Cronica unui scandal anunţat

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Cronica unui scandal anunţat jpeg

● Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari, ediţia a treia, limitată, Editura Polirom, 2018. 

La apariţia lui în 2013, Soldaţii. Poveste din Ferentari a fost de departe cel mai comentat şi mai lăudat roman al anului. De fapt, se vorbea despre el încă dinainte de publicare, interesul faţă de manele al scriitorului, care tocmai îşi dăduse doctoratul pe acest subiect la SNSPA, laolaltă cu orientarea lui sexuală ambiguă şi faptul că era unul dintre colaboratorii platformei CriticAtac, toate acestea creaseră un orizont de aşteptare care, pînă la urmă, a fost confirmat de calitatea cărţii. Subiectul era inedit şi potenţial scandalos: un doctorand se mută în Ferentari pentru a-şi termina cercetarea de antropologie pe subiectul manelelor şi se cuplează cu Alberto, ţigan trecut pe la pîrnaie, care-i devine deopotrivă protector şi ghid în periferie. Juriul Premiului „Augustin Frăţilă“ pentru roman (cel mai consistent financiar în acel moment, premiu între timp dispărut) reuşea performanţa de a nici măcar nu-l nominaliza, dar Soldaţii avea să fie distins cu Premiul revistei Observator cultural şi cu Premiul „Cea mai bună carte a anului“ acordat în cadrul Galei Industriei de Carte, iar astăzi, după trei ediţii ale cărţii şi cinci ani mai tîrziu, rulează deja în cinematografe în adaptarea Ivanei Mladenovic (aflată la debut în lungmetraj), cu scriitorul deopotrivă în rolul scenaristului şi al propriului personaj, şi cu amatorul Vasile Pavel-Digudai, probabil revelaţia actoricească a anului, în rolul amantului ţigan. („Are charismă, e fix ce trebuia pentru rol. E chiar mai sexy decît originalul“, afirmă Schiop despre Digudai.)

Întîmplarea face că, în timp ce Soldaţii rulează în cinematografe, un grup de neolegionari/fundamentalişti creştini au oprit, pe 4 februarie, proiecţia filmului – avînd ca subiect activismul gay – 120 BPM (regia Robin Campillo, Marele Premiu al Juriului la Cannes, printre nenumărate alte premii), în cinematograful din cadrul Muzeului Ţăranului Român, dînd buzna în sală peste spectatori cu cîntece religioase şi mesaje anti-LGBT. Un incident asemănător s-a petrecut, tot la MŢR, şi în 2013, astfel că directoarea interimară a muzeului, Liliana Passima, a trimis un comunicat de presă, corect şi clar formulat, în care spunea: „Am impus o calitate a proiecțiilor cinematografice oferite publicului, proporția covîrșitoare a filmelor fiind dedicată documentarelor antropologice și etnologice, filmelor de artă, filmelor care tratează probleme psiho-socio-culturale. Unele dintre acestea au produs dezbateri reale asupra problemelor și dramelor contemporane, contribuind la o cunoaștere mai profundă a societății actuale… Am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc… În mod nefericit, protestatarii nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcînd un real deserviciu atît imaginii muzeului, ca instituție publică, cît și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase. Ne afirmăm cu această ocazie dorința de a nu fi transformați în terenul minat al unor confruntări care țin mai degrabă de ideologie decît de credință. Misiunea muzeelor este înainte de toate o invitație la descoperire, reflecție și participare adresată fiecăruia dintre noi fără a restricționa actul cultural și libertatea de conștiință.“ (Comunicatul poate fi citit integral pe www.muzeultaranuluiroman.ro.)

În ziua în care apare această ediţie a revistei noastre, tocmai urmează o nouă proiecţie a Soldaţilor la cinematograful MŢR şi e de văzut dacă vor mai avea loc şi alte asemenea incidente deopotrivă ridicole şi regretabile, care denotă tot ce-i mai rău: ignoranţă, intoleranţă, homofobie, bigotism.

Revenind – la apariţia romanului lui Adrian Schiop (recenzat de mine în Dilema veche nr. 522/2014, cu titlul „Ferentari love story“), maneaua avea un statut controversat, era un gen stigmatizat, în ciuda eforturilor meritorii ale unor muzicologi serioşi chiar din cadrul MŢR-ului, precum Speranţa Rădulescu. Între timp, maneaua pare să fi fost acceptată în zonele culte ale culturii populare, dacă pot spune aşa, punctul culminant fiind petrecerea pe muzică de manele la deschiderea TIFF-ului din vara anului trecut. Întrebat într-un interviu de pe www.art7.fm
cum vede astăzi acest aspect, Adrian Schiop spunea: „În momentul în care maneaua a fost foarte mainstream, a fost respinsă de hipsteri. În momentul în care a intrat pe un val descendent, a început să devină o chestie de underground. Și-atunci poți s-o recuperezi, cumva. Pentru că altfel ar fi doar pop, și-atît. Și fiind pop, n-ar fi OK în logica subculturală. Dar, pentru că încet-încet se re-ghetoizează, devine dezirabilă. Istoria stigmatului contează mult. Îi dă pedigree de underground, legitimitate. În momentul în care vii cu o istorie de stigmă și de scandal în spate, capătă trecut eroic, chiar dacă maneaua nu are un mesaj protestatar. Dar faptul că lumea s-a speriat de manea a contat pentru underground.“

