Cronica unui scandal anunţat

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Cronica unui scandal anunţat jpeg

● Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari, ediţia a treia, limitată, Editura Polirom, 2018. 

La apariţia lui în 2013, Soldaţii. Poveste din Ferentari a fost de departe cel mai comentat şi mai lăudat roman al anului. De fapt, se vorbea despre el încă dinainte de publicare, interesul faţă de manele al scriitorului, care tocmai îşi dăduse doctoratul pe acest subiect la SNSPA, laolaltă cu orientarea lui sexuală ambiguă şi faptul că era unul dintre colaboratorii platformei CriticAtac, toate acestea creaseră un orizont de aşteptare care, pînă la urmă, a fost confirmat de calitatea cărţii. Subiectul era inedit şi potenţial scandalos: un doctorand se mută în Ferentari pentru a-şi termina cercetarea de antropologie pe subiectul manelelor şi se cuplează cu Alberto, ţigan trecut pe la pîrnaie, care-i devine deopotrivă protector şi ghid în periferie. Juriul Premiului „Augustin Frăţilă“ pentru roman (cel mai consistent financiar în acel moment, premiu între timp dispărut) reuşea performanţa de a nici măcar nu-l nominaliza, dar Soldaţii avea să fie distins cu Premiul revistei Observator cultural şi cu Premiul „Cea mai bună carte a anului“ acordat în cadrul Galei Industriei de Carte, iar astăzi, după trei ediţii ale cărţii şi cinci ani mai tîrziu, rulează deja în cinematografe în adaptarea Ivanei Mladenovic (aflată la debut în lungmetraj), cu scriitorul deopotrivă în rolul scenaristului şi al propriului personaj, şi cu amatorul Vasile Pavel-Digudai, probabil revelaţia actoricească a anului, în rolul amantului ţigan. („Are charismă, e fix ce trebuia pentru rol. E chiar mai sexy decît originalul“, afirmă Schiop despre Digudai.)

Întîmplarea face că, în timp ce Soldaţii rulează în cinematografe, un grup de neolegionari/fundamentalişti creştini au oprit, pe 4 februarie, proiecţia filmului – avînd ca subiect activismul gay – 120 BPM (regia Robin Campillo, Marele Premiu al Juriului la Cannes, printre nenumărate alte premii), în cinematograful din cadrul Muzeului Ţăranului Român, dînd buzna în sală peste spectatori cu cîntece religioase şi mesaje anti-LGBT. Un incident asemănător s-a petrecut, tot la MŢR, şi în 2013, astfel că directoarea interimară a muzeului, Liliana Passima, a trimis un comunicat de presă, corect şi clar formulat, în care spunea: „Am impus o calitate a proiecțiilor cinematografice oferite publicului, proporția covîrșitoare a filmelor fiind dedicată documentarelor antropologice și etnologice, filmelor de artă, filmelor care tratează probleme psiho-socio-culturale. Unele dintre acestea au produs dezbateri reale asupra problemelor și dramelor contemporane, contribuind la o cunoaștere mai profundă a societății actuale… Am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc… În mod nefericit, protestatarii nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcînd un real deserviciu atît imaginii muzeului, ca instituție publică, cît și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase. Ne afirmăm cu această ocazie dorința de a nu fi transformați în terenul minat al unor confruntări care țin mai degrabă de ideologie decît de credință. Misiunea muzeelor este înainte de toate o invitație la descoperire, reflecție și participare adresată fiecăruia dintre noi fără a restricționa actul cultural și libertatea de conștiință.“ (Comunicatul poate fi citit integral pe www.muzeultaranuluiroman.ro.)

În ziua în care apare această ediţie a revistei noastre, tocmai urmează o nouă proiecţie a Soldaţilor la cinematograful MŢR şi e de văzut dacă vor mai avea loc şi alte asemenea incidente deopotrivă ridicole şi regretabile, care denotă tot ce-i mai rău: ignoranţă, intoleranţă, homofobie, bigotism.

