Cum să dispari în trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Cum să dispari în trecut jpeg

Dmitri Miticov, Numele meu e Dmitri, Editura Paralela 45, 2010.
Bogdan Lipcanu, Fuck Tense, Casa de pariuri literare, 2010.  

„...numele meu e Dmitri, sînt prins în acest corp şi nu pot ieşi“, aşa se încheie lungul poem în proză al lui Dmitri Miticov care, de-a lungul a 39 de secvenţe textuale, experimentează deopotrivă o regresie într-un trecut traumatic ficţionalizat şi o desprindere din coordonatele propriului corp. Avînd ca soundtrack – laitmotiv sonor – cîntecul „How to disappear completely“ de la Radiohead, întregul demers foloseşte ca puncte de trecere în irealitatea biografică şi biologică imagini şi sunete, iar textul acestei introspecţii progresive începe şi revine la un nivel foarte fin, aproape suprarealist uneori, al percepţiei. În spatele suprafeţei extrem de sensibile a imaginilor/amintirilor se întîmplă însă lucruri care rămîn în bună parte obscure, a căror cruzime nu e relevată niciodată pînă la capăt, astfel încît oroarea multor secvenţe e concurată doar de misterul lor („Dar toate fotografiile nu înseamnă nimic. Le priveşti şi ele te mint în faţă. Întîmplările au rămas îngropate cu grijă“).  

Imaginile conturează destul de vag povestea unei familii cu trei copii, Dmitri, Andrusha şi Olguţa, dintr-un orăşel transnistrean, Dubăsari, evocat la început cu un aer uşor nostalgic, pentru ca pe parcurs să găsim o datare (sfîrşitul anilor ’90) şi să aflăm cîte ceva despre o Nouă Ordine şi despre nişte gardişti care iau prizonieri şi ucid („eu n-am văzut nici un război, doar oameni cu creierii varză“). Alte secvenţe surprind, în flash-uri, gesturile teribile ale mamei care şi-a pierdut minţile şi are dedublări mistice de personalitate, acţiunile brutale ale tatălui care-şi căleşte fiul lovindu-l în cap (ca-n romanul educaţiei violente a polonezului Wojciech Kuczok, Mizeria) sau abuzurile unui (alt) tată asupra propriei fiice – secvenţe de familie disfuncţională şi traumatiza(n)tă ca la un Cristi Popescu post-război. Aceste traume niciodată istorisite/înţelese pînă la capăt – „Dmitri-ce-se-întîmplă-cu-noi“ este un vers-refren – rămîn acoperite de o peliculă a memoriei a cărei tensiune încearcă să fie străpunsă de perspectivele mai multor discursuri uneori chiar în cadrul aceleiaşi secvenţe: vocile lui Dmitri şi Andrusha („Mama, cînd mi-e frică, spune să îmi aduc aminte de numele meu, că trece“), dar şi ale altor personaje secundare, unele întîmplări sînt istorisite la persoana a treia, alteori Dmitri i se adresează direct lui Thom Yorke povestindu-i, la un moment dat, despre dispariţia Olguţei. Lirice sau narative, secvenţele sînt construite în bună parte conform sintaxei, întunecate şi deseori sîngeroase, a coşmarului şi a delirului, a dereglărilor psiho-senzoriale („Dereglări chimice“ se intitulează unul dintre texte) care amestecă amintirea, visul şi halucinaţia, trauma, viziunea şi fantezia, derapajele clinice, trip-urile chimice şi (auto)abuzurile fizice. Toate aceste manifestări rămîn captive în corp şi în minte, căci „totul trebuie păstrat cu grijă, înăuntru“ ca într-o memorie a Pandorei. De aici şi nostalgia dispariţiei, a refuzului de sine şi de realitate, a decroşării de la existenţa şi amintirea traumatică („I’m not here / this isn’t happening“, cum elegiac frazează Thom Yorke, eroul-salvator al lui Dmitri). 

