Cum să nu călătoreşti degeaba

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Cum să nu călătoreşti degeaba jpeg

● Alain de Botton, Arta de a călători, traducere de Radu Şorop, Editura Vellant, 2015.  

Îmi plac eseurile pe înţelesul tuturor ale lui Alain de Botton. Felul lui de a placa probleme filozofice pe artă, încercînd să răspundă la întrebări „grele“ cu exemple artistice populare, modul în care mixează ştiinţele (în general, filozofia şi psihologia) cu artele sau literatura, apelînd deseori şi la mici convenţii biografice (el, autorul, este primul care se confruntă cu întrebările respective în situaţii de viaţă privată), această formulă hibridă de a filozofa atractiv şi accesibil,

-ul între biografic, analitic şi artistic, uneori şi motivaţional, îşi au deopotrivă fanii şi detractorii lor. Dar indiferent despre ce ar scrie – arhitectură, arte, religie, sex,

–, cărţile lui (traduse şi la noi constant de

) pornesc întotdeauna de la problemele reale şi îşi pun întrebările potrivite. Altfel spus, sînt nişte exerciţii de reflexivitate la îndemîna oricui, utile şi oricum nu lipsite de farmec şi de umor. 

apare într-un moment în care, de bine, de rău, se mai traduc şi la noi cărţi de travel: la Humanitas au apărut cărţile lui Jon Krakauer, Polirom are o colecţie de carte de călătorie intitulată „Hexagon“, unde au apărut deja cîteva bestseller-uri ale genului, plus titluri din opera lui Bill Bryson (tradus şi de Curtea Veche), colecţie care prinde astfel un frumos contur, Nemira îi publică pe Bear Grylls şi pe John Wiseman, la Spandugino s-a tradus

de Cheryl Strayed… Astfel că, dincolo de valoarea lui reflexivă practică, eseul lui Alain de Botton se înscrie într-un mic trend bibliografic. 

Am spus

practică pentru că, esenţial vorbind,

încearcă să pună într-o ecuaţie literar-artistică toate întrebările ridicate de impulsul şi de nevoia de a călători. Sub aspectul unei minimaliste biografii în mişcare, cartea este, de fapt, un mic ghid cu inserturi filozofice, psihologice şi artistice despre ceea ce ar trebui să fie consemnată drept arta călătoriei. Unde, de ce şi, mai ales,

călătorim? Ce simţim şi ce vedem atunci cînd plecăm de-acasă? Ce anume e de înţeles înaintea, în timpul, dar şi la finalul călătoriei? Care este modul optim, cel mai inteligent şi mai amuzant, mai benefic d.p.d.v. mental şi cultural, de a călători? Ce întrebări trebuie să ridice călătoria noastră, adică eul nostru călător? Altfel spus, cum

să călătorim, de fapt, pentru a extrage din această practică de

a epocii noastre, care altădată era o mare aventură în necunoscut, cît mai multe beneficii reflexive şi estetice. 

Spune Alain de Botton în primul capitol al cărţii, cel dedicat „Plecării“: „Dacă vieţile noastre sînt dominate de căutarea fericirii, poate că puţine activităţi dezvăluie atîtea despre dinamica acestei căutări – cu toată ardoarea şi paradoxurile ei – în afara călătoriilor noastre. Ele exprimă, oricît de neclar, o înţelegere a ceea ce viaţa ar putea fi, în afara constrîngerilor profesionale sau a luptei pentru supravieţuire. Totuşi, călătoriile sînt rareori considerate a prezenta probleme filozofice, adică probleme care reclamă gîndire, alta decît cea de ordin practic. Sîntem copleşiţi de sfaturi despre

să călătorim; auzim puţine despre cum şi de ce ar trebui s-o facem – deşi arta de a călători pare să dea naştere în mod natural unui număr de interogaţii, nici simple, nici triviale, al căror studiu ar putea, în feluri modeste, să contribuie la înţelegerea a ceea ce filozofii greci frumos numeau

