Cum să dispari în trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Cum să dispari în trecut jpeg

Dmitri Miticov, Numele meu e Dmitri, Editura Paralela 45, 2010.
Bogdan Lipcanu, Fuck Tense, Casa de pariuri literare, 2010.  

„...numele meu e Dmitri, sînt prins în acest corp şi nu pot ieşi“, aşa se încheie lungul poem în proză al lui Dmitri Miticov care, de-a lungul a 39 de secvenţe textuale, experimentează deopotrivă o regresie într-un trecut traumatic ficţionalizat şi o desprindere din coordonatele propriului corp. Avînd ca soundtrack – laitmotiv sonor – cîntecul „How to disappear completely“ de la Radiohead, întregul demers foloseşte ca puncte de trecere în irealitatea biografică şi biologică imagini şi sunete, iar textul acestei introspecţii progresive începe şi revine la un nivel foarte fin, aproape suprarealist uneori, al percepţiei. În spatele suprafeţei extrem de sensibile a imaginilor/amintirilor se întîmplă însă lucruri care rămîn în bună parte obscure, a căror cruzime nu e relevată niciodată pînă la capăt, astfel încît oroarea multor secvenţe e concurată doar de misterul lor („Dar toate fotografiile nu înseamnă nimic. Le priveşti şi ele te mint în faţă. Întîmplările au rămas îngropate cu grijă“).  

Imaginile conturează destul de vag povestea unei familii cu trei copii, Dmitri, Andrusha şi Olguţa, dintr-un orăşel transnistrean, Dubăsari, evocat la început cu un aer uşor nostalgic, pentru ca pe parcurs să găsim o datare (sfîrşitul anilor ’90) şi să aflăm cîte ceva despre o Nouă Ordine şi despre nişte gardişti care iau prizonieri şi ucid („eu n-am văzut nici un război, doar oameni cu creierii varză“). Alte secvenţe surprind, în flash-uri, gesturile teribile ale mamei care şi-a pierdut minţile şi are dedublări mistice de personalitate, acţiunile brutale ale tatălui care-şi căleşte fiul lovindu-l în cap (ca-n romanul educaţiei violente a polonezului Wojciech Kuczok, Mizeria) sau abuzurile unui (alt) tată asupra propriei fiice – secvenţe de familie disfuncţională şi traumatiza(n)tă ca la un Cristi Popescu post-război. Aceste traume niciodată istorisite/înţelese pînă la capăt – „Dmitri-ce-se-întîmplă-cu-noi“ este un vers-refren – rămîn acoperite de o peliculă a memoriei a cărei tensiune încearcă să fie străpunsă de perspectivele mai multor discursuri uneori chiar în cadrul aceleiaşi secvenţe: vocile lui Dmitri şi Andrusha („Mama, cînd mi-e frică, spune să îmi aduc aminte de numele meu, că trece“), dar şi ale altor personaje secundare, unele întîmplări sînt istorisite la persoana a treia, alteori Dmitri i se adresează direct lui Thom Yorke povestindu-i, la un moment dat, despre dispariţia Olguţei. Lirice sau narative, secvenţele sînt construite în bună parte conform sintaxei, întunecate şi deseori sîngeroase, a coşmarului şi a delirului, a dereglărilor psiho-senzoriale („Dereglări chimice“ se intitulează unul dintre texte) care amestecă amintirea, visul şi halucinaţia, trauma, viziunea şi fantezia, derapajele clinice, trip-urile chimice şi (auto)abuzurile fizice. Toate aceste manifestări rămîn captive în corp şi în minte, căci „totul trebuie păstrat cu grijă, înăuntru“ ca într-o memorie a Pandorei. De aici şi nostalgia dispariţiei, a refuzului de sine şi de realitate, a decroşării de la existenţa şi amintirea traumatică („I’m not here / this isn’t happening“, cum elegiac frazează Thom Yorke, eroul-salvator al lui Dmitri). 