Rememorativ-introspectiv, poemul dereglării interioare al lui Dmitri, cu un posibil substrat conflictual naţionalist, rămîne, totuşi, prea obscur în datele sale factuale, probabil şi din teama de a nu politiza trauma. În ciuda (şi a) structurii cam haotice a secvenţelor, nivelul senzorial fin al amintirilor, atmosfera schizo-apăsătoare şi imaginarul psi-horror pe muzică alternativă fac din acest volum unul demn de interes. Dmitri Miticov merită citit. 

„Fuck Tense e un trip adolescentin în marginea ruinelor comuniste. Unii vor spune că nu e poezie. Altora li se va zbîrli părul pe ei de emoţie...“ – aşa sună prezentarea cărţii lui Bogdan Lipcanu pe site-ul editurii, care iese, astfel, în întîmpinarea eventualelor critici. Cum este şi a mea. Şi nu e vorba de prozaismul versurilor, ci de faptul că, aşezate unul după altul, versurile nu că arată, dar sînt doar enunţurile unor schiţe perfecte sau ale unor legende urbane din comunism: „Se zicea că Nicu a pierdut la poker / herghelia de la Mangalia / că l-a aruncat de la etajul 10 / pe Florin Piersic / că i-a smuls unghiile Nadiei Comăneci / şi a violat-o / că l-a împuşcat pe Duckadam în mînă / că i-a luat jeep-ul primit la Sevilla etc.“. Cele mai multe dintre aşa-zisele poeme sînt, de fapt, nişte relatări, descrieri, explicaţii sau adaosuri contextuale (cum este textul care însoţeşte desenul vulvei dintr-o carte practică) şi anecdote sportive sau şcolare din comunism şi imediat „aftăr dă revolution“. Mai toate poemele încep cu formule narative de genul: „trebuia să“, „era un“, „pe vreme aia“, „se zicea că“, „în almanah scria“. Bogdan Lipcanu nu scrie versuri, ci frînturi de istorie orală, căci un alt nivel decît cel informativ şi o altă interpetare decît în cheia reconstituirii socio-istorice aceste texte nu au. Emoţia, atîta cîtă e, se datorează exclusiv nostalgiei provocate cititorilor congeneri autorului, iar umorul nu e un efect stilistic, ci doar banal factual. Poemele lui Bogdan Lipcanu suferă din aceleaşi cauze ca romanul, pe aceeaşi temă, Coada (2009) al lui Dragoş Voicu: dimensiunea mai degrabă documentară a textului şi inadecvarea acestui substrat la cerinţele literarului. Gradul zero al intenţiei. 

Cu adevărat curios este însă faptul că Bogdan Lipcanu face şi poezie. Dar numai în două-trei poeme de la începutul cărţii, acolo unde duce amintirile din copilăria comunistă în zona satirei, a burlescului: „[Ceauşescu] venea printre noi şi ne dădea bomboane. / Pe bomboane scria: «Ne mîndrim cu tot ce face / Ceauşescu pentru pace». / L-am întrebat că unde e Elena / şi el a zis: «Face esperienţe!» / Seara am văzut un film: / Ceauşescu – Africa“. Dacă ar fi mers pe linia acestor ficţionalizări infantile din comunism în cheia absurdului/grotescului psihanalizabil, cu alte cuvinte, dacă ar fi conferit textelor despre copilăria Şoimilor Patriei sugestiile obsesiei şi traumei politice sau ale unui complex œdipian de Partid (i.e. figurile castratoare ale Ceauşeştilor) – o direcţie în care a mers, spre exemplu, Maria Manolescu în romanul Ca picăturile de sînge pe linoleumul din lift (2010) – atunci Bogdan Lipcanu ar fi elaborat nişte texte cu adevărat interesante. În această formă însă, versurile mizează doar pe substratul nostalgic-emoţional al celor relatate. E foarte puţin.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.