Cum se construieşte o precocitate

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
image

 Cosmin Perţa, Labiş: Jurnalul pierdut, Editura Polirom, 2022.

Cosmin Perţa se adaptează foarte bine la dificila sarcină de a surprinde o viaţă interioară extrem de bogată sub aspect psihologic şi chiar intelectual, pe parcursul a doar cinci ani: 1952-1956. Mort la cîteva săptămîni după ce împlinise 21 de ani, Nicolae Labiş este un caz aproape unic în literatura română. În materie de precocitate, pare-se că doar Iulia Hasdeu i-ar sta alături. 

Or, la nivel ficţional, sedimentarea unei precocităţi poetice şi reflexiv-intelectuale poate fi o reală provocare. Riscul este să bată la ochi siguranţa ieşită din comun, romantică şi orgolioasă cu care diaristul, un adolescent idealist, îşi marchează teritoriul. Perţa construieşte o figură autentică, inclusiv prin contrastul dintre idealurile măreţe ale proaspătului şi ereticului marxist şi expresivităţile (in)voluntare ale limbajului existent în jurnalul său. Acestea din urmă relativizează ontologic şi calibrează estetic personajul, tocmai prin faptul că trădează sfera preţiozităţilor ori a unui inevitabil ridicol de nuanţă adolescentin-caragialiană. 

Ca să exemplific, frazele următoare puteau la fel de bine să apară în jurnalul (post)adolescentin al lui Eugen Barbu: „Nu voiesc a fi nici alintat, nici refuzat, ci doar să mi se dea pe merit cele ce mi se cuvin... Am cunoştinţe vaste, zic eu, educaţie nu-mi poate face nimeni”. Riscul mistificării, id est, al romanţării excesive vine, în principal, din contextualizarea genialităţii ori a precocităţii în condiţiile unei vieţi mizerabile, sub aspect material. Sau, şi mai concret, din respingerea sfătoasă, structurală, apriorică a oricărei idei de compromis politic ori estetic, din partea unui „puţoi” din anii ’50 (termenul este asociat, autoironic, chiar în text, unui moment de luciditate reflexivă). Dar excesele de grandomanie literară ale junelui sînt treptat contextualizate: gloria antumă este motivată şi prin argumente colaterale, precum încrederea, preţuirea ori sprijinul pe care i le oferă însuşi „uriaşul” Sadoveanu, admiraţia unora dintre amicii săi ori feedback-urile excelente venite de la profesorii din comisiile olimpiadelor de limba şi literatura română etc. 

În plus, un nedisimulat sentiment al urgenţei guvernează majoritatea gesturilor sale literare şi intelectuale: „Din clasele primare încoace mi-am făcut un program, biblioteca mi-e a doua casă şi nu pot fără să citesc măcar 30 de volume lunar”. Primim şi sugestii ori liste întregi de cărţi „esenţiale pentru cultura unui poet”, de la Arghezi la Platon, Descartes, Hegel, Kant, Nietzsche, Proust etc. Precocitatea devine astfel un construct. 

Pe cîte mi-am putut da seama, reluînd eu însumi cîteva dintre textele care s-au scris despre Labiş şi despre opera sa, operaţiunea de documentare a acestei bioficţiuni este impresionantă. Deşi despre Labiş s-a scris mult, cota lui literară a scăzut vertiginos în deceniile postcomuniste. El se numără momentan printre acei canonici mai degrabă uitaţi sau acoperiţi de nostalgiile unor cititori de o anumită vîrstă, iar programele noastre şcolare se concentrează mai degrabă asupra listelor canonice pentru Bacalaureat, unde poetul nostru nu se regăseşte. La data scrierii acestei cărţi, memoria eroului lui Perţa în conştiinţa celor tineri şi, mai cu seamă, opera sa erau mai degrabă, deşi paradoxal, prăfuite. Apariţia acestei bioficţiuni redeschide „dosarul Labiş” şi îi restartează receptarea operei. 

Autorul reconstituie mediul literar şi gaşca din jurul cursantului faimoasei şcoli proletcultiste de literatură „Mihai Eminescu”, prietenii, colegii, rivalii, profesorii. Se detaşează astfel figurile unor Lucian Raicu, Gh. Tomozei, Radu Cosaşu, Florin Mugur, Tita Chiper, Lucian Pintilie, dar şi Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Dan Deşliu etc. Perţa ţese inspirat presimţirea macabră care face legătura între biografie şi destin, inclusiv prin revenirile tensionate, premonitorii, ale huruitului metalic al tramvaielor pe scena interioară a subiectului: „tramvaiele acelea care în urmă cu un an mă îngrozeau acum mă încîntă c-o muzică gravă, deşi inima-n piept tot vibrează speriată... Însă plămînii mei, obişnuiţi cu aroma pajiştilor de munte, încă nu s-au deprins pe de-a-ntregul cu pucioasa şi fumul capitalei”. 

