsat transcendentală în opera lui Kafka, care nu acuză doar încarcerarea individului social şi ratarea permanentă a liniei de sosire, nici absurdul unei lumi aservite rînduielilor încîlcite în dictaturi politice, ci atribuie drama existenţială a omului mai curînd unei instanţe supreme, care domină concomitent relativul şi absolutul. De aceea apare de multe ori în textul lui Joachim relaţia dintre libertate şi necesitate, iar legităţile tiranice se manifestă la fel de imprevizibil după voia hazardului, atît în iubire, ca şi în istorie.

Nu ştiu dacă această carte, despre care toată lumea a spus că se citeşte greu, fie din cauza limbajului articulat după regulile altui timp, fie din cauza multiplelor ramificaţii, straturi, straturi de istorie care se suprapun ca într-o gîndire schizoidă, unde nu există graniţe de timp şi de spaţiu, l-a făcut pe Walter Fromm să privească ironic acea veşnicie pe care i-o reproşează lui Joachim Wittstock. Îndrăznesc să-l contrazic ca una care o viaţă întreagă n-a pregetat să vadă ce nu se vede, fiindcă tot ce e trecător se înscrie în veşnicie. Dar cîte nu i s-au reproşat lui Joachim Wittstock? Mai ales că nu spune lucrurile direct, pe şleau, exact cum se petrec în realitate... ei, bine, adăugirile epurate în 1978 de cenzură luminează dimensiunea politică a cărţii şi îl scapă pe Wittstock de acuzele de a fi fost ezitant, fricos, eventual oportunist, venite din partea „vitejilor“ care se opuneau regimului la modul cel mai utopic, pentru că ar fi trebuit să-şi dea seama că în conjunctura de atunci nu putea să ajungă la „Castel“, apropo de Kafka, şi, în cele din urmă, au ajuns să-şi reîntregească familia într-o patrie pe care trebuie să şi-o reinventeze. Cea mai mare prăpastie căscată între „fricoşii“ rămaşi în infern şi „vitejii“ telepurtaţi în paradis este neputinţa ultimilor de a vedea că locul şi timpul sînt categorii imuabile. Schimbările se petrec doar la suprafaţa lucrurilor, eternitatea e dincolo de orice limită în marea arhivă a obiectelor uitate.

Karusselpolka e pe departe, dintre toate cărţile germanilor născuţi pe acest petic de pămînt, citite sau traduse de mine, poate cea mai complexă şi cea mai profundă, cea mai profundă şi cea mai grotescă, cea mai curajoasă şi cea mai vizionară. Dacă mi-aş putea îndupleca timpul rămas, mai că aş bate palma cu învîrtitorul roţii şi aş risca o traducere.

Nora Iuga
este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată este Petrecere la Montrouge, Editura Cartea Românească, 2012 .

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.