Cronica unui avort neanunţat

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Cronica unui avort neanunţat jpeg

● Corina Sabău, Şi se auzeau greierii, Editura Humanitas, 2019.

Cel puţin două cărţi de istorii orale şi de confesiuni dedicate experienţei feminine în comunismul românesc – Cealaltă jumătate a istoriei. Femeie povestind (coord. Zoltán Rostas şi Theodora-Eliza Văcărescu, Curtea Veche, 2008) şi Tovarăşe de drum (coord. Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu, Polirom, 2008) – adună mărturii zguduitoare despre consecinţele decretelor 770 din 1966 şi 441 din 1985 care interziceau avortul, condamnînd femeile la acte clandestine improvizate (sin)ucigaşe. Se estimează că zece mii de femei şi-au pierdut viaţa în urma avorturilor subterane în două decenii de regim comunist opresiv al cărui model socio-politic egalitarist impusese femeii un triplu statut: soţie gospodină, „om al muncii socialiste“ şi „tovarăşă de luptă“. Casa, fabrica şi, uneori, unitatea militară erau tot atîtea locuri în care femeile aveau dreptul şi obligaţia de a creşte şi a întreţine familia, ţara şi partidul, şi tot atîtea locuri unde femeile erau umilite în numele idealului politic socialist. Din păcate, literatura contemporană a abordat dezamăgitor de puţin această temă.

Meritul principal al cărţii Corinei Sabău (n. 1975), care expune moartea unei femei în urma unui avort autoindus în Bucureştiul anilor ’80, vine, aşadar, din perspectiva narativă inedită asupra acestui fenomen atroce. Şi este de apreciat încercarea autoarei de a se pune în pielea şi de a intra în mintea unei femei dintr‑o altă generaţie, cu o altă experienţă de viaţă intimă, domestică şi de colectivitate muncitorească: „tovarăşa Creangă Ecaterina“, avînd origini simple, de la ţară, a ajuns ingineră la secţia Ajustaj a Fabricii de textile „Mătasea Populară“, mama unei fetiţe, Sonia, şi soţia unui bărbat nenumit, provenit dintr-o clasă socială superioară, dar cu care nu are un mariaj satisfăcător. Nu există o expunere în detaliu a motivelor deciziei (se subînţelege că soţul i-l cere), iar avortul propriu-zis e pus la cale de una singură acasă (vezi şi fragmentul de mai jos). Apariţia soţului e tardivă, intervenţia doctorilor, obligaţi să consemneze „suspiciunea de avort“ şi să-l denunţe, e ezitantă, iar hemoragia nu mai poate fi controlată.

Narată la persoana întîi sub forma fluxului gîndurilor eliberate de sintaxă, povestea Ecaterinei rămîne în limitele unui caz de avort clandestin comun. În marea ei parte, cartea (mai degrabă o nuvelă decît un roman) este un exerciţiu de atmosferă ce reconstituie indirect, prin menţionarea unor elemente şi mărci specifice (produse alimentare şi cosmetice, filme, cărţi şi cîntece), dar fără o amprentă memorabilă a detaliilor, vremurile comuniste, precum şi mediul muncitoresc din fabrica de textile. Monologul femeii şi stilul indirect liber, precum şi anumite teme (cum ar fi, spre exemplu, drumul cu autobuzul spre parada ceauşistă de pe stadion) amintesc de procedeele narative ale Gabrielei Adameşteanu din volumele sale de proză scurtă Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (1979) şi Vară-primăvară (1989). Şi deşi stilul indirect liber – destul de stîngaci şi de greoi, deseori redus doar la înlocuirea tuturor semnelor de punctuaţie cu virgula – este, în opinia mea, un blestem narativ al prozei românești din ultima jumătate de secol. Însă în acest caz, cartea are un aer retro justificat.

Din păcate, ca şi cum moartea femeii n‑ar fi fost de-ajuns, Corina Sabău alege să facă din toţi bărbaţii personaje detestabile: soţul Ecaterinei (altfel, un bărbat educat şi cu origini sănătoase) este un tip taciturn, indiferent şi insensibil, se comportă superior, mai şi sforăie lîngă biata lui nevastă insomniacă, iar în faţa opţiunii avortului este distant şi insinuant („nu mă pricep la chestii femeieşti, celelalte femei cum se descurcă“), pentru ca, în cele din urmă, să o apostrofeze şi să o judece; tatăl Ecaterinei este o brută care-şi bate soţia de faţă cu propria fiică („nici să te bat nu-mi vine, darămite să te fut“); doctorul la care ajunge cu hemoragia de după avort este cinic şi agresiv („femeile ca tine“); un organ de partid/al legii o ameninţă şi îi ţine morală pe patul spitalului („te‑ai comportat ca o criminală, [dar] îţi mai acordăm o şansă“), directorul fabricii este un bădăran libidinos, maistrul e afemeiat, alţi angajaţi sînt bătăuşi sau dispar după ce lasă muncitoarele gravide (de altfel, au porecle sau nume caricaturale: Gubalitu, Alendelon, Bichineţ). „Dacă vreuna dintre noi era iubită, nu ajungea aici“, spune o femeie din salonul de spital.