sau împlinirea umană.“ 

Fiecare din cele nouă capitole ale cărţii ridică cîte o problemă pe care eseistul încearcă să o explice şi uneori, unde e cazul, să-i ofere o soluţie, apelînd la exemple din filozofie, literatură şi pictură. Sînt lucruri cu care, mai mult sau mai puţin conştient, ne-am confruntat fiecare, şi anume: realitatea de a călători nu se potriveşte întotdeauna, din varii motive, cu ceea ce anticipăm înainte de a pleca la drum (companionul bibliografic este aici romancierul J.-K. Huysmans); uneori nu destinaţia este scopul călătoriei, ci şi locurile de tranzit au farmecul lor – aeroporturi, gări, benzinării, camere de hotel (tovarăşi de reflecţie: poetul Baudelaire şi pictorul Hopper); detaliile ne seduc în contactul cu alte culturi şi descoperim exotismul în toate celelalte locuri decît cele de baştină (scriitorul Flaubert); nivelul de curiozitate şi entuziasmul de a explora şi de a descoperi conferă calitate şi complexitate călătoriei (omul de ştiinţă Alexander von Humboldt); ce anume produce şi întreţine extazul în faţa monumentelor naturii care ne fac să ne oprim muţi de uimire (poetul William Wordsworth); plăcerea provocată de călătoriile în sălbăticii vaste şi neprielnice (filozoful Edmund Burke şi personajul Iov); călătorim în locuri pe care le ştim din operele de artă pentru că dorinţa de a călători este potenţată şi de simţul estetic (pictorul Van Gogh); fotografiem pentru a ne satisface nevoia de posesiune declanşată brusc de frumuseţea unui loc (desenatorul John Ruskin); familiaritatea faţă de un loc pe care-l ştim foarte bine ne reduce spiritul de observaţie – cu cît ştim mai bine un loc, un peisaj, un spaţiu rural sau urban, cu atît îl observăm mai puţin şi-i ratăm, astfel, farmecul (scriitorul Xavier de Maistre). 

Una peste alta, o carte inteligentă (şi tradusă bine), plină de referinţe culturale, scrisă deseori cu un touch poetic („omul pare doar ţărînă-n amînare“, „straniile particularităţi ale dorinţei“) şi care, cel mai important, îţi face poftă să călătoreşti şi să gîndeşti cum trebuie. Căci, aşa cum ne învaţă Alain de Botton aici, „călătoriile sînt moaştele reflecţiei“.  

Pagina de autor a lui Marius Chivu  aici.  

***

„De unde plăcerea? De ce să cauţi sentimentul de micime, ba chiar să te bucuri de el? De ce să părăseşti confortul, să te alături unui grup de fanatici ai deşertului şi să cari un rucsac greu kilometri întregi pe malurile Golfului Aqaba, pentru a ajunge la un loc al stîncilor şi tăcerii, în care trebuie să te adăposteşti de soare precum un fugar, la firava umbră a marilor bolovani? De ce să contempli cu înfiorare mai degrabă decît cu disperare straturi de granit şi cîmpuri încinse de grohotiş şi munţi de lavă împietrită care se întind în depărtare pînă ce piscurile li se topesc la marginea unui cer de un albastru tare?

Un răspuns este că nu tot ceea ce este mai presus de noi trebuie să ne şi fie întotdeauna respingător. Ceea ce ne sfidează voinţa poate să provoace furie şi ostilitate; ar putea, însă, şi să ne trezească admiraţia şi respectul. Depinde dacă obstacolul ne apare nobil în sfidarea sa, ori mizerabil şi obraznic. Simţim duşmănie faţă de sfidarea portarului tupeist, dar omagiem sfidarea muntelui învăluit în ceaţă. Sîntem umiliţi de ceea ce este puternic şi meschin, dar admirăm ceea ce este puternic şi nobil. Pentru a ne întoarce şi a dezvolta analogia zoologică a lui Burke, un taur ne-ar putea trezi sentimentul de sublim, un peşte piranha, nu. Pare să fie o chestiune de motive: interpretăm puterea peştelui ca fiind crudă şi vorace, pe cînd a taurului ca impersonală şi neafectată.

Chiar atunci cînd nu sîntem în deşert, comportamentul celorlalţi şi propriile noastre defecte au tendinţa de a ne face să ne simţim mărunţi. În lumea umană, umilinţa este un risc perpetuu. Nu este ceva neobişnuit ca voinţa noastră să fie sfidată, iar dorinţele noastre zădărnicite. Astfel, nu peisajele sublime sînt cele care ne fac cunoştinţă cu propria noastră inadecvare. Ci ele, pentru a merge chiar la miezul farmecului lor, ne permit mai degrabă să concepem o inadecvare familiară într-un fel nou şi mai util. Locurile sublime repetă în termeni maiestuoşi o lecţie pe care viaţa obişnuită ne-o dă de obicei cu cruzime: că universul este mai presus decît noi, că sîntem fragili şi efemeri, neavînd o altă soluție decît să ne acceptăm limitările voinţei; că trebuie să ne plecăm în faţa unor necesităţi mai mari decît noi înşine.

Aceasta este lecţia înscrisă în stîncile deşertului şi în cîmpurile de gheaţă de la poli. Atît de grandios este înscrisă în aceste locuri, încît am putea pleca de acolo nu striviţi, ci inspiraţi de ceea ce este mai presus de noi; simţindu-ne privilegiaţi de a fi subiectele unor necesităţi atît de maiestuoase. Sentimentul de încîntare ar putea chiar să se învecineze cu dorinţa de a preaslăvi.”

Arta de a călători)

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.