Deceneu şi ultimul cronicar literar

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Deceneu şi ultimul cronicar literar jpeg

La începutul verii, revista Observator cultural a publicat, în cîteva numere consecutive, o admirabilă și foarte substanțială anchetă, realizată de Bianca Burța-Cernat, despre „impasul actual al criticii de întîmpinare“, anchetă la care au participat aproape douăzeci de critici literari, care au încercat să răspundă la o serie de întrebări orientative, reluate aici fără ghilimele: Este cronica literară o specie caducă în anul de graţie 2016? Dar aşa-numita „critică de autoritate“? Se află, astăzi, cronicarul literar (şi cronica literară) într-o criză de legitimitate; care ar fi cauzele? Ce se pierde (sau ce se cîştigă) prin slăbirea autorităţii cronicarului? Pe ce coordonate s-ar cuveni redefinit, în contextul socio-cultural actual, rolul comentatorului de literatură română contemporană? Înainte de epoca „douămiistă“, critica literară era, la noi, o ocupaţie aproape exclusiv masculină. După 2000, raportul de forţe s-a modificat, cel puţin într-o anumită măsură, prin pătrunderea şi afirmarea, în „arena actualităţii“ literare, a mai multor comentatoare; cum comentaţi acest fenomen? În ce măsură mai înainte amintita „arenă“ a actualităţii literare este un teritoriu al unor relaţii de putere? Cît de mult se înrudesc (şi pe ce porţiuni se intersectează) „politica literară“ cu politica propriu-zisă? 

După cum se vede, întrebări grele și consistente, care bat în multe direcții și, în ciuda numărului mare de participanți, s-a răspuns aproape la unison, fără note discordante (ancheta este disponibilă integral, pentru abonații online, pe site-ul revistei). Pentru că la vremea respectivă am ratat participarea la această anchetă, scriu/reiau și eu aici, în propria-mi formulare și sistematizare, cîteva idei legate exclusiv de relația criticii de întîmpinare cu presa scrisă și cu mediul online. 

În primul rînd, suportul. Toată lumea remarcă dispariția, treptată sau iminentă, a presei literare: pe fondul crizei din presa pe hîrtie, suplimente culturale ale cotidienelor nu mai există, iar alte cîteva reviste importante nu mai apar (ALIA, Dilemateca, Cultura, Idei în dialog); revistele de tradiție nu mai au relevanță de cînd se ocupă cu propriile parastase, iar cele din provincie fie nu au tiraj și distribuție, fie nu contează, fiind sînt doar simple afaceri culturale locale. În acest peisaj sinistru, excepții precum Poesis International, Zona Nouă sau, dacă mi permiteți, iocan, nu fac decît să arate, prin contrast, cum revistele literare românești au pierdut pasul cu vremurile și legătura cu noile generații de cititori. De partea cealaltă a presei, în zona online, și aici lucrurile sînt amestecate: popularitatea Facebook-ului a îngropat blog-urile literare care acum zece ani dinamizaseră publicistica literară (erau multe, unele foarte bune, creau emulație, produceau conținut și dezbateri). În locul blog-urilor au apărut, ca niște kibuțuri online, site-urile și platformele literare, unde însă conținutul s-a pervertit treptat sub influența importanței exagerate acordate publicului (topuri fără relevanță, cretine de-a dreptul, recenzii modeste, folosind textele de prezentare ale editurilor, traducerea unor articole din afară etc.). Cîteva platforme culturale noi, demne de urmărit, par a fi varianta 2.0 a culturii pe Internet: scena9.ro și art7.fm