Prin această privire negativă univocă asupra personajelor masculine, Corina Sabău pare că îi substituie pe bărbaţi sistemului totalitar, construind o străvezie fabulă sexistă şi/sau de clasă: bărbaţii, toţi bărbaţii din imediata apropiere a femeilor, se află în poziţii de putere şi sînt doar testosteron, oportunism, prostie şi brutalitate. Se pune, astfel, problema complexităţii şi verosimilităţii personajelor: în viaţa/preajma Ecaterinei chiar nu există nici un singur bărbat, dacă nu demn de luat în seamă ca fiinţă umană, atunci măcar unul căruia să-i pese? Un roman cu mult dramatism pe spaţii mici, dar căruia îi lipsesc nuanţele şi adîncimile, ceea ce îl face, în mod nemeritat, cam schematic.

***

Corina SABĂU

Şi se auzeau greierii (fragment)

…acum e chiar ultima dată, am tărăgănat destul, încerc să mă linişteşc, încă mai am timp să aleg, pot să renunţ şi să mă întorc la moaşă sau pot să-l sun pe doctor, dar nu, mai bine o fac cu mîna mea, mi-a intrat în cap că răul pe care mi-l provoc singură nu-mi poate fi fatal ca răul pe care mi l-ar provoca alţii, Aura a făcut-o cu chinină şi a scăpat, pe coafeza de la Igiena n-am mai văzut-o din seara în care mi-a spus că a aranjat cu un tip să o rezolve, Florinei de la Apretură i-a făcut-o pe masa din bucătărie un medic plătit cu patru salarii, Hermina de la scara B s-a luat după nu ştiu cine care i-a zis că e bună frunza de leandru şi nu mai poate să aibă copii, cumnata Gherghinei s-a lăsat pe mîna unei moaşe şi a murit, iar puterea exemplului, cuvintele Stelei, apa clocotită face miracole, atîtea fete au reuşit cu apă clocotită, dacă nu merge de prima dată mai încerci o dată, dar măcar ştii că o faci cu mîna ta şi nu laşi vreo babă să-ţi perforeze uterul, o să îngroş şi eu şirul acestor femei, următoarea femeie de la Mătasea Populară care o să-şi adune curajul şi o să-şi spună am o inimă puternică, de femeie tînără, o să mă pomenească din bucătăria ei, pun ligheanul lîngă cadă, îmi iau şi paharul de vin şi mă bag înăuntru, mai am cîteva înghiţituri şi-mi revin, Sonia a umplut faianţa cu abţibilduri, cele mai multe sînt cu Vulpea şi Motanul din Pinocchio, Vulpea are jabou şi o coadă roşie, stufoasă, dacă scap o iau şi mergem undeva numai noi două, ce fericită o să fie să intre în cofetării necunoscute şi să se repeadă la prăjiturile Brăduţ din alte oraşe, cînd am întins prosoapele pînă în dormitor mi-am adus aminte ce repede am cedat şi l-am lăsat pe el să achite ratele la apartament, doar sîntem soţ şi soţie, nu vecini de bloc, şi atunci i-am dat dreptate, dar dacă pe carnetele CEC era şi numele meu, poate m‑aş fi simţit mai îndreptăţită să‑mi las sîngele prin casă, am vrut să-i las un bilet, să cheme Salvarea doar dacă hemoragia nu se opreşte şi febra ajunge la 40, ce mi-a repetat Stela de o sută de ori, dar după ce i-am scris mi-am dat seama că-i scriu unui om căruia nu-i pasă, unui om care mi-a zis da’ celelalte femei cum se descurcă, dacă aş şti cum aş face te-aş ajuta, dar de unde să mă pricep la chestii femeieşti, trebuie să-mi ţin ochii deschişi, dacă-i închid o să mă pierd, dacă alte femei au rezistat trebuie să rezist şi eu, nu se poate să fiu mai slabă, dacă treci de un prag n-o să mai simţi nimic, mi-a zis ea şi, într-adevăr, nu mai simt mare lucru şi îmi vine să zîmbesc, inima îmi bubuie în urechi şi-mi aud gîndurile ca într-un difuzor, dar în rest sînt bine, şi din toate gîndurile astea sau ce sînt rămîn cu vocea unei actriţe dintr‑un film prost…

965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.

Adevarul.ro

Lopes jpg
Fost antrenor al lotului brazilian de gimnastică, condamnat la 109 ani de închisoare!
Lumea sportului din „Țara Cafelei“ a fost zguduită de o știre-bombă.
Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
disparuta olt foto ipj olt png
Dispariția tinerei din Olt, telenovelă. Alina a ajuns în Anglia și nu se mai întoarce acasă
Tânăra de 26 ani, din Văleni, Olt, a cărei dispariție a fost anunțată marți, 4 octombrie 2022, a fost găsită. Alina a vorbit cu polițiștii și le-a spus că este bine, dar că nu se întoarce acasă.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.