Metodele folosite implică atît onirobiografia, cît şi importul unor fragmente de jurnal, epistolare ori de mărturii ale celor care s-au aflat în contact cu poetul. Sînt rulate inclusiv detalii preţioase privind geneza unora dintre marile sale poeme, precum „Moartea căprioarei”. Specifice, în genere, bioficţiunilor ori palim-textelor, interludiile metatextuale nu lipsesc nici aici, prin sugestia suprapunerii dintre vocea autorului şi cea a eroului sfătos, pe versantul unei lecturi de identificare (unii cunosc, poate, amănuntul că însuşi autorul prezentei biografii romanţate a debutat cu succes în poezie, încă de la vîrsta de 20 de ani): „Personalitatea scriitoricească a unui autor este o sumă de tradiţii culturale, experienţe istorice, revoluţii şi tranziţii personale, traume şi eroisme. Un autor nu este un construct politic menit să fie folosit ca o unealtă de propagare a unui limbaj fără nuanţe...”.

Nicolae Labiș
Nicolae Labiș

Epoca subversiunii

Dincolo de sărăcia lucie care îi tulbură tot mai des drumul către glorie („amîndoi stăm prost cu finanţele... La întoarcere am simţit frigul intrîndu-mi în oase. Mi-ar trebui cel puţin un palton şi o pereche de bocanci. Dar de unde?”) şi de care încearcă să se detaşeze făcînd haz de necaz, deşi ajunge să doarmă cîteva nopţi în... Gara de Nord, se remarcă puseele criticiste, din ce în ce mai ferme, la adresa Partidului şi a modului în care este transpusă în practică morala marxistă: „Pare că marxismul e altul la sat... Vin dintr-un mediu ce a cunoscut sărăcia şi foametea şi moartea, de asta nu pot decît să aspir la idealul comunist, pur, al lui Marx. [Dar] marxismul sovietic încalcă metoda ştiinţifică, deoarece este intolerant faţă de posibilitatea coexistenţei unor opinii diferite şi susţine inevitabilitatea violenţei ca metodă pentru o transformare radicală a societăţii. Asta duce la dictatură, la vînătoare de disidenţi, la dezvoltarea unei literaturi cu orientări dictate de partid. Şi asta e inuman, nu marxist, pentru că neagă inteligenţa”. 

Este reînviată astfel o întreagă epocă a subversiunii, de la parodieri şi folosirea poreclelor, a „şopîrlelor”, şi pînă la decuparea strategică a citatelor, plasarea lor într-un context nou, pactul tacit de lectură dintre autor şi cititor, procurarea de cărţi interzise etc. Tumultul reflecţiilor este redat, ca în jurnalul lui Steinhardt, prin aglomerare de metafore aşezate în serii sinonimice: „Nu mai e poezie, ci doar propagandă, o haină goală atîrnată într-un cuier, o sperietoare într-un lan pustiit, o carcasă fără de suflet”. (Spre a exemplifica: „Omul fără libertate e un nenorocit, o fantomă de om, un locuitor al iadului” – N. Steinhardt, Între lumi, convorbiri cu N. Băciuţ.)

E firesc, prin urmare, ca naraţiunea să favorizeze ipoteza conspiraţionistă a morţii junelui poet, deşi, precum ştim, nu toţii exegeţii ori apropiaţii săi îmbrăţişează această perspectivă (vezi, de pildă, percepţia lui Marian Ioniţă, din volumul Kiseleff 10. Fabrica de scriitori). Descrierea inflexibilităţilor sale în materie de politică şi ideologie atrage însă, în cîmpul tensiunilor narative, promisiunea adierii tragicului. Subiectul nu doar că îşi radicalizează tonul în jurnal („Dumnezeii mamii lor de nemernici!”), dar semnează şi un memoriu pentru „reclamarea Basarabiei de la ruşi”. Aproape de nicăieri apare şi o legătură periculoasă cu Revoluţia ungară, întrucît îi sînt traduse în maghiară două poezii, fără ştirea sa, de către nişte intelectuali din Cluj, care le şi răspîndesc în samizdat. Se înmulţesc semnele rele („cine loveşte o buhă, moare”), i se interzice publicarea, iar cititorul, care anticipează finalul, vede cum laţul se strînge tot mai tare. Imaginea ultimă pe care o lasă să se întrevadă biografia romanţată a lui Labiş este aceea a unui socialist creştin („Cred şi asta îmi dă o stare de bine sufletească, îmi dă chiar puţină putere”) şi a unui poet antimodern („Voi, cititori de azi şi mîine, să ştiţi că sîntem mai moderni decît voi”), incapabil să comită gesturi de faţadă sau „de formă” („încă refuz să semnez”) şi înarmat cu o filosofie aproape cazonă, de autentic rezistent: „Cu cît mă văd mai voit marginalizat, cu cît vor mai abitir să îmi spintece poemele şi să îmi bage bocancul în gură, cu atît sînt mai convins de justeţea drumului meu”. 

Cu riscul de a fi acuzat în baza unei „deformări profesionale”, nu pot să nu remarc încă un fragment de discurs în oglindă cu însemnările eroului admirabil resuscitat în plan estetic de către Cosmin Perţa: „Cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu atît eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţămînt crescînd de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie”. Aţi ghicit: e din Jurnalul fericirii.

Adrian Mureşan este critic literar, profesor la Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Cluj-Napoca. Cea mai recentă carte: Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, Editura OMG, 2020.

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.