În al doilea rînd, criticii. Au rămas foarte puțini cronicari de întîmpinare care fac asta de suficient de multă vreme și care mai scriu săptămînal. Seniorii s-au retras treptat, iar cînd n-au făcut-o sau au revenit, nu și-au recăpătat relevanța de altădată (și e firesc să fie așa, critica de întîmpinare se ocupă cu imediatul, cu noile nume, formule, mode etc.). Dar s-au retras mulți și din cei consacrați în anii 2000 pe fondul absorbției lor în mediul academic – un alt lucru relativ firesc: critica de întîmpinare necesită consecvență și un anume sacrificiu în relația timp de lectură vs valoare literară, unde mai pui lipsa ei de bătaie pe termen lung; un obicei prost la noi fiind adunarea cronicilor din reviste în volum, obicei care stimulează oportunismul și întreține impostura. În fine, cronicari tineri nu au apărut într-un număr suficient: fie din cauza lipsei publicațiilor, fie pentru că această îndeletnicire, care cere timp și, cum spuneam, un anume sacrificiu, nu este remunerată. Lăsată în voia pasiunii personale, nestimulată nici de mediul academic (în continuare nu există în universități cursuri practice de critică literară de întîmpinare), nici de cel publicistic, critica de întîmpinare și-a pierdut din anvergură și pare o meserie – pentru că e o meserie care se desăvîrșește în timp – pe cale de dispariție. Rezumînd: seniorii s-au retras ori nu mai pot, adulții o fac sporadic, iar tinerii n-o mai practică. 

În al treilea rînd, stilul și abordarea. Sub influența mediului academic, strivit de propria importanță, discursul critic, destinat specialiștilor, a devenit prea arid, abuzînd de slang-ul teoretic și de clișeele genului (adjective/concepte precum „autentic“ și „asumat“ nu mai înseamnă nimic), fără formulări memorabile și fără umor, avînd aceleași modele depășite și moral, și teoretic, și stilistic. În condițiile unei piețe literare mondiale în continuă schimbare, critica noastră literară tot local și tot istoric se bate în piept. Dacă Deceneu ar fi făcut critică literară, la el ne-am fi raportat! Există un respect aproape religios pentru anumite figuri din vechime sau cu autoritate în trecutul relativ recent, figuri tutelare transformate în adevărate moaște ale criticii literare, lucru care face imposibilă reevaluarea, reformarea, ținerea pasului cu vremurile. La noi există un complex al autorității: ne raportăm la ea, o proslăvim, o deplîngem, ne emasculează. Iar asta și pentru că idealul suprem al literaturii este văzut tot ca accesul în panteonul ei postum, ca prezență în istoria literaturii. Or, istoria literaturii e o iluzie academică, o pasiune pentru bătrînii colecționari de literatură! De aici și traficul de influență, compromisurile, coteriile din zona revistelor vechi și a premiilor literare acordate în buclă: pentru că istoria literară e percepută ca un scop actual al instituțiilor literare, nu drept o consecință a valorii cărților în timp. 

De cealaltă parte, sub presiunea audienței imediate și a tiraniei gustului personal, fără un background critic și teoretic adecvat, textele de blog adresate amatorilor de literatură sînt superficiale: abuzează sau se confundă cu prezentările editoriale, iar aspecte precum tirajul, vînzarea, ecranizarea, premiile, topurile și listele au ajuns să conteze infinit mai mult decît limbajul, structura sau viziunea în sine a cărții. Dacă critica academică scrie pentru specialiști, criticii universitari fiind în dialog cu ei înșiși sau cu colegii lor și cu gîndul la posteritatea istoriei literare, critica de blog sau de platformă online scrie pentru mase, cu gîndul la actualitatea loisir-ului artistic, nefiind, de fapt, în dialog cu nimeni și neservind, de fapt, decît – eventual, indirect sau fățiș – intereselor editurilor. Iar dintr-o profundă neînțelegere a literaturii și o și mai mare inadecvare la realitatea culturală, dar mai ales din oportunism și dorință de prestigiu găunos, a apărut conceptul de trendsetter literar, care nu este, de fapt, decît un broscoi-hienă al online-ului. 

Și (nu) în ultimul rînd, publicul. Copleșit de mulțimea aparițiilor editoriale și avînd la dispoziție, pe această piață mondială a literaturii, publicații în special străine și în general online, cititorul de carte contemporan a abandonat revista culturală ca instrument de orientare și elevare literară și caută, în locul discursului critic care converge către un verdict, ghidurile cu texte de recomandare și evaluare în regim de rating. Pentru că literatura nu mai înseamnă ea singură cultură și nu mai e doar cultură! Readership-ul este alcătuit acum mai mult din amatori de literatură decît din cititori de cursă lungă: pasiunea bate priceperea, iar gustul personal nu ține cont de confirmările autorităților sau de valoarea certificată.

Această anchetă a Observatorului cultural ar trebui să fie un wake-up call pentru cei care cred că încă mai cultivă cîmpul literar românesc. Dar nu va fi!

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.