Doliu de cîine

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Doliu de cîine jpeg

● Sigrid Nunez, Prietenul, traducere de Iulia Gorzo, Editura ART, 2019.

Cînd acest roman a primit National Book Award acum doi ani, mulţi au descoperit ce scriitoare interesantă este Sigrid Nunez (n. 1951), aflată deja la a opta sa carte. Cu origini germane, după mamă, şi chineze, după tată, provenind dintr-o familie foarte modestă, Nunez a studiat literatura, a lucrat de tînără pentru The New York Review of Books şi a ajuns în cercul de prieteni al faimoasei Susan Sontag, al cărei succes şi stil de viaţă în lumina reflectoarelor i-au displăcut. S-a dedicat scrisului în totalitate, alegînd să nu se căsătorească şi să nu facă copii, locuieşte de patruzeci de ani în acelaşi apartament, scrie cărţi deopotrivă stranii şi serioase (spre exemplu, biografia fictivă a marmosetei Virginiei Woolf, povestea unui băieţel care supravieţuieşte unei pandemii globale sau o carte de amintiri despre Susan Sontag) şi predă literatură la diverse universităţi, nu are cont pe nici o reţea de social media şi rareori dă interviuri. „Este un loc comun astăzi să priveşti scrisul mai mult ca pe alegerea unui stil de viaţă decît ca pe o chemare. Nu «chin şi muncă», aşa cum îl descria Faulkner, ci o cale de a atrage atenţia sau un mod de a-ţi face viaţa mai interesantă ori de a-ţi întreţine stima de sine. Există astăzi credinţa că scrisul e pentru toată lumea, că nu trebuie să ai un dar anume sau chemare pentru asta, or pe vremea studenţiei mele se credea altceva“, spune Nunez într-un astfel de interviu, iar în cartea de faţă, nenumitul ei alter ego îi continuă ideea: „A existat o vreme cînd tinerii scriitori credeau că scrisul e o vocaţie – cum e să fii călugăriţă sau preot, cum s-a exprimat Edna O’Brien“.

Prietenul este o carte autobiografică pe mai multe paliere. În primul rînd prin subiect: o lungă scrisoare de doliu adresată unui prieten scriitor care s-a sinucis – situaţie trăită de autoarea însăşi. Dar, mai ales, prin formulă şi prin tematică: în ciuda tonului epistolar, a unui destinatar imaginar, cartea se conturează ca „o ficţiune despre non-ficţiune“ precum jurnalul unui scriitor, cu divagaţii eseistice, unele dialogale, şi anecdote literare, cu multe referinţe la cărţi şi autori (cam ca la Julian Barnes, deşi fără graţia acestuia). Sigrid Nunez este în elementul ei scriind despre literatură, iar convenţia romanului îi vine ca o mănuşă.

Scriitorul sinucigaş n-a lăsat în urmă nici un bilet prin care să explice gestul, doar un cîine de talie mare, un dog german bătrîn pe nume Apollo (singurul personaj al cărţii care are nume), pe care prietena lui mai tînără, ea însăşi scriitoare, se vede nevoită să-l adopte. Cartea capătă astfel trei dimensiuni deopotrivă narative şi reflexive: speculaţia pe marginea motivului sinuciderii bătrînului scriitor, confruntarea cu doliul în sine şi coexistenţa cu un cîine străin, marcat de tristeţea dispariţiei stăpînului său. În subsidiarul acestora mai există o temă, şi anume relaţia îndelungată şi foarte apropiată, dar neconsumată sexual, dintre bătrînul scriitor, afemeiat şi trecut prin mai multe mariaje, şi mai tînăra scriitoare, fostă cursantă, o relaţie care pare să fi fost construită şi să fi rezistat exclusiv prin dragostea pentru literatură. Neconvenţională, cartea este, de fapt, un roman de dragoste, unul care începe ca o scrisoare de doliu pentru bătrînul prieten mort şi care sfîrşeşte ca o scrisoare îndurerată pentru bătrînul cîine pe moarte al prietenului mort, cîine care, departe de a fi o povară, se dovedeşte un nesperat companion al doliului, un proces complex, deopotrivă apăsător şi revelator.

Dimensiunea metaliterară a cărţii este asumată încă de la început. Romanul Dezonoare al lui J.M. Coetzee, Scrisori către un tînăr poet de Rilke sau Cîinele meu Tulip de J.R. Ackerley devin subiecte de dizertaţie cu multe puneri în abis, iar alte nume literare, precum fraţii Grimm, W.H. Auden, Woolf, Flaubert, Wittgenstein, Kundera, Flannery O’Connor sau Knausgård, sînt deseori citate. În plus, abordează nenumărate chestiuni problematice legate de scris sau de viaţa universitară în vremuri corecte politic (vezi şi fragmentul de mai jos), relaţia dintre ficţiune şi biografie şi sexualitatea fiind, evident, cele mai importante dintre acestea. Cît şi cum îţi este permis să preiei din viaţa reală în literatură şi cît de departe poate merge relaţia sexuală dintre profesori, studenţi şi personaje? Perspectiva pe care personajul alter ego al lui Sigrid Nunez o are asupra cursurilor de creative writing este relativ inedită, dat fiind că aparţine unei scriitoare old school, care nu împărtăşeşte întru totul noua viziune progresistă, dar totodată plină de precauţii, a scrisului („Acum sînt toţi speriaţi să nu se supere careva, să nu tulbure apele“).