Revenind – la apariţia romanului lui Adrian Schiop (recenzat de mine în Dilema veche nr. 522/2014, cu titlul „Ferentari love story“), maneaua avea un statut controversat, era un gen stigmatizat, în ciuda eforturilor meritorii ale unor muzicologi serioşi chiar din cadrul MŢR-ului, precum Speranţa Rădulescu. Între timp, maneaua pare să fi fost acceptată în zonele culte ale culturii populare, dacă pot spune aşa, punctul culminant fiind petrecerea pe muzică de manele la deschiderea TIFF-ului din vara anului trecut. Întrebat într-un interviu de pe www.art7.fm
cum vede astăzi acest aspect, Adrian Schiop spunea: „În momentul în care maneaua a fost foarte mainstream, a fost respinsă de hipsteri. În momentul în care a intrat pe un val descendent, a început să devină o chestie de underground. Și-atunci poți s-o recuperezi, cumva. Pentru că altfel ar fi doar pop, și-atît. Și fiind pop, n-ar fi OK în logica subculturală. Dar, pentru că încet-încet se re-ghetoizează, devine dezirabilă. Istoria stigmatului contează mult. Îi dă pedigree de underground, legitimitate. În momentul în care vii cu o istorie de stigmă și de scandal în spate, capătă trecut eroic, chiar dacă maneaua nu are un mesaj protestatar. Dar faptul că lumea s-a speriat de manea a contat pentru underground.“

Aşadar, dacă maneaua pare să fi intrat într-o zodie a toleranţei, dacă nu chiar a acceptării, cu homosexualitatea lucrurile nu sînt deloc aşezate în societatea românească, hărţuită momentan de propunerile de schimbări legislative ale Coaliţiei pentru Familie (sprijinită masiv de BOR) şi, iată, de incidente care pot degenera în violenţă publică. Este uluitor cum militanţii ortodoxişti, adică tocmai „creştinii iubitori de aproape“, au iniţiat în ultimii ani mai multe manifestări violente în spaţiul public (precum atacurile cu pietre din timpul paradelor gay) sau alte acţiuni cel puţin dubioase (montarea prin intersecţiile din Bucureşti a unor cruci de lemn sau îngroparea unor carcase de porc pe terenul propus construirii unei moschei).

Roman de mediu marginal/infracţional şi de dragoste homofilă, Adrian Schiop spune despre Soldaţii că „nu e doar o poveste despre dragoste. Romanul e scris cu subtext politic. Ideea e să conserve ceva subversiv. Iar subversiunea nu poate exista în afara politicului. Există relația din roman, dar e o relație subversivă politic, care chestionează morala confortabilă a corectitudinii burgheze. Nu am vrut să fac antropologie, ci o chestie care provoacă, care enervează.“ Dar mă tem că nu morala „burgheziei“ sau a aşa-zisei middle class este aici chestionată, cu atît mai puţin provocată. Ca şi în cazul manelei, Adrian Schiop va găsi înţelegere, sprijin şi simpatie tocmai la categoria socială, culturală şi politică pe care el şi colegii lui stîngişti de la CriticAtac s-au mobilizat să o critice, de cele mai multe ori stupid, aş zice, mai ales în timpul protestelor de anul trecut. S-ar putea spune chiar că Adrian Schiop a scris un roman exact pe placul categoriei pe care pare, taman din raţiuni politice, că o detestă. „Burghezia“ despre care pare că vorbeşte Schiop nu-i va citi niciodată cartea, iar dacă romanul său chestionează o morală, atunci este vorba despre morala creştină pentru care „iubirea faţă de aproapele“ nu are conotaţie sexuală (în ciuda multelor scandaluri sexuale cu episcopi pedofili din sînul Bisericii Ortodoxe) şi în imaginarul căreia mai există, poate, nostalgia sclaviei ţigăneşti (subiect chestionat în filmul Aferim!, regizat de Radu Jude). Dacă romanul lui Schiop (laolaltă cu filmul al cărui scenarist este) provoacă o burghezie, atunci este mai degrabă una religioasă şi doar parţial socială. Manelele, dragostea şi sexul interetnic abordate de Schiop în ficţiunea sa „provoacă şi enervează“, de fapt, cîntecele bisericeşti şi politicile anti-avort şi anti-gay cît se poate de reale promovate de Coaliţia pentru Familie, al cărei director, Mihai Gheorghiu, este, întîmplător, și director adjunct al MȚR.

Din păcate, pare că ne-am întors într-o epocă unde arta, neconformă cu o morală, dogmă sau ideologie, este considerată propagandă periculoasă.

Citiţi aici cronica lui Victor Morozov la filmul Soldaţii. Poveste din Ferentari de Ivana Mladenovic.

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.