Rememorativ-introspectiv, poemul dereglării interioare al lui Dmitri, cu un posibil substrat conflictual naţionalist, rămîne, totuşi, prea obscur în datele sale factuale, probabil şi din teama de a nu politiza trauma. În ciuda (şi a) structurii cam haotice a secvenţelor, nivelul senzorial fin al amintirilor, atmosfera schizo-apăsătoare şi imaginarul psi-horror pe muzică alternativă fac din acest volum unul demn de interes. Dmitri Miticov merită citit. 

„Fuck Tense e un trip adolescentin în marginea ruinelor comuniste. Unii vor spune că nu e poezie. Altora li se va zbîrli părul pe ei de emoţie...“ – aşa sună prezentarea cărţii lui Bogdan Lipcanu pe site-ul editurii, care iese, astfel, în întîmpinarea eventualelor critici. Cum este şi a mea. Şi nu e vorba de prozaismul versurilor, ci de faptul că, aşezate unul după altul, versurile nu că arată, dar sînt doar enunţurile unor schiţe perfecte sau ale unor legende urbane din comunism: „Se zicea că Nicu a pierdut la poker / herghelia de la Mangalia / că l-a aruncat de la etajul 10 / pe Florin Piersic / că i-a smuls unghiile Nadiei Comăneci / şi a violat-o / că l-a împuşcat pe Duckadam în mînă / că i-a luat jeep-ul primit la Sevilla etc.“. Cele mai multe dintre aşa-zisele poeme sînt, de fapt, nişte relatări, descrieri, explicaţii sau adaosuri contextuale (cum este textul care însoţeşte desenul vulvei dintr-o carte practică) şi anecdote sportive sau şcolare din comunism şi imediat „aftăr dă revolution“. Mai toate poemele încep cu formule narative de genul: „trebuia să“, „era un“, „pe vreme aia“, „se zicea că“, „în almanah scria“. Bogdan Lipcanu nu scrie versuri, ci frînturi de istorie orală, căci un alt nivel decît cel informativ şi o altă interpetare decît în cheia reconstituirii socio-istorice aceste texte nu au. Emoţia, atîta cîtă e, se datorează exclusiv nostalgiei provocate cititorilor congeneri autorului, iar umorul nu e un efect stilistic, ci doar banal factual. Poemele lui Bogdan Lipcanu suferă din aceleaşi cauze ca romanul, pe aceeaşi temă, Coada (2009) al lui Dragoş Voicu: dimensiunea mai degrabă documentară a textului şi inadecvarea acestui substrat la cerinţele literarului. Gradul zero al intenţiei. 

Cu adevărat curios este însă faptul că Bogdan Lipcanu face şi poezie. Dar numai în două-trei poeme de la începutul cărţii, acolo unde duce amintirile din copilăria comunistă în zona satirei, a burlescului: „[Ceauşescu] venea printre noi şi ne dădea bomboane. / Pe bomboane scria: «Ne mîndrim cu tot ce face / Ceauşescu pentru pace». / L-am întrebat că unde e Elena / şi el a zis: «Face esperienţe!» / Seara am văzut un film: / Ceauşescu – Africa“. Dacă ar fi mers pe linia acestor ficţionalizări infantile din comunism în cheia absurdului/grotescului psihanalizabil, cu alte cuvinte, dacă ar fi conferit textelor despre copilăria Şoimilor Patriei sugestiile obsesiei şi traumei politice sau ale unui complex œdipian de Partid (i.e. figurile castratoare ale Ceauşeştilor) – o direcţie în care a mers, spre exemplu, Maria Manolescu în romanul Ca picăturile de sînge pe linoleumul din lift (2010) – atunci Bogdan Lipcanu ar fi elaborat nişte texte cu adevărat interesante. În această formă însă, versurile mizează doar pe substratul nostalgic-emoţional al celor relatate. E foarte puţin.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.