Ambiguitatea din titlu (cine este prietenul: scriitorul sau cîinele?) străbate toată această agreabilă şi admirabilă carte în care cele mai puternice şi totodată mai misterioase personaje sînt cel dispărut şi cel tăcut. De unde şi tonul elegiac al acestui foarte inteligent şi multifaţetat roman.

 ***

Sigrid NUNEZ

Prietenul (fragment)

– Problema dispreţului de sine nu e nouă. Noutatea e ideea că cei mai îndreptăţiţi să fie ascultaţi sînt oamenii care au suferit cele mai mari nedreptăţi în viaţă şi că a sosit momentul ca arta nu doar să le facă loc, ci să fie dominată de ei.

– Deşi cum o dai, tot rău iese, nu-i aşa? Privilegiaţii n-ar trebui să scrie despre ei înşişi, pentru că ar contribui la agenda patriarhatului alb imperialist. Dar n-ar trebui să scrie nici despre alte grupuri, pentru că asta înseamnă apropriere culturală.

– De-aia o găsesc interesantă pe Svetlana Alexievici. Dacă vrei să foloseşti un grup oprimat în scopuri literare, trebuie să rămîi pe margine şi să găseşti un mod de a-i da cuvîntul. Oamenii se oripilează mai nou la ideea că trebuie să ai har ca să scrii pentru că asta lasă pe dinafară mai multe voci. Alexievici dă posibilitatea oamenilor să se exprime, astfel ca poveştile lor să se afle, indiferent dacă ei sînt sau nu capabili să scrie fraze frumoase. O altă sugestie e ca, după ce scrii despre un grup oprimat, să-ţi donezi onorariul unei cauze care-l susţine.

– Ceea ce nu te ajută cu nimic dacă trebuie să trăieşti din asta. De fapt, după regulile astea, doar bogaţii îşi pot permite să scrie ce vor. Ei bine, pentru mine, singura întrebare serioasă e dacă genul de ficţiune-nonficţiune al lui Alexievici dă rezultate la fel de bune ca ficţiunea-ficţiune. Eu, unul, mă plasez mai degrabă în tabăra celor ca Doris Lessing, care considera că imaginaţia reuşeşte să surprindă adevărul mai bine. Şi nu sînt de acord cu ideea că ficţiunea nu mai descrie realitatea. Aş spune că problema e în altă parte. Am remarcat ceva la studenţi: că au devenit foarte moralişti, foarte intoleranţi la orice slăbiciune sau defect de caracter al unui scriitor. Şi nu mă refer la rasism sau misoginie crasă. Mă refer la orice mic semn de insensibilitate sau prejudecată, la orice dovadă de probleme psihologice, nevroză, narcisism, obsesie, obiceiuri proaste – orice fel de excentricitate. Dacă un scriitor nu pare a fi genul de om cu care ei ar vrea să se împrietenească, ceea ce înseamnă invariabil un tip progresist, care duce o viaţă curăţică, atunci dracu’ să-l ia. La un moment dat am avut o clasă întreagă care a căzut de acord că nu contează cît de mare a fost Nabokov ca scriitor, pentru că un astfel de individ – snob şi pervers, după părerea lor – n-ar trebui să apară pe nici o listă de lectură. Şi romancierul, ca orice bun cetăţean, trebuie să se conformeze, iar ideea că o persoană poate scrie fix ce vrea, indiferent de părerile celorlalţi, li se pare inadmisibilă. Literatura nu-şi poate face treaba într-o astfel de cultură. Pe mine mă deranjează că scrisul s-a politizat în halul ăsta, dar studenţii mei sînt încîntaţi de asta. De altfel, unii dintre ei vor să se facă scriitori tocmai pentru asta. Iar dacă încerci să discuţi cu ei despre arta de dragul artei, de exemplu, te acuză de condescendenţă prefesorală. De-aia am hotărît să mă las de predat.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Alertă Rosia Montana baraj Taul Mare
Barajul Tăul Mare, în pericol să cedeze: mesaj de alertă extremă transmis locuitorilor din Roșia Montană
Un nou mesaj de alertă a fost transmis locuitorilor din Roșia Montană, care sunt în proximitatea unui pârâu din comună. Autoritățile susțin că „există pericolul ca barajul Tăul Mare să cedeze”.
Alexandru Muraru/ Facebook
Alexandru Muraru, despre cazul Bălășoiu: „Există informații că îndeletnicirile lui erau cunoscute”
Deputatul PNL Alexandru Muraru a transmis că PSD datorează explicații privind scandalul sexual în care este implicat parlamentarul exclus din partid, afirmând că există informații potrivit cărora „îndeletnicirile” lui erau cunoscute.
Vot plenara Parlamentul European FOTO EPP Facebook
Parlamentul European cere suplimentarea bugetului cu 300 de milioane de euro
Parlamentul European solicită suplimentarea bugetului european de anul viitor cu 300 de milioane de euro pentru combaterea prețurilor la energie, incluzând fonduri pentru aderarea României la Schengen

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.