Aşadar, dacă maneaua pare să fi intrat într-o zodie a toleranţei, dacă nu chiar a acceptării, cu homosexualitatea lucrurile nu sînt deloc aşezate în societatea românească, hărţuită momentan de propunerile de schimbări legislative ale Coaliţiei pentru Familie (sprijinită masiv de BOR) şi, iată, de incidente care pot degenera în violenţă publică. Este uluitor cum militanţii ortodoxişti, adică tocmai „creştinii iubitori de aproape“, au iniţiat în ultimii ani mai multe manifestări violente în spaţiul public (precum atacurile cu pietre din timpul paradelor gay) sau alte acţiuni cel puţin dubioase (montarea prin intersecţiile din Bucureşti a unor cruci de lemn sau îngroparea unor carcase de porc pe terenul propus construirii unei moschei).

Roman de mediu marginal/infracţional şi de dragoste homofilă, Adrian Schiop spune despre Soldaţii că „nu e doar o poveste despre dragoste. Romanul e scris cu subtext politic. Ideea e să conserve ceva subversiv. Iar subversiunea nu poate exista în afara politicului. Există relația din roman, dar e o relație subversivă politic, care chestionează morala confortabilă a corectitudinii burgheze. Nu am vrut să fac antropologie, ci o chestie care provoacă, care enervează.“ Dar mă tem că nu morala „burgheziei“ sau a aşa-zisei middle class este aici chestionată, cu atît mai puţin provocată. Ca şi în cazul manelei, Adrian Schiop va găsi înţelegere, sprijin şi simpatie tocmai la categoria socială, culturală şi politică pe care el şi colegii lui stîngişti de la CriticAtac s-au mobilizat să o critice, de cele mai multe ori stupid, aş zice, mai ales în timpul protestelor de anul trecut. S-ar putea spune chiar că Adrian Schiop a scris un roman exact pe placul categoriei pe care pare, taman din raţiuni politice, că o detestă. „Burghezia“ despre care pare că vorbeşte Schiop nu-i va citi niciodată cartea, iar dacă romanul său chestionează o morală, atunci este vorba despre morala creştină pentru care „iubirea faţă de aproapele“ nu are conotaţie sexuală (în ciuda multelor scandaluri sexuale cu episcopi pedofili din sînul Bisericii Ortodoxe) şi în imaginarul căreia mai există, poate, nostalgia sclaviei ţigăneşti (subiect chestionat în filmul Aferim!, regizat de Radu Jude). Dacă romanul lui Schiop (laolaltă cu filmul al cărui scenarist este) provoacă o burghezie, atunci este mai degrabă una religioasă şi doar parţial socială. Manelele, dragostea şi sexul interetnic abordate de Schiop în ficţiunea sa „provoacă şi enervează“, de fapt, cîntecele bisericeşti şi politicile anti-avort şi anti-gay cît se poate de reale promovate de Coaliţia pentru Familie, al cărei director, Mihai Gheorghiu, este, întîmplător, și director adjunct al MȚR.

Din păcate, pare că ne-am întors într-o epocă unde arta, neconformă cu o morală, dogmă sau ideologie, este considerată propagandă periculoasă.

Citiţi aici cronica lui Victor Morozov la filmul Soldaţii. Poveste din Ferentari de Ivana Mladenovic.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

taul mare rosia jpeg
Cum arată fisura din barajul de la Roșia Montană. A fost chemat un expert pentru o soluție tehnică
Situația la Roșia Montană continuă să fie critică. La fața locului a ajuns și secretarul de stat Raed Arafat. A fost chemat un expert pentru a oferi o soluție tehnică.
Ruşii de la Gazprom încă mai studiază traseul South Stream
Gazprom a oprit livrările de gaze către Italia. Eni se așteaptă ca situația să persiste și luni
Italia nu va primi gaze de la Gazprom în acest weekend, a anunțat grupul italian Eni precizând că situaţia va continua probabil şi luni.
varf de lance vechi de 2 000 de ani FOTO MJI jpg
Descoperire spectaculoasă la Piscul Crăsani. Vârf de lance din fier, vechi de două milenii, găsit în Ialomița
Descoperire de excepție a arheologilor Muzeului Județean Ialomița pe șantierul arheologic Piscul Crăsani. Este vorba despre un vârf de lance din fier, cu o vechime de peste 2.000 de ani.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.